Bucuria comuniunii, vol 1 (2009)

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§

Bucuria comuniunii

Articole, note, predict si studii stiintifice
pe diverse teme

Vol.1

.! . ■-.' -

!-)/■ lie *:

Teologie pentru azi

Bucure§ti
2009

Bradul... far a §i cu Hristos Dumnezeu

Cand vine praznicul Na§terii Domnului, §tim cu totii,
apare §i bradul, frumosul §i profundul simbol al ve§niciei.
Mereu verde, mereu frumos, mereu nou...care ne incanta
ochii, inima §i mirosul nostra avid de sanatate. Dar, dincolo
de toate acestea, Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu e
mereu noua, mereu mantuitoare, mereu sfmtitoare pentra
noi.

Peste tot - dar, mai ales, in ora§e - festivitatile sunt in
jural bradului, al bradului impodobit. Nu §tim, nu mai §tim
ce semnifica - sau nici nu ne mai intereseaza - dar il
impodobim cu beteala, cu becuri §i beculete, care consuma
toata noaptea - uneori §i ziua - energia electrica. Taiem un
brad inalt, crescut in nu §tiu cati ani §i il punem in mijlocul
ora§ului sau taiem mai multi brazi, remorci de brazi iar apoi
ii arancam, pentra ca ei simbolizeaza ceva iar simbolul nu
dureaza, atat timp cat dureaza §i brazi taiati.

Dar sa privim bradul de mai aproape! Sa-1 intelegem
duhovnice§te, ca sa vedem ce e in sine §i ce nu mai
semnifica, din pacate, pentra multi.

Ceea ce m-a durat contempland un brad impodobit
asta seara fost intelegerea pe care am avut-o. Am vazut
multe becuri in brad - de§i in brad nu cresc becuri - pentra
ca sa dea impresia omului care il prive§te, ca stelele au
coborat pe pamant. De ce sa mai prive§ti spre bolta instelata,
daca becurile - adica stelele - sunt in brad? Mentalitatea
omului secular scoate din intelegerea bradului tocmai faptul
esential §i anume, ca el indica spre Hristos care Se naste §i
nu II inlocuie.

Omul care consuma azi numai imagini e pus sa
priveasca mirajul bradului §i nu framusetea ceralui. Suntem
pu§i sa alegem intre cer, intre ceral vazut din punct de
vedere duhovnicesc...§i priveli§tea luminoasa din fata
noastra, creata artificial.

„Cerul a fost coborat pentra voi pe pamant!", ne
spune - in subsidiar - eel ce a patronat aparitia bradului
impodobit, ultraluminat.

E adevarat: cerul a coborat pe pamant, pentru ca Fiul
lui Dumnezeu S-a Intrupat. Dar cerul coborat pe pamant e
Hristosul euharistic §i invatatura mantuitoare a Domnului §i,
in primul rand, relatia personala cu Hristos Dumnezeu §i nu
lumina electrica infa§urata in brazii impodobiti din destul.

Globurile sunt de culori diferite. Ele sunt vopsite,
dupa cum au inceput sa se vopseasca fistichiu §i ouale de
Pa§ti. Dar ce vor sa spuna globurile albastrel Dar cele
verzil Dar cele galbene ? Habar nu am! Probabil sunt a§a,
numai pentru ca... sunt frumoase sau pentru ca sa te
hipnotizeze, sa te subjuge §i sa te faca sa respiri numai in
mundanitate...§i sa nu te lase sa prive§te dincolo, spre
Dumnezeu.

Beteala alba e simbolul zapezii, dar acum, zapada are
multiple culori, pentru ca beteala e in multe feluri. §i aici s-
au intamplat transformari, pentru ca nu se mai §tie rostul
bradului §i anume, daca el are vreun rost pentru un cre§tin
ortodox, daca ne spune ceva special, profund.

Gasim uneori in brad lumanari electrice. §i aceasta,
nu pentru ca sa ajungem §i noi, daca dorim, lumini pentru
ceilaltil Iar globurile sunt pe ramuri, sus. Nu oare, pentru ca
sus trebuie sa gandim, la cele inalte? §i de aceea zic, ca
putem intelege duhovnice§te §i acest lucru, bradul §i
impodobirea lui autentica, de§i rostul impodobirii lui in
postmodernitate a capatat alte semnificatii.

Chiar daca multi ar impodobi bradul numai pentru ca
„a§a fac §i altii" sau pentru ca „a§a s-a pomenit", cre§tinii
ortodoc§i trebuie sa-i inteleaga ratiunile existentei lui, cat §i
motivatiile celor care-1 impodobesc fara semnificatii
profunde. Trebuie sa inteleaga cu mult discernamant daca e
raw sau bine acest lucru, daca bradul impodobit e bradul
care ne duce spre Hristos ... sau este eel care ne propune o
percepere a creatiei fara raportarea la Creatorul ei, la Hristos
Dumnezeu.

Pentru ce trebuie taiat un brad? O intrebare profund
ecologista, vorbind in sens ortodox despre ecologie. La ce
folose§te asta? E drept: bradul miroase frumos, aduce in casa
un miros proaspat §i plin, aduce padurea odata cu el... Dar,
pentru ce trebuie, totu§i, sa-1 taiem? Ce se intampla cu

padurile noastrc.daca tot taiem copaci...dar nu mai sadim
altii in locul celor taiati?

Radacinile lui puternice, ale bradului, il fac un bun
soldat al padurii. Daca noi am avea frica de Dumnezeu,
atunci am fi mai inradacinati in credinta, ca §i el in pamant.
Ne place insa sa fim paie, oameni de paie, tocmai de aceea
taiem un brad vanjos. . .pentru distractii sezoniere, pasagere.

Verdele bradului arata ca are o sanatate viguroasa.
Becurile sunt inventia omului §i el, omul, vrea ca inventia
lui sa fie privita de catre toti.

Copiii, in loc sa priveasca la brad, la lucrul mainilor
lui Dumnezeu, privesc, eel mai adesea, la lucrul mainilor
omului. Confunda naturaletea, cu alte cuvinte, cu artefactul.
Tocmai de aceea nici nu se bucura de ceea ce vad §i de aceea
nici nu respecta timpul §i grija pe care trebuie sa o avem,
pentru ca un brad sa ajunga la maturitate. Cel care §tie doar
sa taie. . .nu §tie sa §i a§tepte inaltarea unui brad in padure.

Mi-ar placea sa vad tot mai multi brazi autentici, cu
radacinile infipte adanc in pamant iar nu brazi taiati, alungati
din padure, in mijlocul asfaltului unui ora§, cum e
Bucure§tiul nostru.

Acolo unde ii lasa Dumnezeu sa creasca, brazii sunt
ni§te vii intelegeri duhovnice§ti pentru noi, pe cand aici,
brazii taiati reprezinta doar dezradacinarea noastra din
Traditie, din normalitatea vietii cu Dumnezeu, reprezinta
netrairea vietii noastre in Hristos, care e, de fapt, adevarata
noastra nefericire.

Brazi impodobiti, prea multi brazi impodobiti...§i
prea multa bucurie de artificialitate, de ceea ce e
artificios...sJ nu de ceea ce este natural §i plin de vigoare §i
de sanatate.

Ne bucuram de ei ca de ni§te oameni morti, pe care ii
punem in picioare, ca sa ne inveseleasca. Ne bucuram ca de
ni§te cadavre, ca vrem sau ca nu vrem noi.

Acum insa, cand suntem inumani cu natura, avem
nevoie sa ne reamintim cuvintele Sfantului Siluan Athonitul,
care ne atrage atentia asupra a cat de profunde urmari are
relatia noastra cu natura, cu ceea ce ne inconjoara. El ne
spune peste timp:

„Frunza era verde in pom §i tu ai smuls-o fara vreo
nevoie oarecare. E adevarat ca acest lucru nu e un pacat, dar
inima care a invatat sa iubeasca compatime§te cu intreaga
faptura, chiar §i cu o frunzulita" 1 .

Am ales sa compatimesc cu brazii taiati §i pe care ii
vad peste tot la vanzare, pentru ca nu vreau sa fim fara
Hristos, ci cu El. §i ca sa fim cu El trebuie sa cautam
lucrurile care ne fac sa avem fundament, care ne fac sa avem
radacini ve§nice, care pot fi transplantate in cer, in adevarata
noastra casa.

Fericitul Sofronie, Viata §i invatatura Sfdntului Staret Siluan Athonitul, Ed. Deisis,
Sibiu, 1999, p. 83.

Isihasmul romdnesc §i reprezentantii sdi de-a
lungul secolelor. Privire rezumativd §i
esentializatoare 2

I. Intelegerea isihasmului in Biserica Ortodoxd.
Fundamentele sale scripturale si patristice si scopul vietii
isihaste.

A vorbi despre isihasm inseamna a vorbi despre
linistire, despre retragerea din neoranduiala §i ne§tiinta
pacatelor, pentru a te intalni cu cine ai ajuns tu §i a deplange
fiinta care ai ajuns.

Din totdeauna, isihasmul a fost venirea in fire cea
adevdratd, o scara a sfmtelor nevointe pentru dobandirea
desavar§irii. Iubit de monahi - ca o chemare a pustiei celei
din afara, cat §i a celei din launtru - cu timpul a inceput sa
fie iubit §i de mireni, pentru ca, in tot locul §i in tot timpul,
rugaciunea neincetata a tuturora, sa se inalte ca o tamaie
binemirositoare in fata Sfintei si de viata facatoarei Treimi.

'HouxocaTr|pLov-ul - adica locul de linistire - a chemat
pe monahii mult osarduitori ca sa traiasca intr-o asceza aspra
dar purificatoare, condu§i de un povatuitor incercat, pe cand,
pentru mireni, isihasmul a chemat la mergerea in pustia
inimii, in locul eel tainic, unde prive§te ochiul eel pururea
neadormit al lui Dumnezeu, pentru a scapa de cursele
vicleanului diavol.

Isihasmul apare odata cu venirea Domnului, dar se
cristalizeaza cu timpul, atingand culmea in secolul al XIV-
lea, prin Sfantul Grigorie Sinaitul §i Sfantul Grigorie
Palama. El nu reprezinta ceva adjuvant Sfintei Ortodoxii, ci
insasj viata nevazuta a cre§tinului ortodox, respiratia de
fiecare zi §i dorul de fiecare clipa pentru Dumnezeu.

2 Studiul de fata 1-am scris in anul al doilea de facultate (finalizat pe data de 10. 04.
2000, potrivit foilor manuscriptice), pentru Seminarul de Istoria Bisericii Universale,
sub conducerea Pr. Asist. Dr. Ionut Moldoveanu. L-am citit, in mai multe ore, in fata
colegilor de an. Aici il prezentam cu unele modificari nesubstantiale.

Daca primii cre§tini „staruiau in invatatura
Apostolilor si in impdrtdsire, in frdngerea pdinii si in
rugaciunr [iTpooKapTepouvTec; xfj 6i8axti tcov diTOOToAxov
Km if) kolvcovloc, tfj KXaoei tou aptou Kal talc, -TTpoaeuxodc;]
(F. Ap. 2, 42, cf. GNT), Sfintii Mucenici in rugaciuni dese §i
pline de focul iubirii, Sfintii Cuvio§i Parinti ai Egiptului, ai
Sinaiului sau ai Olimpului in diferite nevointe trupe§ti §i
suflete§ti, isiha§tii se disting prin aceea, ca nu mai sunt
interesati excesiv de mult de faptele trupului, ci de curdtirea
depatimi §i de rugdciunea lui Iisus.

Rugdciunea lui Iisus - acest strigat al iubirii §i al
dependentei absolute de Dumnezeu - devine flacara rugului
aprins, care mereu arde §i niciodata nu se mistuie (Ies. 3, 2).
Viata isihastului e o taina pentru oameni dar o cunoa§tere
mereu noua a lui Dumnezeu, printr-o cunoa§tere mai presus
de cunoa§tere a lui Dumnezeu.

Isihastul §tie ca Dumnezeu e o Fiinta vie §i vesmica §i
ca Fiinta lui Dumnezeu e nevizibila §i neimparta§ibila, pe
cand harul dumnezeiesc sau energia dumnezeiasca necreata
dimpotriva e vizibila §i comunicabila celor Drepti §i totu§i
nu sunt doua dumnezeiri, ci una: fiinta tripersonala a lui
Dumnezeu, cu lucrarea ei cea nedespartita de ea .

De aceea, oriunde ar fi sau orice ar face el poate vorbi
cu Dumnezeu, chemandu-L pe El prin Sfantul Duh, ca sa fie
mereu cu El. Dincolo de a fi o reductie a invataturii
ortodoxe, isihasmul e o experiere vie, con§tienta §i mereu
edificatoare a realitatii divine, fara de care doctrina ortodoxa
ar fi o filosofie schematizata §i scolastica.

Isihasmul inraureaza zambetul Sfintelor Slujbe, da o
dreapta intelegere iconomiei canoanelor, intelege in mod
practic Filocalia §i cartile Sfintilor Parinti, intuie§te §i
ajunge sa inteleaga sfintenia Bisericii lui Hristos §i legatura
intima dintre Biserica §i Hristos Dumnezeu, Cel pururea
ve§nic.

Raportandu-se la doctrina §i morald - sub calauzirea
harului Prea Sfintei Treimi - viata isihastului nu vede o
despartire intre ele, ci le traie§te pe amandoua in acela§i timp

Pr. Dumitru Staniloae, Viata §i invatatura Sfdntului Grigorie Palama, Ed. Scripta,
Bucure§ti, 1993, p. 23.

§i in mod unitar, intelegand ca, „cel ce cauta intelesurile
poruncilor fara porunci, dorind sa le afle prin invatatura §i
citire, este asemenea celui ce-§i inchipui umbra drept adevar.
Caci intelesurile adevarului se daruiesc celor ce se
imparta§esc de adevar" 4 .

§i, toate acestea, pentru ca fundamentele isihasmului
sunt dumnezeie§ti, de la Hristos Dumnezeu §i de la Duhul
Sfant, traite si intelese de Sfintii Parinti §i lasate mo§tenire,
cu multa acrivie duhovniceasca, noua §i celor de dupa noi,
pana la sfar§itul veacurilor.

Citim in Sfmtele Evanghelii ca Mantuitorul Hristos,
dupa ce slobozea multimile care II cautau Se urea in munte
§i I§i petrecea toata noaptea in rugaciuni catre Dumnezeu
(ML 14, 23; Mc. 6, 46; Lc. 6, 12; 9, 18 ).

De aici, isiha§tii §i-au luat „votul" insingurarii §i al
departarii de lume, lasand toata grija cea lumeasca, pentru ca
sa-§i spuna inima §i sa fie numai cu Dumnezeu. Pentru ca,
„vdntul sufla unde voie§te §i tu auzi glasul luf {In. 3, 8),
Duhul Sfant atinge inima celui ce I Se deschide, oriunde s-ar
ascunde nevoitorul isihast pe fata acestui pamant.

Vine Duhul Sfant in inima lui §i se face in inima lui
Jzvor de apd curgdtoare spre viatd ve§nicd" (In. 4, 14). §i
mai mult, inima cea curatd vede pe Dumnezeu (Mt. 5, 8),
caci „de va auzi cineva glasul Meu (glasul iubirii Mele) si va
deschide usa (inimii sale), voi intra la el si voi cina cu el si
el cu Mine" (Apoc. 3, 20).

Muntele Tabor §i Schimbarea la Fata a Domnului sunt
expresii ale urcu§ului despatimirii, al iluminarii §i al
desavar§irii in lumina dumnezeiasca, pentru ca „vederea
descoperita Apostolilor in Tabor n-a...fost...o... lumina
simbolica, ce se na§te §i piere, caci ea e slava venirii a doua
a lui Hristos, cea care va stralucii continuu peste cei
vrednici, in veacul nesfar§it" 5 .

Isihastul se retrage din lume cu con§tiinta ca nu pierde
nimic. El iese din lume doar cu patimile §i pacatele sale, dar
§i cu posibilitatea atingerii Imparatiei lui Dumnezeu, pentru

4 Sfantul Grigorie Sinaitul, Capete dupa acrostih, in FR vol. 7, cap. 22, Ed.
Humanitas, Bucure§ti, 1997, p. 104.

Pr. Dumitru Staniloae, Viata §i invatatura Sfdntului Grigorie Palama, op. cit, p.
195.

ca ,Jmparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru" (Lc. 1 7,
21).

Fata luminata a Sfantului Moise, vederea in vantul
subtire a Sfantului Hie, focul aprins in inima §i maruntaiele
Sfantului Ieremia (Ier. 20, 9), arderea inimii in Sfintii Luca
§i Cleopa, care mergeau cu Domnul spre Emaus etc., sunt
marturii ale prezentei Sfantului Duh §i ale lucrarii Sfantului
Duh in cei care se curatesc de patimi.

Privind in mod duhovnicesc marturiile Sfintei
Scripturi ni se descopera, prin Sfantul Duh, ca Sfanta
Scriptura, in ultima esenta e lumina dumnezeiasca §i viata
sfanta §i ve§nica §i ca, urcarea de la litem la Duhul
Scripturii e tot una cu drumul desavar§irii, pentru ca
isihasmul, ca drum contemplativ §i mistic - luminat de
Bunul Dumnezeu - va fi drumul experimentarii luminii
divine §i a sfmteniei pentru totdeauna.

In timp ce marturiile Sfintei Scripturi se deschid
intelegerii concrete §i reale, mai mult celor inaintati §i
desavar§iti in viata duhovniceasca, marturiile patristice sunt
atat de numeroase §i de evidente, incat ar fi imposibil sa le
dezbatem pe toate.

Insa, in fondul patristic al Sfintei Ortodoxii, trebuie sa
distingem intre Sfintii care au dat marturie despre lumina
dumnezeiasca sj cei care au creat metode de rugdciune, strict
isihaste.

Cei care au dat marturie direct sau indirect despre
lumina dumnezeiasca, dupa Sfantul Simeon Noul Teolog -
minunatul §i dumnezeiescul talcuitor al tainelor lui
Dumnezeu - sunt toti Sfintii, caci sfmtenia e rodul
conlucrarii cu Sfantul Duh.

Insa, dintre cei cu marturii scrise, enumeram pe
Sfantul Sfintit Mucenic Dionisie Areopagitul, Sfantul Chiril
al Alexandriei, Sfantul loan Gura de Aur, Sfantul Grigorie
de Nazianz, Sfantul Vasile eel Mare, Sfantul Grigorie de
Nyssa, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Maxim
Cavsocalivitul, Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Nichita
Stethatos, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Grigorie
Sinaitul, Sfantul Paisie Velicicovski, Sfantul Siluan
Athonitul, Sfantul loan de Kronstadt etc.

Dar marturiile Sfmtilor scriitori, cat §i Sinaxarele
Sfmtilor abunda de vederi, teofanii, anghelofanii, minuni §i
fapte minunate, toate fiind prezente §i lucrari ale Sfantului
Duh, pe cand metodele de rugdciune isihasta sau marturiile
despre drumul eel mai scurt sunt mult prea putine.

Istorico-cronologic, prima metodd a rugdeiunii
vamesului, a rugdeiunii mentale sau neintrerupte sau a
inimii sau isihasta e a Sfantului loan Gura de Aur. In esenta,
el recomanda: „sa asiguram §i sa infranam mintea, s-o tinem
bine sj sa lovim orice cuget §i orice lucrare a celui rau prin
chemarea numelui Domnului nostru Iisus Hristos" 6 .

^4 doua metodd e a Sfantului Simeon Noul Teolog,
care are ca premise adevarate supunerea fata de Dumnezeu
§i fata de Parintele duhovnicesc §i cere nevoitorului, ca intr-
o chilie lini§tita, sa se desparta cu mintea de toate, sa-§i
inchida u§a inimii la toate cugetele rele §i, cautand inima,
fara imaginatie sau gand, sa strige mereu: Doamne Iisuse,
Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluieste-md! .

Cea de a tria metoda, a lui Nichifor Monahul,
adance§te ideea, „ca puterea cugetatoare a fiecarui om e in
piept, caci in interiorul pieptului, chiar tacand cu buzele,

Q

vorbim, hotaram, facem rugaciuni, psalmi §i altele" . Daca
in inima se va striga numai : ,J)oamne Iisuse... ,", „ti se va
deschide §i intrarea inimii... §i-ti va veni deodata cu dorita §i
placuta atentie 9 , toata ceata virtutilor: iubirea, bucuria, pacea
si celelalte" 10 .

Sfantul Grigorie Sinaitul, in metoda sa, invata
folosirea uni scaun mic, adunarea cugetarii din minte in
inima §i o strunire a trupului, pana la simtirea unei mari
dureri, insotita de staruinta mintii §i a inimii, in rugaciunea
lui Iisus.

Retinerea respiratiei, rostirea in doua parti a
rugaciunii, cat §i spunerea rugaciunii atat cu gura, cat §i cu
inima sunt elemente noi, aduse metodei isihaste in sine 11 .

6 Idem, p. 34.

7 Idem, p. 36.

8 Idem, p. 37.

9 Forma veche: atentiune (in traducerea Fericitului Dumitru Staniloae).

10 Ibidem.

11 Idem, p. 38.

10

Duhul Sfant tine mintea in inima iar mintea despartita de

1 9

Dumnezeu e purtata pretutindeni ca un prizonier .

Sfantul Grigorie Palama intrege§te §i nuanteaza
metoda isihasta, spunand ca isihastul „trebuie sa-§i mortifice
deplin partea pasionala a sufletului" , ca aceasta sa nu mai
fantazeze. Trebuie sa se duca lupta impotriva impietririi §i a
nesimtirii inimii iar foamea dupa rugaciune §i lacrimile din
iubirea de Dumnezeu sunt neaparate.

Rugaciunea adevarata e o lucrare continua produsa de
harul dumnezeiesc in inima §i inradacinata in suflet, un izvor
de bucurie duhovniceasca, care scoate mintea, din
inchipuirile multiple §i profane 14 .

Metodele ulterioare de rugaciune, mai ales cele
ruse§ti, vor simplifica aspectul extern al rugaciunii, pentru
ca lucrarea rugaciunii e cea interna §i ea este rodul Duhului
Sfant.

Metodele romane§ti - pe care le vom aprofunda
ulterior - concretizate prin Sfantul Vasile de la Poiana
Marului §i Sfantul Paisie Velicicovski, au §i ele
particularitati definitorii, adica de metoda §i de continut.

Cuviosul Vasile pune psalmodia pe locul doi, pentru
ca sa aiba in prim-plan rugaciunea lui Iisus. Caci „cantarea
se aseamana luceafarului iar rugaciunea mintii cu soarele" 15 .

Ingrijirea de calitatea §i nu de cantitatea rugaciunii
duce la cunoa§terea neputintei tale §i a ajutorului lui
Dumnezeu 16 . §i ea, rugaciunea lui Iisus, este pentru tot
cre§tinul ortodox 17 , Cuviosul Vasile imprumutand aici
cuvintele Sfantului Simeon al Tesalonicului.

Pentru a putea sa practici rugaciunea lui Iisus trebuie
sa cuno§ti sfintita lucrare a trezviei sau a pazei/ pazirii
mintii, ca sa cuno§ti, in mod practic: momeala, insotirea,
robirea §i patima 18 .

12 Idem, p. 38-39.

13 Idem, p. 47.

14 Idem, p. 48.

Dario Raccanello, Rugaciunea lui Iisus in Scrierile staretului Vasile de la Poiana
Marului, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 115.

16 Idem, p. 125.

17 Idem, p. 127.

18 Idem, p. 130.

11

Cuviosul Vasile atrage atentia asupra faptului, ca nu
trebuie sa uitam niciodata, ca lucram cu patimi vii iar
rugaciunea lui Iisus e aceea, care impaca con§tiinta cu
Dumnezeu 19 .

Cainta §i luarea aminte asupra inimii sunt lucrari
permanente ale nevoitorului ortodox iar caldura, care se
na§te din privirea §i caderea atentiei in partea de jos a inimii,
e preacurvie §i nu rugaciune 20 .

Cele trei parti ale inimii, cele 5 trepte ale celor ce se
impotrivesc pacatelor 21 , realitatea in§elarii, precizarile legate
de lucrarile harului in cei care se curatesc de patimi, dorinta
alegerii caii imparate§ti pentru isiha§ti, cat §i precizarile
despre rugaciunea contemplative au marca personala §i
provenienta romaneasca in cea mai mare parte.

Sfantul Paisie Velicicovski, bazandu-se pe sfaturile
Sfantului Vasile de la Poiana Marului, intr-o anume directie,
le dezvolta pe acestea sau chiar le redefine§te.

De rugaciunea lui Iisus, spune el, e nevoie de la primii
pasj ai vietii duhovnice§ti. Insa Sfantul Paisie dezvolta
amplitudinea ariei de manifestare a rugaciunii, de la
schiturile izolate la marile comunitati monahale .

Tehnicii psiho-somatice ii acorda un capitol special,
in timp ce Sfantul Vasile nu face nici cea mai mica referire
la a§a ceva.

Sfantul Paisie vorbe§te despre „deschiderea inimii",
datorita careia, mintea, reu§e§te sa gaseasca „locul inimii".
Descrie planul practic al combaterii gandurilor §i al

91

patimilor . §i, precizeaza mai bine, fixarea atentiei
rugatorului „deasupra inimii".

Fixarea atentiei „deasupra inimii" este eminamente de
sorginte romaneasca. Acest amanunt va fi preluat de Sfantul
Ignatie Breancianinov §i de Sfantul Teofan Zavoratul, fapt
care va determina, la eel din urma, omiterea, din Filocalia, a
procedeelor exterioare, care erau, pentru unii, motiv de

19 Idem, p. 135.

20 Idem, p. 160.

21

Idem, p. 144

22 Idem, p. 202.

23 Idem, p. 202-203.

12

scandal, in timp ce, pentru altii, ele reprezentau o deformare
a exercitiului insu§i al practicarii rugaciunii lui Iisus 24 .

Scopul vietii isihaste insa, nu e nici retragerea §i nici
rugaciunea lui Iisus. Acestea sunt metodele §i exercitiul
insu§i, pentru a se ajunge la vederea luminii dumnezeie§ti, la
imbracarea in slava ce ve§nica a Dumnezeirii §i la sfintenie.

Isihastul se curate§te de patimi §i merge spre
asemanarea cu Dumnezeu, pentru ca sa fie impreuna cu El,
dupa porunca: Fiti Sfinti, pentru ca Eu sunt Sfdnt! [Lev. 1 1 ,
44].

II. Protomonahismul romdnesc: genezd, conditii,
particularitdti, evidente

Cre§tinarea poporului roman sau „miracolul
romanesc" 25 incepe odata cu geneza sa, fara a §tii nume sau
activitati misionare concrete.

Factorii obiectivi ai cre§tinarii sunt §i factorii obiectivi
ai genezei poporului roman §i anume: geto-dacii autohtoni §i
romanii stapanitori accepta, deopotriva, credinta cre§tina.

Procesul a fost lung §i anevoios, pentru ca numai in
secolul al VII-lea putem vorbi despre „o populatie
protoromana, cu toate trasaturile unei noi etnii: o limba
latina in evolutie, o religie cu caracter universal §i popular, o
grupa de comunitati pastorale §i agricole, din care nu lipseau
nici me§te§ugarii, o civilizatie rurala completa §i
complexa" 26 .

Nu cunoa§tem numele propovaduitorilor credintei
ortodoxe. Insa cunoa§tem efectul in timp al marturiei lor, cat
de providentiala a fost lucrarea lor de inceput. Privind la
rezultatele istorice ale marturiei lor nu putem decat sa
conchidem asupra faptului, ca au fost ni§te misionari cu mult
zel §i ca aici au gasit un pamant roditor pentru cuvantul
Evangheliei.

24 Idem, p. 207.

Mitr. Serafim [Joanta], Isihasmul: traditie §i cultura romdneasca, Ed. Anastasia,
Bucure§ti, 1994, p. 27.
26 Dumitru Berciu, Daco-Romania, Geneva, 1976, p. 13, apud. Mitr. Serafim

[Joanta], Isihasmul, op. cit. ant., p. 28.

13

Din voia Bunului Dumnezeu, incepand cu secolul al
II-lea, in mod intensiv, focul ceresc al Duhului Sfant a
inceput sa transforme pe barbarii daci in membrii Bisericii
lui Dumnezeu.

Primirea cre§tinismului contine §i bazele infiintarii
protomonahismului romanesc, pentru ca credinta aprinsa in
Dumnezeu §i dragostea de El te imping la nevointe asumate.

Persecutiile, lupta fati§a impotriva cre§tinismului i-a
facut pe multi dintre noii geto-daci convertiti sa se retraga in
munti, in pe§teri §i paduri, pentru a rezista ca cre§tini §i
pentru a sluji lui Dumnezeu.

Trebuie sa remarcam aici, ca poporul nostru are o
dorinta specified pentru a trai in apropiere intima de natura.
La fel, observam ca romanii au con§tiinta profunda a
atotprezentei lui Dumnezeu in lume, cat §i a posibilitatii unei
legaturi reale cu El.

Daca vorbim de conditii obiective, atunci acestea i-au
facut sa fie proprii pe stramo§ii no§tri atat cre§tinarii, cat §i
unei intelegeri profunde, experentiale a credintei.

Religia antecre§tina formase caractere solide,
puternice, stabile, gata de acte eroice §i de barbatie uluitoare.

Zamolxis, considerat Dumnezeu unic, a fost foarte
u§or inlocuit de credinta in Dumnezeul Cel adevarat iar
credinta in nemurirea sufletului, pe care o aveau geto-dacii a
fost spiritualizata §i imbogatita cu ideea judecatii
dumnezeie§ti, cat §i cu aceea, ca toti suntem iubiti de catre
Dumnezeu, pentru ca El S-a adus pe Sine jertfa de ispa§ire
pentru toti.

Spiritul de sacrificiu de sine al geto-dacilor, cat §i
austeritatea vietii, practicata §i propovaduita de calugarii §i
preotii lui Zamolxis, i-au facut sa fie apti pentru post,
asceza, rugaciune, viata curata, aduse §i propovaduite de
catre cretinism.

Geto-dacii luptau deja impotriva confortului trupului,
pe cand cre§tinismul le aduce ideea eliberarii de patimi a
sufletului §i invatatura, ca raul nu sta in trupul nostru, ci in
aplecarea noastra spre rau.

Conditiile religioase ale cre§tinarii, cat §i modul de
viata si de civilizatie adus de catre romani au format un teren

5 7 5

14

propice pentru schimbarea, din interior, a paganilor de
odinioara.

Astfel sufletul geto-dac a vazut o eliberare si o traire a
bucuriei in cretinism iar romanii, indraznim sa spunem, nu
au mai fost vazuti ca stapdni, ci ca impreuna robi ai lui
Dumnezeu.

Crestinismul pe pamant romanesc nu a facut decat sa
dea fond mantuitor si adevaratul scop in viata, acestui
monahism pagan deja existent.

Urmele propovaduirii Sfantului Apostol Andrei si a
celor 30 de bazilici dintre sec. IV- VI, foarte numeroasele
inscriptii si obiecte crestine descoperite in Scitia Minor,
arata o puternica viata crestina si o stabilitate si, in acelasi
timp, o evolutie fireasca si infloritoare, a crestinismului si
protomonahismului romanesc.

Marturia existentei Sfmtilor Mucenici protoromani,
cat si a cultului lor, cat si nume de Sfinti Ierarhi ca Bretanion
si Teotim ai Tomisului si exponenti ai teologiei patristice ca
Sfintii loan Cassian si Dionisie Exiguul, demonstreaza
intelegerea corecta a crestinismului de catre stramosii nostri.

Limba romana, intr-o formare evolutiva normala, isi
insuseste termenii liturgici si ecleziastici in mod genetic sau
reconverteste termeni anteriori crestinandu-i.

Astfel se schimba religia, modul si conditiile de trai,
cultura, gandirea si aspectul terestru al fostei Dacii.

Scaunele episcopale de la Tomis, fara doar si poate,
au incurajat monahismul, pentru ca ierarhii despre care avem
date erau monahi. Legaturile unor episcopi sau calugari
autohtoni cu ierarhi sau slujitori din alte parti ale lumii
ortodoxe, cat si prezenta episcopatului dobrogean la
Sinoadele Ecumenice ne arata faptul, ca nu erau rupti de
realitatea crestinatatii universale, ci, dimpotriva, participau
in mod activ la viata Bisericii si erau recunoscuti ca parte
componenta a crestinatatii universale.

Interventia „calugarilor sciti", in secolul al Vl-lea,
pentru adoptarea formulei hristologice: „Unul din Sfanta
Treime a suferit in trap", cat si „noutatea" adusa Apusului
ortodox de Sfintii loan Cassian si Dionisie Exiguul, arata
faptul, ca stramosii nostri au avut nu numai vitalitatea

15

necesara de a se organiza §i de a trai monastic Ortodoxia, ci
§i de a implementa monahismul ortodox in Occident.

Ca sa vorbim §i mai concret. Se cunoa§te, din secolul
al V-lea, date despre existenta calugarilor besi sau traci §i

97

de nume ca loan Maxentiu, diaconul egumen Zoticos etc. .

Complexul celor 6 Bisericute rupestre §i a catorva
incaperi §i galerii funebre, toate sapate intr-un munte de
creta, in apropierea comunei Basarabi, in jud. Constanta, e
datat ca apartinand sec. VI-X.

Ruinele unei Manastiri din sec. XI le gasim in
apropierea satului Niculitel. Tot din sec. XI gasim a§ezari
monastice, de tip rupestru, la Nucu-Aluni§, in muntii
Buzaului §i chiliile de la marginea satelor Moigrad, Jac,
Creaca §i Brebi, din judetul Salaj.

Pentru secolele XII-XIII avem ansamblul de chilii din
apropierea satului Varadia din Banat §i manastirea
Namaie§ti din Campulung. Crucile gravate, figurile de
Sfinti, figurile zoomorfe §i geometrice, cat §i inscriptiile cu
diverse caractere intregesc dovezile protomonahismului
romanesc §i a protoisihasmului romanesc.

Privit in ansamblu, protomonahismul romanesc e
ancorat in evolutia rapida §i reformatoare a cre§tinarii daco-
getilor, avand rolul de a decanta §i de a sedimenta adevarata
viata cre§tin-ortodoxa pe pamant romanesc.

///. Secolul al XlV-lea §i prima raspdndire a
isihasmului la romdni: ipoteze, evidente §i influente

Nu putem explica isihasmul romanesc fara Sfantul
Grigorie Sinaitul, Sfantul Grigorie Palama §i Sfantul Maxim
Cavsocalivitul. Dupa cum, nici nu putem considera
isihasmul ca o §tiinta duhovniceasca launtrica, fara a explica
importanta secolului al XlV-lea pentru Ortodoxie, secol in
care, cei trei Sfinti de mai sus au trait §i au propovaduit
invatatura sfmteniei.

Ca realitate intima de netagaduit, isihasmul poate fi
privit inca din timpul vietii Mantuitorului Hristos §i la El

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Besii in manastirile din Orient, in rev. Biserica
Ortodoxa Romdnd (1976) nr. 5-6, p. 588.

16

Insu§i §i ca o parte components a vietii creatine. Insa, ca
realitate practica, fundamentata, explicata §i nuantata,
isihasmul e revitalizat, in mod proeminent, in secolul al
XlV-lea.

Cei trei Sfinti Parinti amintiti aici, prieteni §i ucenici
§i povatuitori unul pentru altul, redescopera pentru secolul
lor Traditia nevointei ortodoxe, adica invatatura despre
rugaciune, despre lini§tire, despre simtirea harului
dumnezeiesc, despre curatirea de patimi, vedere §i
indumnezeire §i le subliniaza in mod continuu.

Aceasta fundamentare minutioasa §i explicita e facuta
din cauza maririi numarului de distorsiuni grave ale vietii de
sfintenie a Bisericii §i a teologiei ei. Ei vor sa scape pe fratii
lor atat de ne§tiinta, de suficienta §i de delasare, cat §i sa le
arate cum se pot uni cu Sfmtii de dinainte de ei §i de credinta
§i viata acestora.

Din acest motiv, ei aduc marturii din Sfanta Scriptura
§i de la Sfmtii Parinti anteriori lor, le explica prin experienta
proprie trairea §i gandirea acelora, fac, intr-un cuvant, o
scoatere la lumina a tainicei §i umbroasei intelepciuni a
Duhului Sfant, adica a comorii inepuizabile de experienta a
Bisericii.

Sfantul Patriarh Calist, din acest motiv, spunea
urmatoarele: „pe la inceputul secolului al XlV-lea,
monahismul din Athos nu cuno§tea decat prima faza a
nevointelor: cea a curatirii prin fapte" .

Din cauza acestei ne§tiinte §i indiferente pentru viata
interioara a trebuit sa se explice, cu lux de amanunte, ce se
petrece cu cineva, care i§i sfmte§te viata, trecandu-se,
a§adar, peste acoperirea tainelor lui Dumnezeu, ca pana
acum. Insa Sfmtii lui Dumnezeu, deopotriva, au marturisit in
mod continuu faptul, ca ei nu aduc noutati in viata Bisericii,
ci explica ceea ce s-a uitat sau s-a neglijat sau s-a deformat
de-a lungul timpului.

Pericolul scolasticizarii vietii duhovnice§ti, al
explicarii ei doar din punct de vedere rational a fost motivul
forte pentru aceasta teologie a confesiunii soteriologice.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Viata §i scrierile Sfdntului Grigorie Sinaitul, in
FR 7, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1999, p. 82.

17

Sfmtii isiha§ti au explicat membrilor Bisericii ca harul
dumnezeiesc e o realitate experiata personal in Biserica, ca
credinta §i experienta se pot transmite prin cuvant, numai
daca le ai, daca le traie§ti ca atare.

Ei vorbesc despre rugaciunea lui Iisus, despre
curatirea lor de patimi, despre vederile lor extatice pentru ca
sa arate faptul, ca experienta mistica a Bisericii e vie §i e
pentru toate veacurile.

Astfel certified trecutul prin prezent §i arata explicit,
ca cine nu poate sa explice ce se petrece cu el, ca ortodox, pe
calea mantuirii, de fapt, nici nu §tie ce e viata ortodoxa.

Sfmtii vorbesc simplu, clar, pe masura experientei lor,
racordandu-se la teologia §i experienta Sfmtilor de dinaintea
lor, fapt pentru care, teologia §i marturia lor au fost hrana
mantuitoare, spre viata vesmica, a cre§tinilor ortodoc§i.

Pentru noi, romanii, isihasmul a venit in secolul al
XlV-lea la noi, in forma explicitata teologic §i experential,
prin ucenicii directi §i indirecti ai acestora, in totalitate
calugari. A§a se explica faptul, de ce isihasmul s-a pastrat,
pana de curand, indeosebi, in mediul monahal.

Ipoteza paternitatii isihasmului romanesc de la Sfantul
Grigorie Sinaitul se leaga de a§ezarea sa, in 1335, in muntele
Katakriomenos, in Paroria, cat §i de unele nuante semantice
desprinse din corespondenta §i viata acestuia.

Paroria, un loc pustiu intre Adrianopol §i Jamblo, e
locul unde Sfantul Grigorie Sinaitul traie§te §i activeaza
teologic intre 1335 §i 27 noiembrie 1346, care este anul
adormirii sale.

Aici ii prime§te pe toti cei care doreau sa vina, de§i
locurile acelea erau atacate, in mod frecvent, de talhari. Cu
ajutorul tarului loan Alexandru sunt stapanite insa bandele
de talhari iar ob§tea lui capata un caracter isihast mai
cuprinzator.

Sfantul Grigorie Sinaitul il formeaza pe Sfantul
Teodosie de Tarnovo, pe Sfantul Romil de Vidin, pe
patriarhul Eftimie al Bulgariei §i pe mitropolitul Ciprian al
Kievului. Insa, dupa ipoteza mitropolitului Tit Simedrea,
prin cuvintele panegirice: „multime de oameni din multe
neamuri" il inconjurau, acesta vede, printre aceste neamuri,

18

§i pe monahii romani, care ar fi trait aici. Astfel, monahii
romani intor§i acasa au facut apostolat in Biserica lor.

In textul grec al Vietii Sfantului Grigorie Sinaitul se
spune: „pe cat era cu putinta, voia §i dorea cu iubire de
Dumnezeu, ca pe toti sa-i aduca inlauntrul razei §i stralucirii
Bunului §i Preasfantului Duh; apoi niciun loc din cele de aici
n-a lasat, intarindu-se §i imputernicindu-se cu ajutorul lui
Dumnezeu, nu numai al grecilor, al bulgarilor, ci §i al
sarbilor m§i§i §i dincolo, ca sa faca §i acolo, prin ucenicii
sai, lucrarea cea mai sarguincioasa, sa semene binele isihiei
cu imbel^ugare §i stralucire" 29 .

Particula dincolo, pentru parintele profesor Dumitru
Staniloae, ii cuprinde §i pe romani. Pe cand, P. A. Sarcu,
editorul Vietii Sfantului Grigorie Sinaitul in slavona, spune,
in mod explicit, ca Sfantul Grigorie a avut la Paroria §i
monahi romani.

Ipoteza sa se bazeaza pe o insemnare, facuta in limba
greaca, pe un sbornic slavon. Aici sta scris: „Aceste doua
capete s-au scris de Fudulu, care le-a tradus din grece§te in

O A

bulgare§te...cand eram la Paroria cu fratii" . Acesta spune
ca Fudulu e un nume romanesc §i ca eel care in poarta e
roman.

Mitropolitul Tit Simedrea spune, referitor la acest
fapt, ca Sarcu „socote§te ca acest nume a intrat in limba
romana prin alte popoare turcmene" sau ca ar fi „o
transcriere gre§ita a numelui Fundulea, care, in forma
aceasta §i in cea prescurtata, Fundi, se gase^te §i azi, ca
nume specific printre romanii macedoneni" .

Ca marturii evidente avem corespondenta Sfantului
Grigorie Sinaitul cu voievodul roman Nicolae Alexandru al
Tarii Romanes^, cat §i corespondenta Sfantului Eutimie sau
Eftimie al Bulgariei cu Sfantul Nicodim de la Tismana.

Din Viata Sfantului Maxim Cavsocalivitul, scrisa de
Teofan al Peritonei Traciei, fost egumen la Vatoped, aflam
ca Sfantul Grigorie Sinaitul a avut corespondente cu
„imparatii pamantului", printre care §i cu loan Alexandru al
Bulgariei §i §tefan al Serbiei, dar §i cu Alexandru, care nu

29 Idem, p. 86.

30 Ibidem.
Idem, p. 87.

19

31

poate fi decat Alexandra al Tarii Romanes^, asociat, intre
1310-1352, tatalui sau loan Basarab iar intre 1352-1364
fiind singurul domn al tarii sale.

Lui „Alexandru, §tefan §i Alexandru le-a scris,
doritori fiind ei, de minunatele lui invatatori, prin epistole.
Prin aceasta se inmulte§te schima calugarilor in locurile §i
cetatile acelora, prin virtutea §i invatatura Cuviosului Parinte
Grigorie, Sinaitul" 32 .

Teofan, ca fost staret la Vatoped, il cuno§tea pe
voievodul roman, cat §i daniile acestuia de la manastirea
Cutlumu§. Dar §i prin intermediul staretului acestei
manastiri care va deveni mitropolitul Tarii Romanes^.

E vorba de staretul Hariton, care va ajunge mitropolit.
Insa ni se mai spune aici §i despre alti doi stareti romani, de
la Sfantul Munte Athos §i anume despre egumenii
Melchisedec §i Iacob.

Corespondenta dintre Sfantul Nicodim, al nostra §i
Sfantul Eftimie al Bulgariei porne§te de la ideea de
redefmire a literaturii patristice si liturgice, in intelegere
isihast-ortodoxa. Intrebarile dogmatice ale Sfantului
Nicodim primesc un raspuns ortodox pe masura §i modul in
care Sfantul Nicodim intreaba il dovede§te a fi un isihast §i
un interesat autentic de problemele puse in discutie.

Referirile la monahismul autohton, cat §i actul de
confirmare al Sfantului Iachint, ca mitropolit al Tarii
Romanes^ atesta existenta monahismului romanesc, dar §i a
sihastrilor izolati sau semi-izolati de societate.

Monahismul romanesc de secol XIV e, in concluzie,
influentat in mod covarsjtor de Sfantul Munte Athos §i de
Manastirile din Bulgaria. Acum se produce o rede§teptare §i
o intelegere abisala a tezauralui credintei ortodoxe §i a vietii
de despatimire.

Insa, de§i isihasmul, ca si curent teologico-ascetic il
primim in acest secol, odata cu toata lumea ortodoxa din
aceasta parte a Europei, totu§i il traim in mod particularizat,
personalizat §i nu ca pe ceva de imprumut, care nu ne-ar
caracteriza in mod intim.

32 Idem, p.

20

IV. Sfdntul Nicodim de la Tismana §i efectele
reorganizdrii monahismului. O incercare de intelegere a
isihasmului §i a conditiilor isihaste romdne§ti din secolul al
XlV-lea

Cu alte cuvinte, e o certitudine de netagaduit existenta
monahismului pana in secolul al XlV-lea. Existau schituri
mici § i chilii ascunse in munti §i in locuri de taina. Insa, ceea
ce nu exista pe pamant romanesc, dar exista in alte parti ale
lumii ortodoxe, erau manastirile de ob§te, cenobitice, care
formau calea imparateasca a monahismului, dar care nu
excludeau viata sihastra, isihasta.

§i e normal sa fie a§a: mai intai sihastrismul §i apoi
cenobitismul. Pentru ca monahismul a inceput prin
comunitati de nevoitori mici §i retrase.

Monahismul romanesc, a§adar, a inceput §i s-a
dezvoltat in mod organic. A existat o trecere organica de la
singurdtate la viata de ob§te sau §i la viata de ob§te.

Sfantul Nicodim de la Tismana se na§te, dupa
marturia lui Pavel din Alep, din tata grec, originar din
Castoria §i din mama sarboaica. Se calugare§te la Sfantul
Munte Athos, in manastirea sarbeasca Hilandar. El cunoa§te
isihasmul §i ii aprofundeaza pe Sfintii Parinti §i slujbele
ortodoxe, traind o lunga perioada de timp aici.

Nu §tim motivele pentru care a revenit in patria sa §i
s-a instalat in apropierea Dunarii, in tinutul Cladovei,
ridicand o Biserica cu hramul Sfanta Treime la §aina §i doua
Manastiri la Vratna §i Monastirica .

Cneazul Lazar dore§te sa-1 fac intaistatatorul Bisericii
din Serbia sau macar exarh al manastirilor sarbe§ti de la
Sfantul Munte Athos, dar Sfantul Nicodim dore§te sa-§i
pastreze viata de lini§te §i vietuirea retrasa. El refuza, de
asemenea §i inaltele trepte ierarhice care i s-au oferit in Tara
Romaneasca.

Ungurii catolici ocupa Vidinul §i Sfantul Nicodim e
nevoit sa vina in partile Severinului, unde, in 1370, pe
cheltuiala printului Vladislav Vlaicu, la Vodita, zide§te o

E. Turdeanu, Vechi schimburi culturale intre romdni §i iugoslavi, in Cercetari
literare, vol. Ill, 1939, p. 142-146.

21

Manastire cu hramul Sfantul Antonie, facand din aceasta un
centru de rezistenta ortodoxa impotriva catolicismului.

Odata cu Vodita apare prima manastire romaneasca
despre care §tim, cu prima ob§te organizata. Dar, faptul ca ea
avea numai 12 monahi e semnul distinct, ca prima manastire
cenobita romaneasca a fost organizata dupa principiile
isihaste de la Sfantul Munte Athos.

Hramul Manastirii, §i anume: Sfantul Antonie eel
Mare, ne spune, cu alte cuvinte, ca prima manastire
romaneasca imbina viata siha§trilor romani de pana acum cu
modul de viata al isiha§tilor cenobiti de tip athonit.

Sapaturi arheologice recente au evidentiat faptul, ca
Vodita a fost construita pe locul unei Manastiri §i mai vechi.

Dar, motivul central, pentru care consideram, ca
Vodita, prima manastire romaneasca cenobita a fost o
Manastire isihasta e acela, ca ea avea autonomic fata de
orice autoritate bisericeasca §i statala, adica autodespotie sau
samovlastie.

Vodita merge pe modelul athonit de vietuire, staretul
fiind singurul conducator al monahilor. In aceasta situatie se
practica viata sub ascultare fata de un Povatuitor incercat in
viata monahala §i a unui isihast experimentat.

Din Viata egumenului Isaia al Manastirii Hilandar
aflam, ca Sfantul Nicodim de la Tismana era „om cinstit §i
Sfant, priceput in talmacirea Sfintei Scripturi, cu un spirit
patrunzator §i tare in dialectica" 34 . El 1-a insotit pe Isaia, in
calitate de interpret, la Patriarhia din Constantinopol.

Delegatia sarbeasca a fost primita de imparatul loan al
V-lea Paleologul §i, cu aceasta ocazie, are mai multe
convorbiri cu patriarhul isihast Filotei, ucenicul Sfantului
Grigorie Palama.

Ipotezele rautacioase, cum ca Sfantul Nicodim nu ar fi
fost un isihast propriu-zis sunt spulberate insa de toate
aceste argumente faptice, care il arata, dimpotriva, un isihast
deplin. Lor li se adauga §i urmatoarele.

E. Turdeanu, Les premiers ecrivains religieux en Vlachie: I'higouemene Nicodeme
de Tismana et le moine Philothee, en Revue des Etudes Roumaines, Paris, 1954, p.
116.

22

De la patriarhul Filotei, Sfantul Nicodim de la
Tismana prime§te rangul de arhimandrit §i dreptul de a sfinti
Biserici.

Dar, intorcandu-se in tara, gase§te Banatul ocupat de
unguri §i Vodita in mainile lor. Cneazul Vladislav murise in
1377. Cu ajutorul printului Radu I, el ctitore§te Manastirea
Tismana din judetul Gorj, intr-o regiune de munti
impaduriti, pentru ca sa o protejeze de unguri.

§i Tismana este o ob§te cenobita isihasta. §i asta ne
face sa intelegem, ca modul acesta de vietuire era un crez §i
nu un experiment.

Deasupra Manastirii, in piatra muntelui - pentru ca sa
arate ca adevaratul calugar trebuie sa iubeasca, deopotriva
ascultarea dar §i lini§tirea §i singuratatea - Sfantul Nicodim
i§i sapa o grota, unde se retragea pentru rugaciune isihasta.

Conform traditiei respectate de catre multi isiha§ti, el
se ruga de unul singur 5 zile din 7 §i participa la slujba
ob§teasca numai sambata §i duminica. La fel facuse §i
Sfantul Grigorie Palama in retragerea lui din 1326.

Din aceasta perioada exista §i cele doua scrisori
primite de la Sfantul Eftimie al Bulgariei. Se cunosc numai 7
intrebari dintre cele puse Sfantului Eftimie §i raspunsurile
acestuia, in doua scrisori. A doua scrisoare cuprinde
raspunsul la o singura intrebare, o parte din scrisoare ne mai
pastrandu-se.

Prima scrisoare se afla in biblioteca Manastirii Neamt
iar a doua in biblioteca Manastirii Putna. Prima scrisoare are
raspunsuri la intrebari dogmatice, pe cand a doua un raspuns
la o intrebare morala. Continutul lor il arata un profund
isihast pe Sfantul Nicodim.

In prima scrisoare, Sfantul Nicodim intreaba:

1. de ce Sfantul Proroc Moise n-a scris despre Sfintii
Ingeri;

2. daca creaturile spirituale au chipul lui Dumnezeu,
atunci in ce consta libertatea Ingerilor;

3. daca Dumnezeu umple toate de ce mai avem nevoie
de Ingeri;

4. de ce Dumnezeu a creat pe Ingeri cu pornire spre
rau, daca §tia ca vor cadea;

23

5. de ce Taina cea din veac ascunsa s-a descoperit
capeteniei treptei celei din urma ingere§ti;

6. de unde au demonii vazduhului putere sa ne
ispiteasca spre pacate, daca ei nu sunt creatori §i, daca dupa
moartea noastra vom privi §i in cele spirituale .

Toate aceste intrebari dogmatice ne fac sa privim
aceasta scrisoare, ca pe o schita pentru o noua Ambigua.
Pentru ca dificultatea intrebarilor presupune o gandire
profunda §i ascutita, adica o sfanta §i dumnezeiasca viata de
om isihast.

§i Sfantul Nicodim gase§te in Sfantul Eftimie al
Bulgariei un partener pe masura in cele ale teologiei §i ale
duhovniciei.

A doua scrisoare, in singura intrebare a ei, care a mai
ajuns pana la noi, are urmatorul continut: e bine §i canonic
sa se cerceteze viata morala a acelor, care vor sa se
preoteasca, de la 15 ani mai in sus?

Intrebarile, dupa cum se observa, au ratiuni teologice
§i practice. Bogomilismul se infiltrase in Tara Romaneasca,
dar, in primul rand, el avea nevoie sa i§i autentifice unele
intuitii §i intelegeri personale.

Potrivit traditiei, Sfantul Nicodim a mers §i in
Transilvania §i ridica acolo Manastirea Prislop §i, in
apropierea ei o pe§tera, unde copie mai multe carti, dintre
care ni s-a pastrat o Sfanta Evanghelie copiata de mana sa.

Intorcandu-se din Transilvania, Sfantul Nicodim il
cheama pe egumenul Agaton de la Vodita §i ii incredinteaza
conducerea manastirii Prislop, el retragandu-se la Tismana,
in pe§tera care ii poarta numele, dedicandu-se rugaciunii lui
Iisus.

Adoarme la data de 26 decembrie 1406, dupa ce
Sfantul Iachint ajunsese mitropolitul Tarii Romane§ti iar
Tara Romaneasca se consolidase ca stat feudal. Traditia ii
atribuie §i intemeierea altor Manastiri, cum ar fi cea de la
Topolnita (la cativa kilometrii de Vodita), Cosu§tea-
Crivelnic, Gura Motrului §i Vi§ina, toate in Oltenia 36 .

35 Magistrand Ierod. Epifanie Norocel, Sfantul Eftimie, ultimul patriarh de Tarnovo
§i legaturile lui cu Biserica Romaneasca, in rev. Biserica Ortodoxa Romana (1966),
nr. 5-6, p. 570.

36 Mitr. Serafim [Joanta], Isihasmul..., op. cit, p. 61.

24

In concluzie, Sfantul Nicodim de la Tismana
reorganizeazd §i nu organizeazd monahismul romanesc, e
un isihast, clade§te Manastiri cu mod de vietuire cenobitic-
isihast, imbina in viata sa sihastria cu isihia, cand pe
amandoua, cand in paralel.

Situatia politica §i sociala de la sfar§itul secolului al
XlV-lea §i inceputul celui de al XV-lea e dominata de o
stabilitate relativa pana la Mircea eel Batran §i se bucura de
o autonomie statala §i bisericeasca.

In aceasta perioada, Sfantul Nicodim e un chip al
infranarii §i al ascetismului isihast, umpland de buna §i
duhovniceasca mireasma (Icosul al 12-lea din Acatistul
sau 37 ) pamantul romanesc.

V. De la sihastru la isihast si isihastul propriu-zis.

Un periplu printre datele istorice despre nevoitorii secolelor
XV-XVII, pentru a reliefa impdmdntenirea isihasmului la noi
si amprentele specifwe dobdndite de acesta pe pdmdnt
romanesc

De§i parintele profesor Dumitru Staniloae sustine ca
sihastru este transcrierea romaneasca a cuvantului isihast 38 ,
totu§i, trebuie sa facem o diferentiere subinteleasa, intre
sihastru, isihast §i isihastul propriu-zis, chiar daca ar parea,
la prima vedere, ceva fara sens.

Sihastrul e nevoitorul care se retrage in singuratate ca
sa se lupte cu patimile sale, fara a vrea sa ajunga la vederea
lui Dumnezeu §i la nepatimire. Acesta e calugarul care
ravne§te mantuirea, fara a dori evidente concrete ale slavei,
de care se vor imparta§i Sfintii, acum §i in veacul viitor.

Isihastul e calugarul, care a invatat rugaciunea lui
Iisus de la un indrumator duhovnicesc §i o practica pentru a
ajunge la vederea lui Dumnezeu, fara sa continue §i mai
mult efortul lui, adica §i dincolo de iluminare.

37 Acatistul e tiparit cu binecuvantarea PS Iustinian, Ep. Maramure§ului §i
Satmarului, Galati, pag. 385.

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Isihastii sau sihastrii si rugaciunea lui Iisus in
traditia Ortodoxiei romdnesti, in FR 8, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1979, p. 561.

25

Isihastul propriu-zis e adevaratul nevoitor, care se
leapada de toate pentru vederea lui Dumnezeu §i
indumnezeire §i care nu mai vrea nimic altceva, decat
aceasta.

Aceste definitii provizorii privesc latura calitativa a
rugaciunii §i a ascezei §i le putem certifica de-a lungul
intregii istorii a monahismului.

Monahismul statului feudal romanesc, in forma
organizata, incepe deci cu Tismana. Schitul Sfantul Antonie
eel Mare, ridicat langa pe§tera Sfantului Nicodim, e o
a§ezare monastica isihasta, care poarta numele de Scaunele.
§i aceasta, pentru ca monahii de aici, potrivit regulii
Sfantului Grigorie Sinaitul, foloseau un mic scaun, pe care
§edeau in timpul rugaciunii inimii.

A§ezarea mai poarta numele §i de Livada Parintilor.
Nu ni s-a pastrat numele niciunuia dintre membrii
comunitatii de aici, dar traditia nescrisa ne arata, ca avem
de-a face cu o comunitate isihasta.

In secolul al XV-lea, il cunoa§tem pe Cuviosul Iosif,
un roman, care pleaca in pustia Iordanului, unde ridica o
sihastrie romaneasca. Dupa caderea Constantinopolului §i
din cauza situatiei existente atunci revine in tara, locuie§te in
vestul manastirii Bistrita, unde zide§te chilii mici din lespezi
de piatra.

Din ob§tea sa ii cunoa§tem pe Simion, Metodie,
Varnava, Petru, Gherman, Pir §i Grecu 39 . Ob§tea Cuviosului
Iosif i§i luase regula rugaciunii continue, a neadormitilor,
regula care se va transmite §i Manastirii Bisericani, ce va fi
construita pe locul fostei Sihastrii, in 1517, de §tefanita
Voda 40 .

Regula achimita se refera mai mult la cult, insa putem
intelege prin ea §i practica rugaciunii isihaste, ca una care
umple timpul calugarilor in toate ascultarile lor.

Tot in jurul Bistritei, intr-un munte izolat, il gasim pe
ieroschimonahul isihast Ciprian, al carui nume, ulterior, il va
purta muntele.

39 Idem, p. 567.

40 Arhm. Ioanichie Balan, Vetre de sihastrie romaneasca, Bucure§ti, 1982, p. 121.

26

Manastirea Neamt, cu radacini pana in secolul al XIV-
lea, potrivit traditiei, e cladita de ucenicii Sfantului Nicodim
de la Tismana, trei la numar §i anume: Sofronie, Pimen §i
Silvan.

Din secolul al XV-lea, cu numele, cunoa§tem numai
doi stareti ai Neamtului: ieroschimonahul Gherman si

5 5 »

Ciprian. In jurul Neamtului, dupa marturia din Descriptio
Moldaviae, „muntii sunt plini de calugari §i pustnici, care i§i
jertfesc acolo, in lini§tea §i singuratatea lui Dumnezeu, viata
smerita §i singuratica" 41 .

Agapie Sihastrul, din secolul al XlV-lea, lasa in urma
„Manastirea lui Agapie", care nu e tot una cu Agapia din
Deal, zidita dupa 1500 §i care poarta hramul Schimbarii la
Fata a Domnului 42 .

Ieroschimonahul Sisoe, din partile Bucovinei, devine
ucenicul Sfantului Daniil Sihastru, pentru ca, mai apoi, cu
binecuvantarea acestuia, sa se retraga in Muntii Raraului,
nevoindu-se multi ani de unul singur.

Ucenicii ieroschimonahului Sisoe zidesc Sihdstria
Raraului sau Schitul lui Sisoe, intiparind astfel in istoria
romanilor memoria povatuitorului lor.

Sfantul Daniil Sihastru i§i avea chilia langa
Manastirea Putna, dupa cum se cunoa§te foarte bine,
influentand astfel viata si activitatea Sfantului domnitor

5 5 »

§tefan eel Mare. El va fi inmormantat la Manastirea
Voronet, traditia facand din persoana Sfantului Daniil:
„Parintele isiha§tilor moldoveni".

Pentru parintele profesor Dumitru Staniloae, „multi
siha§trii au padurilor Moldovei se recrutau dintre ciobanii
transilvaneni, care i§i pa§teau oile pe acolo" 43 , fara ca sa
detalieze cu ceva anume.

Tot Sfintia sa afirma, ca „siha§trii sfatuiau,
spovedeau, mustrau, indemnau. Se rugau neincetat pentru
lume. Toti voievozii au avut ca duhovnici §i sfetnici de taina
calugarii §i siha§trii" 44 , in ciuda faptului, ca prea putini
voievozi au vorbit despre ei.

41 Apud Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Isiha$tii..., op. cit, p. 564.

42 Idem, p. 568-569.

43 Idem, p. 569.

44 Idem, p. 565.

27

Tot in secolul al XV-lea il intalnim pe Sfantul Cuvios
Ghelasie, staret al Manastirii Ramet, de la intrarea in Muntii
Apuseni. Acesta iese in fata prin aceea, ca formeaza in
Transilvania multi calugari, care s-au dovedit aparatori ai
dreptei credinte.

Varfurile muntilor din jurul Agapiei ne aduc aminte
de nevoitorii, care au trait candva acolo. Ei aveau numele de
Serghia, Pahomia si Eufrosin 45 .

Isihastii traiau la inaltimea muntelui, la loc inalt,
simbolizand „locul inalt, cu ganduri inalte" (Axionul din
Joaia Mare) iar la poalele muntelui erau chiliarhii, cei care
aveau cate o chilioara incropita in mod saracacios 46 .

Asa se explica hramurile Bisericutelor de pe varf de
munte, care se ridica acum: erau de tipologie isihasta.

Schitul Agaton e inchinat Sfantului loan Gura de Aur,
eel din Alunisul Sfantului loan Botezatorul, avem Pestera lui
Iosif, a Sfantului loan Evanghelistul, schiturile Pinul si
Gavanele fiind inchinare Prea Curatei Fecioare, dar cele
isihaste poarta hramul Schimbarii la Fata 47 .

Saracia si nevointele acestor monahi sunt ilustrate si
de lucrurile descoperite in Livada Parintilor. Aici „s-au
descoperit morminte cu sicrie din butuci grosi de stejar,
avand in ele oseminte, ale caror cranii sunt asezate pe o
caramida, [dupa] cum se inhumeaza calugarii" 48 .

Secolul al XVI-lea, desi mai aproape de noi, e o
sincopa aproape completa in materie de date istorice despre
monahism.

La inceputul secolului, pustnicii care traiau in valea
Secului (la cativa kilometrii de Neamt) intemeiaza un schit
cu hramul Sfantul loan Botezatorul. In 1564 acest schit e
refacut de un inalt demnitar din Suceava. Demnitarul va
deveni si el calugar sub numele de Zosima 49 .

Schitul de pe Ceahlau, numit Schitul Silvestru, e
intemeiat in secolul al XVI-lea, Silvestru fiind unul dintre
rarii nevoitori din acest secol, care e cunoscut cu numele.

45 Idem, p. 568.

46 Ibidem.

47 Mitr. Serafim [Joanta], op. cit, p. 70.

48 Apud Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Isihagtii..., op. cit, p. 569.

49 Mitr. Serafim [Joanta], op. cit., p. 75.

28

Tot pe Ceahlau se va nevoi §i pustnicul Ghedeon,
pentru care parintele Staniloae are remarca, ca e „cel mai
vestit pustnic din Ceahlau" 50 .

Incepand cu acest secol, Ceahlaul devine un Athos
romdnesc , ale carei vestigii sihastre§ti sunt evidente pana
astazi, prin: Pe§tera lui Gherman, Poiana lui Ghenadie,
Pdrdul lui Patapie, Pdrdul lui Nicandru, Pdrdul lui Bucur,
Schitul Casiana.

Mutenia documentelor ne poate duce doar la doua
concluzii: nu doreau sa fie cunoscuti sau datele despre ei,
din neglijenta sau din multiple alte motive nefericire, s-au
pierdut.

Ramane insa o problema deschisa pentru cercetatori,
de ce tocmai secolul al XVI-lea nu ne ofera date despre
siha§trii no§tri, daca toponimele locurilor pe unde ei s-au
nevoit au ajuns pana la noi?

Ca o completare la secolul al XV-lea, amintim §i pe
Vasile Sihastrul din Moldova, venerat de traditia locala ca
Sfant 52 .

Ieroschimonahul Nil intemeiaza, spre sfar§itul
secolului al XV-lea, in valea Suha, din Muntii Stani§oara, o
sihastrie, a carei Biserica din lemn avea hramul Schimbarii
la Fata a Domnului. Parintele Nil adoarme pe la 1492-1500
iar Biserica lui cade in ruina pana catre 1553.

Conform traditiei inregistrate de Neculce, sihastrul
Pahomie, de la Sihastria Nil, vede, in noaptea de 6 august,
lumina dumnezeiasca intr-un luminis. din apropiere §i pe
Ingeri, care cantau troparele sarbatorii Schimbarii la Fata.

In urma acestei vedenii, domnitorul Alexandru
Lapu§neanu ridica actuala Manastire Slatina, cu hramul
Schimbarea la Fata a Domnului .

Secolul al XVII-lea vine ca sa compenseze lipsa de
date din secolul anterior. Astfel, acum, il intalnim pe „cel
mai mare ascet roman al tuturor timpurilor" 54 , pe Sfantul
Chiriac de la Bisericani §i pe isihasta cea mai renumita din

50 Apud Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Isiha§tii..., op. cit, p. 570.

51 Ibidem.

53

Liviu Stan, Sfintii romdni, Sibiu, 1944, p. 45-47.

###

Repertoriul bibliografic al localitatilor §i monumentelor medievale din

Moldova, Bucure§ti, 1974, p. 263-266.
54 Mitr. Serafim [Joanta], op. cit., p. 73.

29

Sihastria Sihlei, care a ajuns la rugaciunea cea mai inalta, in
extaz 55 , pe Sfanta Teodora de la Sihla.

Sfantul Chiriac de la Bisericani traie§te 60 de ani intr-
o saracie extrema, lipsit chiar §i de ve§minte. Sfantul
Dosoftei al Moldovei, care il pomene§te in editia sa a
Vietilor Sfintilor, spune de despre Sfantul Chiriac, ca e
printre „Parintii inalti la bunatati §i plecati la smerenie" 56 .

Acesta se face monah de tanar, la Sfanta Manastire
Bisericani §i spore§te intru adanca smerenie §i intru
indelunga rabdare. Iubind saracia pentru Hristos, s-a
indepartat de buna voie de impreuna petrecerea cu oamenii,
traind langa raul Bistrita.

Aici, prin munti, cu trupul gol, se nevoie§te in
singuratate, in ger §i in focul soarelui pana la adormirea sa.
E pomenit pe 31 decembrie. Ucenicii sai i-au transformat
pe§tera in care a trait intr-un paraclis, cu hramul Sfantul

en

Chiriac de la Bisericani .

Sfanta Teodora de la Sihla traie§te, mai bine de 30 de
ani, in pe§tera de la Sihla, in saracie totala, dupa ce fusese
casatorita §i traise sub ascultare mai multa vreme.

Ajunge, spre sfar§itul vietii, sa nu mai simta frigul §i
foamea iar diavolul sa nu o mai chinuie. Se ruga neincetat
lui Dumnezeu, cu mainile inaltate la cer, pana se rapea cu
mintea la cele cere§ti iar cu trupul se ridica deasupra
pamantului. In acea stare dumnezeiasca, fata i se lumina prin
harul Treimii iar din gura ei se inalta in sus, ca o vapaie de
foe, rugaciunea. Hainele sale ajunsesera ni§te zdrente, cu
care abia se mai putea acoperi, pe cand, pasarile cerului, la
porunca Ziditorului lor, ii aducea faramituri §i coji de paine,

CO

in mod zilnic, de la trapeza Schitului Sihastria .

Sfmtele sale Moa§te sunt duse, catre 1828-1894, la
Lavra Pe§terilor din Kiev, unde sunt §i astazi, intr-o racla
care are inscriptia: „Sfanta Teodora din Carpati" 59 .

55 Idem, p. 77.
Liviu Stan, Sfintii romdni, op. cit., p. 52-53.

57 Ibidem.

58 Arhim. Ioanichie Balan, Patericul romanesc, Bucure§ti, 1980, p. 176.

59 Ibidem.

30

Sfantul Iosif eel Nou, de la Parto§, mitropolitul
Timi§oarei, traitor in secolul al XVII-lea are acum Sfintele
Moa§te in catedrala din Timi§oara.

De la Prislop ies doi episcopi §i un Sfant tamaduitor.
Egumenii loan §i Teofil devin episcopi de Alba Iulia §i Vad,
primul in 1585 §i al doilea in 1615. Sfantul tamaduitor e
sihastrul loan de la Prislop, traitor in prima jumatate a
secoluluial XVII-lea 60 .

In Tara Romaneasca, pe locul unde Varlaam zide§te
Manastirea Turnu din Valcea, erau pustnicii Misail §i Daniil.
In jurul Manastirii Cozia avem locuri ca „Paraul lui Antim"
sau „Muntele lui Teofil sau Teofila".

La Tazlau, cunoscut cu jumatate de veac de nevointa,
a trait Onufrie Sihastrul, de la care a ramas „Dealul lui
Onufrie". Urma§ii acestuia sunt Serafim §i Pavel siha§trii,
care se nevoiesc tot pe Tazlau 61 .

Pentru nevoitorii din jurul Manastirii Secu, pe cand
era calugar viitorul Sfant mitropolit al Moldovei, Varlaam,
traduce Scara Santului loan. Acest lucru se petrecea inainte
de 1618 sau chiar inainte de 1602, pe cand era elev la §coala
dascalului Dosoftei din Schitul lui Zosin, anterior Manastirii
Secu 62 .

Pe§terile §i schiturile din tinutul Buzaului, precum
Bisericuta Fundatura (1679), Pegtera lui Iosif, Schitul lui
Agaton (inainte de 1521), Schitul Alunisul (1649-1668),
Chilia Fundul Pesterii (in care erau siha§trii la 1872),
Pestera lui Dionisie, Manastirea Sfantul Gheorghe (ctitorie a
Fericitului Mihai Viteazul) sau Manastirea Paraul (in care
Matei Basarab face Manastire din piatra) sunt tot atatea
exemple de locuri cu nevoitori siha§tri sau isiha§ti.

Daca concluzionam aceasta perioada putem spune, ca
viata retrasa s-a impletit cu isihasmul, dar foarte putini sau
dedicat exclusiv unei vieti isihaste.

Poate ca au suferit de ideea preconceputa, ca nu
cumva sa te in§ele demonii, daca te dedici, exclusiv, vietii
isihaste. Aceasta ispita fma din partea demonilor se observa

Liviu Stan, Sfintii romdni, op. cit., 21-28.

61 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Isihagtii..., op. cit, p. 569.

62 Idem, p. 570.

31

pana astazi, unde multi fug de rugaciune §i de posibile
incercari, mai inainte ca sa o practice.

Insa exceptiile sunt notabile §i surprinzatoare. Ele sunt
adevarate raritati, care par de neintrecut.

Calea imparateasca e pastrata, de catre multi, §i in
pustie. Insa cati sunt Sfintii despre care nu §tim nimic, nici
macar ca au existat?

VI. Peisajul cartii isihaste pe pdmdnt romdnesc si o
incercare de intelegere a genezei Invataturilor Sfantului
Neagoe Basarab, catre fiul sau, Theodosie.

Incepand cu secolul al XV-lea, in marile Manastiri
romane§ti incepe sa se infiinteze §colile de copi§ti. Acestea
aveau scopul de a multiplica documentele patristice in
slavona, cat §i sa raspandeasca aceste documente. Aceste
surse ajung §i in lumea ortodoxa bulgara §i sarba, datorita
relatiilor frate§ti, care existau intre calugari sau ierarhi.

Cultura secolului era eminamente slavona §i, cu toate
acestea, se regasesc acum, pe teritoriul romanesc, toate
operele majore ale literaturii patristice §i ascetice, pana la
autorii cei mai recenti: Sfantul Grigorie Sinaitul, Patriarhii
Calist §i Filotei Kokkinos §i Sfantul Eftimie de Tarnovo 63 .

Cei mai cititi autori de catre romani au fost Sfantul
loan Scararul, cu Scara (care va fi amplu prezentata pe
peretii exteriori ai Bisericii, alaturi de Imnul Acatisi), Sfantul
loan Gura de Aur, pentru invatatura sa sociala, Sfantul
Efrem Sirul, Sfantul Isaac Sirul, Sfantul Macarie eel Mare,
Sfantul Grigorie Teologul, Sfantul Dorotei de Gaza etc.

Insa, cum apare in acest perimetru al culturii
medievale romane§ti Invdtdturile lui Neagoe Basarab catre
fiul sau Theodosie e tot la fel de minunat §i de neinteles, ca
§i rarele persoane isihaste ale romanilor.

Sfantul Neagoe Basarab a fost domnul Tarii
Romane§ti intre 23 ianuarie 1512 §i 15 septembrie 1521,
anul adormirii sale. El a murit de o boala, pe atunci fara leac,
probabil de tuberculoza. Insa, in aceasta stare, sub presiunea
unei morti iminente §i premature el scrie „intaia mare carte a

' Mitr. Serafim [Joanta], op. cit., p. 97.

32

culturii romane§ti", dupa cuvintele lui Constantin Noica,
pentru viitorul succesor orfan, nevarstnicul Theodosie. O
carte testamentara, in care tatal ii zugrave§te fiului portretul

moral al adevaratului domn .

Neavand sub ochi niciun alt model pentru carte, dar
calauzit de o cunoa§tere adanca a Sfmtilor Parinti §i a vietii
isihaste, Sfantul Neagoe reu§e§te sa dea fiului sau o imagine
clara, veridica asupra vietii dupa Dumnezeu, a§a cum o traia
un monarh isihast 65 .

Sfantul Neagoe traise, in tineretea sa, la Manastirea
Bistrita iar Sfantul Nifon, fostul patriarh al
Constantinopolului ii fusese pedagog §i Parinte
duhovnicesc 66 . Pe atunci, multi dintre membrii familiilor
domnitoare deveneau monahi, precum doamna Despina,
sotia sa, care se va calugari dupa anul 1521.

Iar motivatia sa de a scrie fiului sau, pentru a-1 calauzi
in viata era una profund ortodoxa §i profund umana. De
aceea adapteaza, ca §i Sfantul Nicolae Cabasila in scrisul
sau, viata isihasta la viata unui laic, ajungand la concluzia,
ca nimeni nu trebuie sa paraseasca lumea pentru a atinge
mantuirea, ci fiecare trebuie sa-§i exercite functiile, de la
voievod §i pana la eel mai umil dintre slujitorii sai.

Scrie cartea la 40 de ani. Vorbe§te profund despre
voia lui Dumnezeu cu noi §i despre de§ertaciunea vietii
umane. Odata cu „poveste pentru Marele Constandin
imparat", il da pe acesta exemplu fiului sau de apardtor
autentic al Sfintei Ortodoxii.

Descrie cu acrivie viata Sfantului Imparat Constantin
sj subliniaza viata sa sociala §i grija acestuia pentru a
indeplini voia lui Dumnezeu 67 .

„Pilda din Evanghelie" porne§te de la Rastignirea
Domnului §i duce pana la Infrico§ata Sa judecata, pentru a
arata ca ne-am spurcat haina Sfantului Botez. Pilda celor

*** Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, in ed. Prof. Dr. G.
Mihaila, cu prefata de Dan Zamfirescu, Ed. Roza Vanturilor, Bucure§ti, 1996, p. 5.
Noi am citat aici din prefata profesorului Zamfirescu.

Dan Zamfirescu, „ Invataturile" lui Neagoe Basarab: problema autenticitatii, in
Romanoslavica, VIII, Bucuresti, 1963, p. 365.

V. Grecu, „Viafa" Sfantului Nifon. O redactare greaca inedita: text paralel greco-
romdn, Bucuresti, 1944, p. 93 si 97.

*** Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, op. cit, p. 227-235.

33

chemati la cina este explicate, pentru ca sa mobilizeze pe
toti la ascultarea de Dumnezeu 68 .

Explicatiile pe care le face sunt profunde §i cu referi
patristice. Face exemplificari din Sfintii Parinti §i ne trimite
la Sfanta Scriptura.

„Despre rabdare" e titlul celei de a treia sectiuni, care
dezbate omilia, cu acela§i nume, a Sfantului loan Gura de
Aur. Aici spune, ca §i eel care conduce este muritor §i ca,
cei care au „in mana carmuire §i putere asupra o§tenilor" 69 ,
trebuie sa priveasca la morminte, ca sa vada stralucirea
omului §i sa se teama §i sa se cutremure de Dumnezeu.

Continua cu referiri la cinstirea Sfmtelor Icoane, la
frica §i dragostea de Dumnezeu, pentru a arata, ca „cel ce are
minte curata...lasa toate (virtutile)...§i se ridica sus cu
mintea §i se imbraca in dragostea Domnului, ca in zale" 70 .

Sfaturile pentru fiii sai §i supu§ii acestora sunt pe cat
de franc spuse, pe atat de veridice. Le spune, ca sa dea
dregatorilor dupa merit iar rasplatirile sa le faca la trezie §i
nu la betie. Ca sa dea sfat bun trebuie ca viitorul domn sa
stea in sfatul celor drepti §i intelepti §i sa dea daruri alese
acelora, care se vor remarca in batalii.

Cand ii cheama la masa pe dregatori sa-i a§eze pe
fiecare dupa rangul lor iar, cand trebuie sa lupte, sa-§i lase
vitejii mai intai, pentru ca sa nu fie omorat de du§mani, daca
iese in evidenta de prima data.

Amanuntele despre solii sunt de-a dreptul evanghelice
§i cu multa tarie de caracter. Astfel, „daca-ti vorbe§te
(solul)...cu manie, tu vorbe§te-i cu blandete; daca-ti
vorbe§te el cu du§manie, tu sa-i vorbe§ti cu pace", pentru ca
trebuie sa te straduie§ti, „ca vorba ta sa fie plina de
intelepciune §i sa-1 impunga in inima pe el §i pe domnul sau,
ca ni§te sageti; a§a sa-i vorbe§ti de destoinic" 71 .

Este evident aerul pa§nic §i lini§tit cu care sunt privite
lucrurile, dar se desprinde din text §i impacarea cu sine, care
vine din impacarea cu Dumnezeu. Pentru ca nu poti ierta,

68 Idem, p. 235-247.

69 Idem, p. 247.

70 Idem, p. 263.

71 Idem, p. 285.

34

pana n-ai fost iertat de catre Dumnezeu sau fara sa ai frica
de Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii.

Theodosie trebuia sa nu doreasca razboiul, dar nici nu
trebuia sa se arate nepasator, cand el se isca. Mai inainte de
a merge la lupta trebuie sa te rogi lui Dumnezeu, ii spune
tatal sau, si pe El sa-L slavesti si pe El sa-1 chemi in ajutor,
pentru ca Dumnezeu este ajutorul celor smeriti si face

79

milostenie saracilor .

Viata imparatului Assa, care s-a dezmeticit din
nebunia lui, in momentul cand Ingerul 1-a aruncat in gunoi e
o parabola pentru noul domn, ca sa nu se mandreasca si nici
sa nu fie necredincios.

Este folosita si o lucrare a Sfantului loan Damaschin
iar textul e impodobit, aproape la fiecare capitol, cu
rugaciuni pline de umilinta ale autorului nostru.

Sfarsitul partii care a ajuns pana la noi e plin de
indemnuri pentru o viata sfanta si binecuvantata, care nu se
puteau naste, decat dintr-o constiinta, care a gustat
desertaciunea si apoi s-a dezbarat de ea.

VII. Cuviosul Vasile de la Poiana Mdrului §i
stabilirea tehnicii romdne§ti a rugdciunii lui Iisus. Privire
generald asupra invdtdturii sale si a climatului duhovnicesc
in care el activeaza.

Desi secolul al XVIII-lea prezinta mai multe exemple
de persoane isihaste, noi ne vom ocupa doar de doua dintre
ele. §i prima persoana isihasta a acestui secol, despre care
vom vorbi acum, este Sfantul Vasile de la Poiana Marului.

Odata cu el isihasmul romanesc capita particularitati
autohtone demne de remarcat.

Sfantul Vasile se naste in 1692 (dupa marturia
manuscrisului Miscellanea, copiat in 1818 la Schitul Poiana
Marului ) in zona muntilor Mosenski din Ucraina. Nu
cunoastem nimic despre tineretea sa, nici macar varsta la
care devine monah 74 .

72 Idem, p. 297.

73 Mitr. Serafim [Joanta], op. cit., p. 1 14.

Dario Raccanello, Rugaciunea lui Iisus in Scrierile staretului Vasile de la Poiana
Marului, op. cit., p. 38.

35

Inclinat spre viata duhovniceasca §i plin de dor dupa
vietuirea evanghelica, acesta traie§te „destula vreme in
Rusia §i in muntii Mo§enski, precum §i in alte locuri
sfinte" . Parase§te insa Rusia, pentru ca tarul Petru eel Mare
le interzice calugarilor sa locuiasca in pustiu 76 .

Datorita ideilor Sfantului Dimitrie al Rostovului, a
figurii lui Dimitrie Cantemir §i a atractiei pe care o exercita
asupra ortodoc§ilor ru§i traditia monastica §i teologica a
Tarii Romanes^ 77 , Cuviosul Vasile vine §i se stabile§te, mai
intai, pentru o perioada nedeterminata, la Schitul Valea
§chiopului 78 , pentru ca, mai apoi, sa ajunga la Schitul
Dalhauti.

In 1715 devine ieromonah §i egumen al Dalhautilor
pentru aproape 20 de ani de zile, pentru ca, intre 1730-1733,
cu ajutorul voievodului Constantin Mavrocordat, sa
construiasca Schitul din Poiana Marului, unde se va stabili
impreuna cu 12 calugari 79 .

Schitul de aici ia na§tere, tocmai din dorinta sa dupa o
adevarata viata isihasta. La Dalhauti erau 40 de calugari §i,
pentru ca sa impuna peste tot o viata isihasta in manastire ii
imparte pe cei 40 la Schiturile Traisteni, Carnu, Dalhauti §i
altele, luandu-§i cu sine numai 12.

Timp de 35 de ani, pana la 25 aprilie 1767, anul
adormirii sale, Cuviosul Vasile conduce, din Schitul de la
Poiana Marului, care devenise eel mai important centra
isihast din Moldova, alte 11 schituri din regiune, fie prin
vizite personale, fie prin scrisori.

Sfmtenia vietii sale atrage multi tineri spre monahism,
chiar §i de la Sfantul Munte Athos, dar isca §i controverse.
Sfantul Paisie, venind la Dalhauti, il intalne§te pe un ucenic
al Sfantului Vasile iar la Traisteni, find in§tiintat de
monahul Dositei de faptul, ca o sa vrea sa-1 hirotoneasca

75 Sfantul Paisie Velicicovski, A utobiografie, Tesalonic, 1966, p. 76.

76 Idem, p. 89.

Dario Raccanello, Rugaciunea lui Iisus in Scrierile staretului Vasile de la Poiana
Marului, op. cit, p. 38-39.

Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Romdnesti si a vietii religioase a Romdnilor (ed. I,
1908-1909), ed. a Il-a, vol. II, Bucuresti, 1930, p. 160-161.

79

Cocora - Horea Constantinescu, Poiana Marului, in rev. Glasul Bisericii (1964),

nr. 5-6, p, 471.

36

preot, daca il vede Sfantul Vasile, acesta numai dore§te sa-1
intalneasca.

In 1749, Sfantul Vasile prime§te de la patriarhul
Silvestru al Antiohiei, in prezenta lui Constantin
Mavrocordat, domnul tarii, binecuvantarea de a propovadui
§i de a scrie impotriva acelora care invatau, ca monahii pot
sa manance carne.

Cu marturii scripturale §i patristice la indemana acesta
i§i da seama ca are nevoie §i de „marturiile din Tipiconul
marilor manastiri" . Pentru acest lucru merge la Athos.
Aceasta binecuvantare de a scrie o prime§te, dupa ce, in
1749, este chemat la Bucure§ti §i e chestionat de patriarhii
Antiohiei, Alexandriei §i Ierusalimului asupra credintei sale
ortodoxe.

Cei trei patriarhi il declara ortodox, pentru ca
constanta faptul, ca Sfantul Vasile „nu spunea ceva de la
sine" 81 , in ceea ce prive§te rugaciunea lui Iisus, ci unele
precizari despre rugaciune sunt rezultatele experientei sale
adanci §i a observatiilor sale duhovnice§ti, care sunt inerente
unei vieti isihaste.

In 1750 era la Sfantul Munte Athos §i il imbraca in
schima mica pe Sfantul Paisie, pe cand, in 1757, il gasim la
Ia§i, unde obtinea, de la Constantin Racovita un ajutor,
pentru a face fata dificultatilor economice de la Poiana
Marului 82 .

Din anul 1766 avem o scrisoare a Cuviosului Vasile
catre staretul Alexie, scrisoare, care e un minunat exemplu
de iubire duhovniceasca. Acest staret Alexie e eel care, in
1763, la Dragomirna, ii da Sfantului Paisie schima mare,
datorita faptului, ca amandoi se considerau ucenicii
Sfantului Vasile.

In 1767, adoarme Sfantul Vasile, dupa cum am mai
spus, la data de 25 aprilie §i e inmormantat la Poiana

go

Marului, insa, astazi, mormantul sau nu se mai cunoa§te .

Sfantul Paisie Velicicovski, Autobiografie, op. cit., p. 76.

Antim Anghelescu, Scrisorile unor monahi..., Buzau, 1947, p. 66.
82 Cocora - Horea Constantinescu, Poiana Marului, art. cit., p. 474.

Dario Raccanello, Rugaciunea lui Iisus in Scrierile staretului Vasile de la Poiana
Marului, op. cit., cf. n. de la p. 44.

37

Insa, daca scrisoarea din 1766 ne da sentimentul unei
pari depline, realitatea e ca a avut necazuri datorita
„noutatii" invataturii sale §i a rezistentei pe care a
intampinat-o.

Numarul de 11 schituri, 12 cu Poiana Marului,
conduse de un singur staret e o raritate absoluta in traditia
isihasta romaneasca iar ideile sale duhovnice§ti le transpune
in slavona, in 5 carti §i anume:

1 . Introducere la cartea Sfdntului Grigorie Sinaitul;

2. Introducere la capitolele Preafericitului FUotei
Sinaitul;

3. Introducere la cartea Preafericitului Isihie;

4. Introducere la cartea Preafericitului Nil Sorski (ca
un „supliment") §i

5. Despre infrdnare, in privinta alimentelor interzise
cdlugdrilor.

In afara de aceste 5 carti, publicate in ed. de la Optina
in 1847, mai avem de la el §i micul tratat intitulat: Despre
modul in care se cade sd ne indreptdm prin pocdintd si prin
lucrare duhovniceasca, un scurt testament §i cateva scrisori.

In fiecare carte insa, se vede preocuparea vitala a
vietii sale: rugdciunea lui Iisus, numita cu nume ca „lucrarea
mintii", „rugaciunea interioara" sau „practica interioara",
atunci cand e vorba de primul ei stadiu, de stadiu practic, pe
cand, mai apoi, e numita „rugaciune duhovniceasca",
„rugaciune contemplativa" sau „rugaciunea inimii", cand ea
devine un dar al Sfantului Duh .

Cuviosul Vasile i§i incepe argumentarea pentru
necesitatea practicarii rugaciunii lui Iisus de la realitatea
harului darurilor Sfantului Duh, primite la Sfantul Botez.
Acestea „raman in noi fara a fi nimicite, chiar daca nu le mai
simtim fiind omorati de pacat; iar, prin lucrarea poruncilor §i
chemarea lui Iisus Hristos, Care este in inimile
noastre...luam, din nou, acest dar §i...vedem, cu mintea,

or

cele primite de noi mai inainte" .

Impartirea in doua a rugaciunii, cu prima parte:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu §i cu a doua

84 Idem, p. 160-161.

85 Idem, p. 96.

38

parte: miluie§te-ma pe mine pacatosull, arata ca ne adresam
lui Hristos, Cel primit in inimile noastre la Sfantul Botez,
dar §i faptul, ca invocam milostivirea dumnezeiasca, pentru
ca sa ne ajute sa invingem patimile din noi §i sa ni se ierte
tot ceea ce am gre§it.

Astfel, pentru Sfantul Vasile, rugaciunea lui Iisus e o
lauda adusa lui Hristos Dumnezeu, e o recunoa§tere a
dumnezeirii §i a umanitatii Sale deopotriva, deci a Intruparii
Sale reale, dar §i o rugaciune fierbinte §i indurerata, de
iertare §i de ajutor.

Pentru ca lupta noastra nu e cu trupul §i cu sangele
[Efes. 6, 12], Sfantul Vasile arata natura, du§manii §i telul
luptei duhovnice§ti. Lupta e nevazuta, se poarta in minte §i
in inima, du§manii sunt diavolii, patimile §i pacatele noastre
iar telul luptei duhovnice§ti e paza mintii §i a inimii, din care
se na§te rugaciunea vazatoare, contemplatia §i dragostea
fierbinte de Dumnezeu §i de oameni.

Pentru a intelege cum ne lupta vrajma§ul nostru,
diavolul, trebuie sa incepem cu paza mintii, adica cu atentia
continua la ispitirea gandurilor care ne vin in minte §i inima,
pentru ca sa vedem ce provenienta au. Pentru a fi paznici
vigilenti avem nevoie de atentia mintii §i de neincetata
rugaciune a lui Iisus, facuta fara imaginatie.

Armele ajutatoare impotriva atacurilor drace§ti §i „a
poftei celei rele sunt aducerea aminte de moarte, de gheena,
de muncile ve§nice, de Infrico§ata Judecata, de chinuitorii de
la vamile vazduhului sau de Imparatia Cerurilor, de bucuria
Sfintilor §i de altele asemenea acestora" 86 .

Atacand problema „psalmodierii", a cantarii psalmilor
inteleasa ca practica ascetica personala, a celui ce vietuie§te
in isihie, Sfantul Vasile i§i atrage acuze de la aceia, care
puneau in prim-plan acest mod de manifestare
duhovniceasca in detrimentul rugaciunii lui Iisus, de§i ei se
considerau isiha§ti.

Acesta le reaminte§te, ca Sfantul Grigorie Sinaitul da
voie isiha§tilor incepatori sa psalmodieze. Insa acest sfat e
propriu „numai pentru cei, care au mintea lene§a, saraca din
punct de vedere spiritual §i care nu cunosc inca, ce este

Idem, p. 106.

39

rugaciunea mintii. Ace§tia trebuie sa psalmodieze mult §i
fara masura, pentru ca numai in acest mod pot nutri
speranta, sa ajunga, printr-o astfel de faptuire obositoare, la

on

contemplatie" .

Cei care ajung la iluminare nu mai trebuie insa sa se
ocupe de psalmi, ci de rugaciunea interioara. Pentru ca e o
adevarata eroare, cand e§ti unit, in mod nemijlocit, in
rugaciune intima cu Dumnezeu, sa abandonezi aceasta stare
§i sa te intorci de la Dumnezeu, pentru a canta psalmi,

go

impra§tiindu-ti mintea in diverse ganduri .

Sfantul Grigorie Sinaitul numea aceasta stare de
departare fata de Mirele ceresc, drept o „desfranare a mintii"
iar actiunea sufletului nostra „o prostituare pentru lucruri
marante" 89 .

Psalmodia are rolul doar de a relaxa mintea obosita §i
incordata a isihastului §i in niciun caz nu i-o unifica.
Unitatea mintii e adusa de rugaciunea lui Iisus.

Datorita acediei, a lancezelii §i oboselii, isihastul se
poate ridica, in picioare, la psalmodie. Insa, cei care
dobandesc simtirea harului Sfantului Duh, numai dupa multe
§i obositoare nevointe ascetice, nu pot sa inteleaga pe aceia,
care ajung aici in scurt timp §i concentrat.

Sfantul Vasile, temandu-se sa nu fie gre§it inteles, in
sensul ca neaga cumva inspiratia Psalmilor, spune ca ei sunt
buni pentru rugaciunea de ob§te, dar ca „rostind cu gura
rugaciunea noastra cea din afara, ne lasam ademeniti de o
parere plina de bucurie, gandind despre noi inline... ca
facem vreun lucra mare", cand noi „mangaindu-ne numai cu
cantitatea...(ne) hranim... (numai) pe fariseul eel
dinauntra" 90 .

Monahii, care nu cunosc me§te§ugul ragaciunii mintii,
„au o singura grija: sa sfar§easca pravila cantarii", cantarile
fiind „cantate numai cu buzele §i cu limba, fara luarea-
aminte launtrica" 91 . De aceea Sfantul Vasile cere, ca mintea
sa participe la cuvintele pe care le rostim.

87 Idem, p. 111.

88 Ibidem.

89 Ibidem.

90 Idem, p. 116.

91 Idem, p. 116-117.

40

Toate criticile in acest sens veneau de la cei care
respingeau rugaciunea lui Iisus pentru psalmodiere. Gre§eala
acestora era aceea, ca punandu-i pe novici sa psalmodieze
mult, le barau posibilitatea ajungerii la rugaciunea inimii.

Multi monahi considerau, ca rugaciunea lui Iisus e
numai pentru cei desdvdr§iti §i impotriva acestei erori
Sfantul Vasile a luat atitudine in mod vehement. A§a se
explica introducerile sale la Sfintii Parinti isiha§ti anteriori §i
grija fata de intelegerea textelor lor, cum spune intr-un
subtitlu ca acesta: „inainte-calatorie pentru cei care, vor sa
citeasca cartea Parintelui nostra Grigorie Sinaitul §i sa nu
gre§easca in intelesul a§ezat in ea" 92 .

Impotriva acelora, care afirmau ca rugaciunea lui Iisus
e numai pentru Sfinti, Sfantul Vasile scrie: „aceasta
ragaciune launtrica tine locul tuturor lucrarilor celor din
afara, fie ele pravila, cantare, ruga sau invatatura" 93 . Cu ale
cuvinte, §i novicii trebuie invatati rugaciunea lui Iisus.

Bazandu-se pe u§urinta invatarii rugaciunii §i a
scurtimii ei - ne referim la rugaciunea lui Iisus - Sfantul
Vasile le arata acelora, ca psalmii sunt greu de invatat, atat
ca lungime, cat §i ca melodie. Dar, pentru ca „nimeni nu
poate spune ca e Domn Iisus Hristos, decat in Duhul Sfant [I
Cor. 12, 3]", „cel ce se ingrije§te de calitatea
rugaciunii... (ajunge la) cunoa§terea neputintei sale §i a
ajutorului lui Dumnezeu" 94 .

Rugaciunea lui Iisus e pentru toti §i ea e sabia
nevoitoralui, cu care strica momeala, adica ispitirea, pentru a
nu se ajunge la insotirea cu gandul, la robirea mintii §i la
patima, acestea fiind treptele pacatului 95 .

§i Sfantul Vasile insista pe faptul de a recunoa§te
momelile, inca de la aparitie, pentru a curma pacatul din
fa$d sau din pruncie, talcuind astfel Ps. 136, 9 96 .

Daca ai cazut in pacat nu trebuie sa disperi, ci sa ceri
mila lui Dumnezeu, pentru ca „intr-un ceas sau intr-o clipa,

92 Idem, p. 122.

93 Idem, p. 123.

94 Idem, p. 125.

95 Idem, p. 130

96

Idem, p. 132.

41

Q7

omul poate sa-si impace constiinta cu Dumnezeu" , prin
lucrarea mintii.

Adversarii sai ii atrag atentia, ca Sfintii se cred
pacatosi din smerenie, pe cand Cuviosul Vasile le aduce in
fata adevaral canonului 8 al Sinodului de la Cartagina, din
418, care spune, ca: „Daca va zice cineva, ca Sfintii, din
smerenie si prefacandu-se numai pacatosi, ziceau: §i ne iarta
noua pacatele noastre, sa fie anatema!" .

Se observa nivelul scazut de cunoastere teologica dar
si de experienta duhovniceasca a opozantilor sai.

Sfintilor li se iarta pacatele usoare prin spovedirea lor
si primirea Sfmtelor Taine iar Sfantul Vasile marturiseste, ca
se primeste iertare de pacate si prin rugaciunea lui Iisus.
Rugaciunea lui Iisus ajuta la implinirea poruncilor, ne
deschide Sfmtele Scripturii, ne arata evidentele rugaciunii
practicate cu dreapta socoteala si ne imbie spre o continua
studiere a Sfmtei Scripturi si a Sfintilor Parinti.

Locul inimii a dat nastere la alte acuze nefondate.
Inima e central, pentra Sfantul Vasile, din care izvoraste
viata psihologica, morala si religioasa a unui om" si nu se
refera la inima fizica.

§i el este acuzat ca e buricar, desi nu a sustinut
niciodata, ca sufletul isi are sediul in ombilic. Intalnirea
dintre om si Dumnezeu are loc „in adancul inimii", desi
nevoitoral isihast priveste spre partea unde este inima fizica.

„Fiecare trebuie sa lucreze rugaciunea umbrindu-si
inima cu mintea din sus si privind pururea in adancul ei, caci
acolo este, dupa Scriptura, mijlocul inimif ,l0 °. Rugaciunea
lui Iisus trebuie sa inceapa in inima si sa se ispraveasca tot
acolo.

Abordand realitatea inselarii, acesta vorbeste despre
rolul senzatiilor de caldura. Caldura vine de la trap, de la
diavol si de la haral dumnezeiesc si trebuie sa pastram
numai caldura aceasta, din urma.

Pentra a nu favoriza ivirea senzatiilor nocive, Sfantul
Vasile sfatuieste sa se priveasca „deasupra inimii", bazandu-

97
98
99

100

Idem, p. 135.
Idem, p. 136.
Idem, p. 152.
'idem, p. 154.

42

se pe impartirea inimii in trei parti: rationale, irascibila §i
concupiscent!.

Daca in laturile irascibila §i concupiscenta ale inimii
se formeaza imaginatia pacatoasa, iutimea §i infierbantarea
trupului spre pacat, locul de deasupra inimii e locul in care
mintea i§i vede vrajma§ii de la inaltime, vazandu-i cum se
tarasc, pe jos, inaintea ei 101 .

Faptul de a sta „deasupra inimii" reprezinta eel mai
bun mod pentru a evita amestecarea rugaciunii cu patimile,
cu ceva strain, rugaciune, care e un dar al Sfantului Duh 102 .

Ca §i Sfantul Isaac Sirul, autorul nostru marturise§te,
ca rugaciunea vazatoare e rara §i ca ea este darul lui
Dumnezeu. §i, de aceea, e o obraznicie demonica dorinta de

1 01

a cauta treapta cea mai inalta a rugaciunii .

Celor care n-au primit rugaciunea vazatoare,
„Dumnezeu le va da lor in ceasul mortii sau putin inainte de
moarte, lucrarea rugaciunii celei vazatoare, cu care ei, ca §i
cu o vapaie de foe, tree vamile vazduhului" 104 .

„Deschiderea inimii" e incununarea efortului de
concentrare a mintii in locul inimii. Iar bucuria inimii na§te
lacrimi imbel§ugate. Lacrimile acestea sunt ale stadiului
contemplativ al rugaciunii lui Iisus, stadiu in care nevoitorul
i§i intelege profunda sa pacato§enie.

Rapirea mintii in vederea duhovniceasca duce la
vederea a taine infrico§ate, care nu pot fi descrise cu de-
amanuntul.

In concluzie, Sfantul Vasile de la Poiana Marului da o
adevarata intelegere rugaciunii lui Iisus pe pamant
romanesc, in ciuda multor opozanti, care nu aveau
experienta ei.

VIII. Sfantul Paisie Velicicovski §i extinderea
isihasmului §i in marile mdndstiri romdne§ti. O prezentare a
persoanei §i a harismelor sale, pentru a evidentia rolul sau
la reinnoirea patristicd a secolului al XVIII-lea.

101 Idem, p. 158.

102 Idem, p. 159.

AUClll, p. 1J7,

103 Idem, p. 189.

104 Idem, p. 190.

43

Sfantul Paisie se na§te la 21 decembrie 1792 la
Poltava, in Ucraina §i a fost botezat cu numele de Petru. Ca
fm de protoiereu, simte inca din copilarie o chemare
deosebita pentru viata duhovniceasca, fapt pentru care
cite§te carti sfinte §i i§i intensifica dorul dupa dragostea de
Dumnezeu.

Acum gusta cu nesat Sfanta Scriptura, Vietile
Sfintilor, Omiliile Sfantului loan Gura de Aur §i Cuvdntarile
Sfantului Efrem Sirul, precum §i alte carti. El se ruga in
tacere, departe de toti 105 .

Intre 1735 §i 1739 il gasim la studii la Kiev, la
Academia Ortodoxa, care a fost ridicata pe baza colegiului
ridicat aici de catre Sfantul Petru Movila, in 1633 106 .

Urmeaza primul ciclu al Academiei, axat pe invatarea
limbilor latina, greaca, poloneza §i slavona §i, in ciuda
calitatilor sale intelectuale §i a rezultatelor sale bune la
invatatura, el renunta la studii, pentru ca nu suporta
scolasticismul §i didacticismul cursurilor. Simtea ca acestea
nu il ajuta in dorul sau dupa rugaciune, dupa viata sfanta,
dupa intalnirea cu Sfintii, prin rugaciune §i scrieri.

Sfantul Paisie invatase legea iubirii de la 14 ani, cand
ii audiaza pe ieromonahul Pahomie §i pe mitropolitul
Antonie, refugiati din Moldova, dupa razboiul ruso-turc
dintre 1735-1739. La sfatul lui Pahomie, acesta merge in
Manastirea Liubeci, de pe malul Niprului, care era patria
Sfantului Antonie de la Pecerska.

Insa viata duhovniceasca de aici nu il impline§te. Din
acest motiv, merge la Manastirea Sfantul Nicolae
Medvedovski, de pe raul Tiasmin, unde imbraca rasa
calugareasca, in 1741, la sarbatoarea Schimbarii la Fata.

Prime§te numele de Platon, insa manastirea va fi, in
curand, inchisa. La Lavra Pecerska nu gase§te un Parinte
duhovnicesc, care sa-1 poata indruma in setea sa dupa o viata
saraca §i solitara. Pe acesta, din pacate, nu 1-a gasit niciodata
in viata.

Decisiva insa e intalnirea sa cu monahul Ignatie,
posesor al unor numeroase texte ascetice §i bun cunoscator

105 Sfantul Paisie Velicicovski, Autobiografie, op. cit, p. 5.

106 IPS Daniel al Moldovei §i Bucovinei, Vocatie §i destin filocalic la romani, Ed.
Trinitas, Iasi, 1994, p. 6.

44

al Sfmtilor Parinti, care traise in manastirile romanesti si
care dorea sa se intoarca 107 . De la acesta, Sfantul Paisie
intelege, ca in tarile romane monahismul e mult mai
infloritor si ca, de aceste locuri are nevoie.

La inceputul Postului Mare, in anul 1743, el il
intalneste pe batranul ieromonah Mihail, egumenul Schitului
Sfantul Nicolae din Traisteni si trece si pe la Dalhauti. La
Traisteni gaseste numai 20 de monahi, la care se adaugau tot
atatia sihastrii, care vietuiau in jurul schitului, in chilii
separate.

Dar ambele schituri, si Traisteniul si Dalhautii erau
conduse de Sfantul Vasile de la Poiana Marului. Sfantul
Paisie va gasi aici o viata monahala dupa tipicul Sfantului
Munte Athos, care era respectata „cu multa evlavie si
ravna", singuratatea, linistea si pe duhovnicii pe care si-i
dorea.

Pentru ca fugea de Sfanta Preotie, din multa evlavie,
dupa 2 ani de vietuire la Traisteni, merge si traieste la
Schitul Carnu, pe langa sihastrul Onufrie. Timp de 4 ani, cat
sta in Moldova, invata limba romana si acumuleaza o
asemenea intelepciune si experienta duhovniceasca, incat
toti il numeau „Batranul eel tanar".

Cunoscand adevarata ascultare si smerenie, adevarata
linistire a mintii si rugaciunea cu luare aminte, in vara lui
1746 pleaca la Sfantul Munte Athos. Pleaca la Athos ca sa

1 OS

scape de hirotonie , desi in Moldova avea totul.

Cand pleaca la Athos avea 24 de ani. Merge acolo
impreuna cu ieromonahul Trifon si cu binecuvantarea
Parintilor de la Carnu.

Acestia ajung, pe data de 4 iulie 1746, la lavra Sfantul
Atanasie, stabilindu-se la Manastirea Pantocrator, in mica
sihastrie Kiparis. Insa nu gaseste aici niciun duhovnic dupa
inima sa. Se lasa in mana Domnului, traind timp de 4 ani de
zile in tacere si reculegere.

In 1750, Sfantul Vasile de la Poiana Marului il
sfatuieste sa ia cativa frati cu el, pentru a duce o viata de

107 Mitr. Serafim [Joanta], op. cit, p. 133.

108 Sfantul Paisie Velicicovski, Autobiografie, op. cit., p. 75-76.

45

ob§te. §i tot atunci il tunde monah, inainte ca Sfantul Vasile
sa se intoarca acasa.

Sfantul Paisie se supune sfatului Sfantului Vasile §i
prime§te alaturi de le pe calugarul roman Visarion, care il
rugase „cu lacrimi in ochi", ca sa-1 accepte ca ucenic.

Pana in 1754, tot la rugamintea lui Visarion, Sfantul
Paisie mai prime§te inca 8 frati sub ascultarea sa, toti fiind
de origine romana.

Pana in 1758 prime§te §i frati slavi, slujba incepand sa
fie cantata, in mod alternativ, in romana §i in slavona, „ca §i
prin aceasta sa ii lege pe frati intru dragoste §i sa nu
carteasca unii asupra altora" 109 .

In 1758, Episcopul Grigorie Ro§ca il hirotone§te
ieromonah, devenind astfel duhovnicul fostului Patriarh
Ecumenic Serafim, care se retrasese la Manastirea
Pantocrator.

Numarul fratilor de sub ascultarea sa spore§te. E
nevoit, din acest motiv, sa se mute la Schitul Sfantul Hie,
unde, calugarii din tot Sfantul Munte Athos veneau ca sa
vada ob§tea Sfantului Paisie, acea raritate, care nu existase
in timpurile stravechi.

In acest timp, alaturi de el se afla Macarie Dascalul,
monah §i ieromonahul Gheorghe, viitorul egumen §i staret al
Manastirii Cernica §i Caldaru§ani, canonizat recent de
Biserica Ortodoxa Romana. Ambii erau originari din
Transilvania §i ace§tia erau „mai mult decat ucenicii sai".

Impreuna cu ei va schimba caracterul ob§tii
calugare§ti din tarile romane, influentandu-se reciproc, de§i
erau trei personalitati diferite.

Dupa 17 ani de vietuire la Sfantul Munte Athos, in
1763, impreuna cu 64 de calugari, Sfantul Paisie se intoarce
pe pamant romanesc, datorita numarului crescand de frati §i
a dificultatilor materiale, care ii intampinau.

Se instaleaza in Manastirea Dragomirna, cu hramul
Pogordrea Sfantului Duh, cu binecuvantarea Mitropolitului
Gavriil al Moldovei (Gavriil Calimachi).

Arh. Ciprian Zaharia, Aportul romanesc la personalitatea, opera si memoria
Staretului Paisie Velicicovski, articol aparut in rev. Irenikon, apud. Mitr. Serafim
[Joanta], op. cit, p. 247, n. 20.

46

Aici compune, pe baza Regulilor Sfantului Vasile eel
Mare, ale Sfantului Teodor Studitul §i ale Sfantului Nil
Sorski un regulament propriu al vietii de ob§te, in care
partea centrala era slujba liturgica, dupa tipic athonit.

In afara Bisericii, monahii trebuia „sa traiasca cu frica
lui Dumnezeu §i conform traditiei Sfintilor Parinti, preferand
oricarei asceze rugaciunea inimii savar§ita in inima, izvorata
din iubirea de Dumnezeu §i virtute" 110 .

Legati de rugaciune, ei trebuiau sa se obi§nuiasca cu
cantarea psalmilor §i, cu discernamant, cu lectura Sfintei
Scripturi, precum §i cu aceea a Sfintilor Parinti.

Regulile sale se bazeaza pe doua mari virtuti: saracia
§i ascultarea neconditionata, in ob§te neexistand pretentia lui
„al meu" §i „al tau", pentru ca toate se faceau cu
binecuvantarea sa.

Ob§tea de la Dragomirna, ajunge, in cele din urma, sa
numere 350 de persoane. In acest caz, Sfantul Paisie cere
hirotonirea catorva preoti, pe care ii a§eaza ca duhovnici §i
ca supraveghetori ai ob§tii.

Pentru ca nordul Bucovinei e rapit de austrieci,
Sfantul Paisie §i ob§tea sa, la 14 octombrie 1775 se multa la
Secu. Aici traiesc ca §i la Dragomirna, dar spatiul ingust ii
incomodeaza. Cu ajutorul domnitorului Constantin Moruzi
acesta prime§te Manastirea Neamt, cea mai mare manastire
din Moldova, fixandu-se la 14 august 1779 aici.

Se multa, nu integral, ci cu cea mai mare parte din
ob§tea de la Secu, el povatuind astfel §i Secu §i Neamt.
Ob§tea de la Neamt insa se dezvolta foarte rapid §i ajunge sa
numere 700 de calugari. Se construie§te aici un spital, chilii
noi, locuri de gazduire §i de hranire a calatorilor §i strainilor.

Pe masura ce se construie§te la Neamt, apar §i doua
echipe de traducatori, copi^ti §i critici, cu Sfantul Paisie in
frunte, care lucrau fara nicio clipa de zagaz, la revizuirea §i
traducerea scrierilor filocalice in slavona §i romana.

Nu uita insa nici de muzica. Organizeaza la Neamt o
§coala de cantare armonica, pentru coruri pe mai multe voci,
numarandu-se printre primii, care au realizat la noi
transcriptia neumelor in sistem liniar §i introduce, pentru

1 Mitr. Serafim [Joanta], op. cit, p. 138.

47

prima data in cult, cantarea Crezului de catre toti
credincio^ii 111 .

In 1790 e facut arhimandrit de catre Ambrozie,
Arhiepiscopul Poltavei, care era, la acea data §i loctiitor al
Mitropolitului Moldovei.

Numele Sfantului Paisie era cunoscut de catre toti in
lumea ortodoxa §i calugari, credincio§i sau membrii ai
ierarhiei veneau de pretutindeni ca sa-1 vada sau erau in
corespondenta cu el.

Grecul Constantin Caragea, dupa o intalnire avuta cu
el, i§i nota: „Pentru prima data in viata mea, am vazut
intruparea sfinteniei §i nu o sfmtenie disimulata. Am fost
impresionat de chipul luminos §i palid, din care disparuse tot
sangele, de barba lui stufoasa §i lunga, stralucitoare ca
argintul, de curatia hainelor sale §i a chiliei lui.

Vorba ii era blanda §i sincera...Avea aerul unui om
complet deta§at de cele trupe§ti" 112 .

Spre sfar§itul vietii prime§te darul lacrimilor §i
biografii sai ne lasa mo§tenire §i cateva dintre profetiile sale.
Adoarme la Neamt, la 1 5 noiembrie 1 794, la 72 de ani, fiind
inmormantat in Biserica Manastirii Neamt, lasand Secu §i
Neamt cu circa 1.000 de calugari romani, ru§i, sarbi, bulgari,
greci sau din alte neamuri, care se convertisera la dreapta
credinta ortodoxa.

Astfel, daca privim viata Sfantului Paisie, vedem trei
mai harisme, specifice lui §i anume: darul rugaciunii inimii
(dupa marturia Sfantului Nicodim Agioritul), darul de a
conduce o multime de monahi §i darul, destul de rar, de a

11-5

tine laolalta credinciosi de diverse nationalitati .

Pentru a vorbi despre darul rugaciunii, vom analiza
scrierea sa Alcatuire despre rugdciunea mintii, scrisa in
1770 §i in care el prezinta „dumnezeiasca, pururea pomenita
sj de Dumnezeu lucratoarea rugaciune a lui Iisus" 114 .

Diac. Pfetru] I. David, Prea Cuviosul Paisie eel Mare (Velicikovski) , un calugar
romdn desavarsit, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, nr. 1-2, p. 175-178.

112
113

112 Idem, p. 193-194.

Pr. Elia Citterio, Invatatura spirituala a Staretului Paisie. Radiografia unei obsti,
in trad. Pr. Conf. Dr. Petre Semen, Ed. Trinitas, Ia§i, 1994, p. 121.

Sfantul Paisie Velicicovski, Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. al II-lea, Ed.
Tipografia Centrala, Chisinau, 1999, p. 127.

48

O scrie impotriva monahilor, care huleau rugaciunea
inimii. Insa, eel care hulea rugaciunea in prima instanta era
un monah din Muntii Mo§enski iar lucrarea sa demonteaza,
cu marturii scripturale §i patristice, netemeinicia afirmatiilor
acestuia.

Sfantul Paisie arata ca rugaciunea lui Iisus nu este o
metoda noua, inventata de curand, ci ea reprezinta o lucrare
a Sfmtilor Parinti din vechime, vorbind astfel despre Sfantul
loan Gura de Aur §i Sfantul Simeon al Tesalonicului,
blesteama pe ereticul Varlaam §i ferice§te pe marele Sfant
Grigorie Palama, marele luptator §i aparator al acuratetei
dreptei credinte.

Cei care vorbesc oricum despre sfintita rugaciune,
spune el, sufera de ne§tiinta teologica. §i el da temeiuri din
Traditie despre rugaciune.

Exemplele date sunt numeroase. Apar citati Sfantul
Simeon Noul Teolog, Sfantul Isihie Sinaitul, Sfantul Isaia
Pustnicul, Sfantul Nichifor Sihastrul, Sfantul Filotei, Sfantul
Marcu al Efesului, Sfantul Dimitrie al Rostovului etc.

Capitolul al 3 -lea al scrierii arata faptul, ca sfintia
rugaciune a mintii este un me§te§ug duhovnicesc,
argumentand, in mod riguros, acest mare adevar.

In capitolul al 4-lea, vorbe§te despre pregatirea
acelora, care vor sa acceada la aceasta dumnezeiasca lucrare.
Odata cu acest capitol se intra in fondul problemei §i al
gandirii Sfantului Paisie.

Mai intai de toate, potrivit Sfantului Simeon Noul
Teolog, eel care vrea sa se roage cu rugaciunea lui Iisus
trebuie sa se predea pe sine „cu trap §i suflet, intra adevarata
ascultare, dupa Sfanta Scriptura...unui om cu frica lui
Dumnezeu §i pazitor cu ravna al dumnezeie§tilor Lui
poranci §i incercat in aceasta nevointa a mintii" 115 .

Din ascultare se va na§te smerenia §i, in lini§te §i
tacere, fara nicio vatamare, va putea intotdeauna sa se
indeletniceasca cu aceasta lucrare a mintii, cu mare sporire
personala.

Daca nu gasim acest povatuitor incercat, nu trebuie sa
ne deznadajduim, ci sa ne punem nadejdea in Dumnezeu,

115 Ibidem, p. 152-153.

49

impreuna cu parintele nostru, a§teptand luminarea harului
dumnezeiesc.

Capitolul al 5-lea raspunde la intrebarea: „Ce e
aceasta sfmtita rugaciune a lui Iisus, dupa calitatea §i
lucrarea ei?". §i aduce marturii de la Sfantul loan Scararul,
de la Sfantul Grigorie Sinaitul, de la Sfantul Macarie eel
Mare, de la Sfantul Isihie al Ierusalimului §i de la Sfantul
Simeon al Tesalonicului.

Se enumara multiplele numiri ale rugaciunii §i autorul
dore§te sa ne aprinda in inimi dorul dupa lucrarea ei.

Capitolul al 6-lea §i urmatoarele ne vor prezenta
metoda rugaciunii, cu sfatuirile de rigoare. La final da o
marturie personala, spunand ca el rostea rugaciunea lui Iisus
atat cu gura, cat §i cu mintea.

Ca §i Sfantul Vasile de la Poiana Marului §i acesta
credea faptul, ca rugaciunea lui Iisus poate fi practicata inca
de la primii pa§i in viata duhovniceasca, extinzand aria
practicarii ei §i la marile ob§ti monahale, fara ca sa lase la o
parte problema tehnicii psiho-somatice, de care va vorbi in
capitolul al 6-lea.

„Locul inimii" e valorificat de Sfantul Paisie. In a
doua scrisoare a sa catre staretul Teodosie, acesta afirma, ca
rugaciunea lui Iisus e numai pentru monahi sj nu §i pentru
mireni, pentru ca lega rugaciunea de ascultare fata de un om
experimentat, pentru ca rugaciunea sa produca adevarata
smerenie.

El da acest sfat, pentru ca monahii sa nu caute lucruri
extraordinare de la practicarea rugaciunii. Asta nu inseamna
insa, ca rugaciunea nu poate fi practicata de catre mireni,
daca au un Povatuitor al ei, care sa ii indrume in mod
continuu.

Prin tot ceea ce a facut, in concluzie, Sfantul Paisie
Velicicovski a readus in prim-plan Filocalia, rugaciunea lui
Iisus §i viata duhovniceasca, fundamentata pe Sfanta
Traditie. Secolul al XVIII-lea, pentru romani, este un secol
al revirimentului vietii duhovnice§ti, tocmai atunci, cand
totul se credea stins §i perimat.

50

IX. Isihasmul astazi: premise, motivatii, exagerari

Daca de-a lungul a douazeci de secole nevoia
retragerii §i a isihiei a pornit din dragostea fierbinte de
Dumnezeu, astazi nu se pot petrece lucrurile decat la fel.

Premisele isihasmului sunt mereu acelea§i, pentru ca
Dumnezeu ne cheama la acela§i lucru: la sfintenie. §i, cand
vorbim de premise, ne referim la simtirea harului Sfantului
Duh §i la o viata curata §i sfanta, pentru ca locul pe care §i-l
alege isihastul, ca sa traiasca §i sa se nevoiasca, tinde spre
acestea.

Credem §i suntem convin§i insa, ca isiha^tii zilei de
astazi se afla oriunde, nu numai in manastiri §i rugaciunea
lui Iisus e la indemana oricui.

Astazi, isihasmul e o arma impotriva patimilor §i a
dracilor la indemana fiecarui cre§tin ortodox in parte, cat de
cat initiat in traditia rugaciunii, pentru ca, oricum, treptele ei
harismatice se dobandesc, numai de catre sufletele mari §i
pline de dor dumnezeiesc.

Cei care neaga necesitatea practica §i curenta a
rugaciunii au, din pacate, profilul acelora, care, ca §i in
vechime, credeau ca poti fi ortodox sau, §i mai mult, teolog,
fara experienta comuniunii §i a revelarii personale a vietii lui
Dumnezeu in viata noastra.

Pentru ca a vorbi despre Dumnezeu nu inseamna a
repeta ceea ce se spune in cartile sfinte, ci a implini voia lui
Dumnezeu §i a vorbi despre rodul acestei cre§teri in relatie
cuEl.

Locul unde traie§ti conteaza mai putin, daca ai un
Povatuitor duhovnicesc, care a ajuns sa guste maretiile de
taina ale rugaciunii lui Iisus.

Motivatiile pentru care ne rugam sunt doua, in esenta.
Unii vor extraordinarul rugaciunii, vor sa ajunga imediat la
daruri dumnezeie§ti §i vederi extatice, pe cand altii,
adevaratii isiha§ti, vad in rugaciunea inimii o expresie a
umilintei §i a starii lor interioare.

Datorita a§a-zi§ilor isihasti au aparut cartile despre
in§elare, ele avand un rol benefic, reconvertitor, pentru cei
care au cazut in diverse extreme.

51

Insa rugaciunea lui Iisus nu te duce la o buna parere
despre sine, ci la con§tiinta vie, ca nu poti sa faci, nici eel
mai mic lucru fara ajutorul lui Dumnezeu. Rugaciunea lui
Iisus te invata smerenia, umilinta, curatia, iubirea, bucuria
duhovniceasca, reala, veselia autentica, nepatimirea, simtirea
prezentei harului Prea Sfmtei Treimi §i sfintenia.

Tot demersul care nu duce aici e o cladire babilonica,
creata pe nisip, care nu va sta in picioare. Multiplele
exagerari, care inconjoara practicarea rugaciunii lui Iisus vin
din ne§tiinta §i neexperienta, ca intotdeauna.

Ideea ca poti gre§i, daca o practici des, a ramas, din
pacate, ca o palamida §i a vietii noastre biserice§ti
contemporane. In loc sa ne gandim la umilinta sufletului §i
la golatatea noastra interioara, cu supunere fata de
Dumnezeu §i fata de duhovnic, multi dintre noi pun carul in
fata boilor, temandu-se sa nu se roage prea mult, ca sa nu
gre§easca.

Insa credem ca, cu harul lui Dumnezeu, nu se va
stinge rugaciunea tainica pe pamantul nostru. Nevoitorii
romani, cu mila Sa, vor pastra viu, pana la Infrico§ata
Judecata, dorul de Dumnezeu §i el va fi rugaciune
neincetata.

52

Note pe marginea Mdrturisirii protestante
elvetiene 116

1. Capitolul triadologic poarta amprenta evidenta a
teologiei catolice. Se porne§te de la Dumnezeu Unul spre
Dumnezeu, Care e Treime de persoane. Atributele
conceptului filosofic de Dumnezeu, de§i pornesc de la o
baza vechitestamentara se dispenseaza de ea mai mult sau
mai putin con§tient.

De ce avem de-a face aici cu un concept filosofic,
cand protestantismul se reclama pe baze strict scripturale?
Pentru ca, o analiza succinta a atributelor dumnezeie§ti
cuprinse in marturisire, din care lipse§te dragostea - tocmai
un atribut defmitoriu - ne arata un Dumnezeu, Care nu are
de-a face cu Revelatia, ci cu filosofia, fiindca Dumnezeul
Revelatiei nu e o unitate cu diverse calitdti, ca in
marturisirea de fata.

Dumnezeu nu e Unul §i nici nu e Treime. Ca sa spui
totul, trebuie sa spui ca Dumnezeu e Unul si Treime, sau,
mai bine-zis, Unul in Treime. §i ca sa poti marturisi, ca
Dumnezeu e Treime trebuia sa spui, mai intai de toate, ca El
e iubire §i ca iubirea e posibila in Treime, deoarece Treimea
persoanelor dumnezeie§ti au aceea§i fiinta, au o fiinta
comuna.

Raportarea tuturor atributelor la fiinta dumnezeiasca,
in care persoanele Sfintei Treimi nu par sa aiba niciun rost e
o alta consecinta a filosofiei scolastice, pe care §i
reformatorii §i-au insu§it-o.

Graba protestantilor de a se disocia, oricum, de
tulpina catolicismului, se observa in aceea, ca nu au avut la
acea data - §i nici acum nu au - forta necesara de a fi ei

116 Aceste pagini le-am scris, ca o pregatire personals pentru examenul, pe care il
aveam la Master, cu domnul profesor §i pastor Martin Hauser. Sunt in mod evident
pagini apologetice. Textele pe care le-am combatut erau in limba franceza §i mi-au
fost traduse pe atunci de catre sotia mea, Prof. Lie. Dr. Gianina Maria-Cristina
Picioru?.

Au fost primite cu respect de catre profesorul nostru, dar si cu durere in acelasi timp,
pentru ca noi dovedeam nula si, mai ales, catolicizanta teologia reformats, desi eram
un tanar, un novice in domeniul teologiei sistematice. Am scris aceste note para-mi-
se in anul 2003.

53

in§i§i §i de a o termina odata cu virulentele la adresa
catolicismului, fata de care se simt parazitari.

Dumnezeu Unul e pus in legatura cu atributele divine,
pentru ca socotesc - ca §i mentorii lor - ca fiinta divina e
anterioara persoanelor dumnezeie§ti.

Tocmai de aceea, cand vorbesc de Treime, aduc
numai atributele incomensurabilitatii §i indivizibilitatii,
atribute care nu se refera la Treime, ci tot la unitatea fiintei
dumnezeie§ti §i care e o fantasma filosofica, cu prezumtia ca
e o referire la Iahvele biblic.

Nu poate fi astfel atata timp, cat se folosesc de
revelatia nedeplina a VT, pe care o translateaza in cadrele
filosofice ale scolasticii. Atribuirea aceasta, faptul ca
Dumnezeu este „inseparabil" §i „inconfundabil", se refera §i
la unitatea fiintei, dar §i la persoane. Persoanele nu separa
fiinta iar Ele nu se pot confunda. Insa, a§a e de fapt, pana la
urma, doctrina protestanta?

Relatiile de originare sunt eretice cu desavar§ire. Pe
de o parte, se sustine pe Filioque : „Sfantul Duh purcede de
la Amandoi"(adica de la Tatal §i de la Fiul) iar, pe de alta
parte, subordinatianismul: „precedandu-Se in ordine Una pe
Alta".

Dar, daca Tatal §i Fiul pureed Amandoi pe Duhul,
cum mai sunt Persoanele neconfundate? §i daca Ele Se
„unesc" pentru ca sa apara Duhul, cum mai e fiinta
inseparabila, cand Duhul apare, ca al Treilea din Dumnezeu
Doime §i care nu exista, cand exista Tatal §i Fiul, deoarece,
ordinea e succesiva: Tatal, Fiul §i Sfantul Duh?

Tatal e prezentat ca nascatorul Fiului §i ca nascut
„intr-un mod inefabil". Dar sublinierea e superflua, deoarece
nu putea fi vorba de ceva cunoscut de catre noi.

Daca Ele sunt ve§nice - persoanele dumnezeie§ti -
cum Se preced intr-o anume ordine? Duhul Sfant, cu
adevarat, „trebuie cinstit impreuna cu Tatal §i cu Fiul". Insa,
ce fel de Duh Sfant e Acela, Care nu are egalitate cu
celelalte doua persoane divine §i nu e ve§nic, ca celelalte
doua persoane?

Acolo unde o persoana apare in Treime, sub o
infati§are mincinoasa sau, mai bine-zis, acolo unde se
sustine o teologie mincinoasa, in afara Revelatiei, despre

54

una dintre persoane, nu mai avem de-a face cu o invatatura
despre Prea Sfanta Treime, ci despre o minciuna, despre o
erezie. Triadologia protestanta a acestei marturisiri este un
compendiu de erezii. Ceea ce se admite la un moment dat se
contesta in alta parte.

Persoanele sunt „coesentiale, coeterne §i egale,
distincte, dupa ipostas sau subzistenta". Dar tot Ele se
preced subordinatianist.

Se observa faptul, ca autorii nu au fost versati in
Teologia Sfintilor Parinti §i nici nu au avut subtilitatea unei
minti duhovnice§ti. §i-ar fi dat seama, ca „a precede"
exclude egalitatea §i ca, subordonarea sau ierarhizarea
persoanelor divine se impotrive§te ve§niciei Lor.

Incoerenta autorilor se face vadita §i spre finalul
capitolului, unde se neaga inegalitatea - de§i nu se spune in
ce consta egalitatea persoanelor - iar ridicolul situatiei este
acela, ca ei condamna pe eretici, dintre care §i ei fac parte.
Lista ereticilor nu e discutata in amanunt iar ceea ce se pune
pe seama lor, nu poate fi decelat, daca nu se afirma
secvential, despre ce erezii avem de-a face.

Autorii afirma ca accepta „Simbolul Apostolilor", dar
§i faptul, ca „Sfanta Scriptura nu da marturie despre
distinctia evidenta dintre persoane".

Pasajele scripturale sunt alese fara noima, de§i toate se
refera la persoanele dumnezeie§ti, iar trecerea ereticilor in
revista e pentru a impresiona §i nu pentru a convinge.

2. Capitolul „ Despre Dumnezeu, despre unitatea Sa si
despre Treime" e al 3-lea capitol al marturisirii.

3. Capitolul al 4-lea e §i mai nociv, deoarece este
explicit. Se incepe cu indescriptibilitatea lui Dumnezeu, fara
a face distinctia intre Dumnezeu Tatal, Care nu apare sub o
forma vazuta in istoria mantuirii §i Fiul, Care Se Intrupeaza.

Pentru ca Dumnezeu e Duh, imaginile lui Dumnezeu
sunt „ni§te pure minciuni", dar asta in Vechiul Testament,
unde Fiul nu Se Intrupase.

Nici Ortodoxia nu accepta imaginile lui Dumnezeu
Tatal, create pe baza Sfantului Daniel. Imaginea Treimii, cu

55

Fiul impreuna cu Crucea, cu Cel Vechi de Zile ce tine in
mana o sfera si cu Duhul Sfant sub forma de porumbel, la
care se asociaza si chipul Prea Curatei in planul de jos e una
eretica.

In secolele recente, pictura bisericeasca ortodoxa a
suferit influente catolice nefaste, care se vad si astazi in
multe dintre Bisericile noastre si de la oras si de la tara.

Pentru autorii marturisirii, „idolii neamurilor pagane"
sunt pusi pe picior de egalitate cu „simulacrele crestinilor".
Este evident, ca nu i-a interesat Sinodul VII Ecumenic si
aceasta rupere patimasa fata de Sfanta Traditie, prezinta
frivolitatea protestantismului si incapacitatea lui organica de
a intelege istoria Sfmtei Biserici, in cursul ei firesc, ca pe un
semn distinctiv al ereziei, care se disociaza de ceilalti, nu pe
motiv ca ceilalti nu mai sunt pe calea adevarului cu totul, ci
pentru ca promotorii ereziei cred, ca au gasit lucruri noi,
autentice, pe care nu le traisera nici primii crestini.

Bazandu-se pe Mt. 5, 17, autorii marturisirii il
folosesc pe „implinesc", in sensul de nerenuntare la nicio
afirmatie a Legii, cand sensul corect al versetului este: „Sa
nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; n-am
venit sa stric, ci sa implinesc" - daca e privit in contextul a
ceea ce urmeaza in cap. 5 - e acela de plinire a VT, de
desavarsire a invataturii VT.

Versetul va fi preluat de neoprotestantii, care vor sa
intoarca oamenii la un mozaism, care a fost destituit din
punct de vedere al mostenirii lui Dumnezeu si la o perceptie
vechitestamentara, care exclude invierea lui Hristos si noul
cadru revelational al crestinismului.

Autorii spun o alta minciuna sfidatoare, faptul ca : „E1
neaga de asemenea, ca prezenta Sa trupeasca ar fi profitabila
pentru Biserica: ci El a promis sa fie cu noi, prin Duhul Sau,
pana la sfarsitul veacurilor".

Cu alte cuvinte, ei nu au inteles ca trupul pnevmatizat
al Domnului reprezinta adevarata noastra raportare la
Hristos si la Sfantul Duh si ca Hristos nu Se separa de Duhul
Sfant dupa inaltarea Sa la cer, ci, impreuna cu El si cu Tatal,
vor fi mereu, impreuna cu noi.

Indicarea unui verset sau a mai multor versete trebuie
sa fie facuta impreuna cu legatura lor interioara. A pune mai

56

multe versete pe tapet §i a considera ca ele sunt
„antagonice", arata de fapt, ca nu vezi adancul lor, cum tot
ce e in Sfanta Scriptura se prezinta ca o tesatura
dumnezeiasca de adevaruri, ce nu suporta sa le intelegi la
repezeala §i, mai ales, la suprafata.

Se neaga importanta Sfmtelor Icoane in viata
cre§tinilor, dar nu se da nicio explicatie pentru aceasta
problema. Iar daca noi suntem „templele lui Dumnezeu", nu
suntem §i noi imaginil

Privirea atintita la Sfanta Icoana a Domnului nu
„poate aduce vreun bine cre§tinilor", dupa ace§tia. Dar, daca
privirea atintita la o imagine pornografica treze§te patima,
cum il lasa insensibil, pe sufletul care dore§te ca sa se
pocaiasca, zugravirea chipului Domnului? Oare chipul Lui
sa nu ne poata mi§ca de loc, iar o femeie goala, sa ne mi§te
mai mult? !

Argumentele lor lipsesc cu desavar§ire iar ei se
pronunta impotriva lor m§i§i.

Se mai spune §i aceea, ca „spiritele fericite §i sfmtii
care sunt in cer au avut, in timpul vietii lor, mare oroare de
orice serviciu divin facut lor, §i au dus razboi impotriva
statuilor §i a imaginilor". Dar ce inseamna „serviciu divin"
§i cine sunt cei care au luptat sa nu fie cinstiti §i, mai ales, de
ce? Pentru ortodoc§i lucrurile acestea sunt clare.

Cei care cinstesc pe Sfmtii Ingeri sunt numiti
„idolatrii". Dar unde au auzit ei, ca - fie §i catolicii
medievali - socoteau pe Sfmtii Ingeri „creatorii" no§tri sau
ca cinstirea lor sau persoana lor poate inlocui vreodata, in
inima noastra, pe Dumnezeu?

Imi lipse§te partea ultima a acestui capitol.

4. Capitolul al 17-lea al marturisirii e despre Biserica
§i despre Unicul Cap al acesteia.

Se presupune, ca „trebuie sa fi fost totdeauna o
singura Biserica", iar presupunerea lor e pentru noi o
certitudine. Pentru inceput numesc Biserica „o comuniune a
Sfmtilor", dar se exclude prin aceasta drumul indumnezeirii.

Daca in Sfanta Biserica, sfintenia s-ar reduce numai la
un singur moment, am putea vorbi de oameni care stau
degeaba, pentru ca se simt „salvati".

57

Iar daca toti sunt „sfmti", ce rost ar mai avea sa fie
invatati credinta? Sau, poate fi sfmtenia o masura egala in
toti, atata timp cat nu toti suntem la fel in ceea ce prive§te
caracterul, sentimentele, educatia, vigoarea trupului §i multe
altele?

Nivelarea ideii de sfintenie §i defmirea Bisericii ca
stricta comuniune a Sfintilor, indiferent de stadiul temporal
sau vesmic al ei, e una falsa.

Sfmtenia nu e un concept, ci o realitate personala,
interioara. Drumul indumnezeirii e greu, sinuos, cu multe
piedici. Sfmtenia presupune efort §i prezenta Sfantului Duh
in noi, iar ea nu exclude locuirea noastra in Sfanta Biserica,
ci o presupune.

Defmirea Bisericii in protestantism, ca o comuniune a
„sfmtilor" §i, in acela§i timp, necunoa§terea acestora intre ei,
te face sa crezi intr-o iluzie magistrala, care nu are nicio
concretete, care deschide orizonturi largi relativismului de
orice fel §i care te intampina cu un pacifism de genul, ca
„Sfintii (sunt n.n.) toti credincio§ii traind inca in aceasta
lume, sfmtiti prin Sangele Fiului lui Dumnezeu".

Ideea de a fi „sfant", fara sa faci nimic e foarte
tentanta pentru lumea de astazi. Lenea „religioasa" a
protestantismului prinde bine in lumea capitalismului
furibund, deoarece capitalistul e invatat cu siguranta
palpabilului. Repeziciunea „mantuirii" protestante, capteaza
pe eel care vede munca - oricare ar fi ea - ca pe o povara
incomensurabila §i Ortodoxia nu ii va placea, tocmai pentru
ca il solicita foarte mult.

La noi, in Teleorman, multi se fac neoprotestanti, de
frica sa nu consume multi bani cu botezul, cununia §i
inmormantarile din familiile lor. Dar, aceia§i oameni, atenti
cu banii lor, i§i consuma bani pe tot felul de lucruri de
nimic, de nu §tiu cate ori mai mult, decat ar aduce ei la
Sfanta Biserica. Ce transpare din atitudinea lor? Egoismul §i
zgarcenia, care nu au nimic de-a face cu situatia unui
convertit sau „sfant".

E mult mai u§or sa munce§ti pe principii pseudo-
religioase, ca protestantismul, decat sa te curate§ti de patimi.
Nu pot suporta ideea umilintei §i a nevointei ascetice, unii
care sunt infumurati §i mandrii de „sfintenia" lor inchipuita.

58

Eclesiologia marturisirii de fata e strict hristologica.
Nu se pune deloc in legatura Sfanta Treime §i Biserica.

„Nu este decat o Biserica pe care o numim catolica,
care este universale §i intinsa in toate colturile lumii §i care
se intinde in toate timpurile, neputand fi inchisa intr-un loc
sau intr-un timp oarecare". Dar definitia aceasta nu tine cont
de adevarul de credinta §i, mai ales, de autenticitatea lui, cat
§i de conditiile istorice reale ale Sfintei Biserici.

Plierea protestantismului pe un cre§tinism jam
frontiere §i delimitdri doctrinare e o nazuinta extrem de
copilareasca §i satanica in acela§i timp. Ei au socotit, ca
trebuie sa se elibereze de adevdr, pentru ca sd fie in adevdr.
Nebunia lor mi se pare de-a dreptul infioratoare.

Se delimiteaza de donatism §i catolicism, dar in mod
formal. Biserica e prezentata ca o fantana din care curg mai
multe raulete, dar imaginea Sfintei Biserici e aceea a
Trupului unitar a lui Hristos. Ideea Bisericii luptdtoare §i a
celei biruitoare e preluata din catolicism §i ea duce cu
gandul la o separatie intre aspectul vdzut §i eel nevdzut al
Sfintei Biserici, care e anuntata ad litteram: „aceste doua
Biserici nu au parta§ie sau unitate una cu alta".

Ideea „Bisericilor particulare" nu are niciun credit
revelational §i istoric. „Erorile de logica" - vorba lui Ion
Vladuca - se tin lant in acest text §i modul prezentarii lasa
loc clarobscurului §i a ramificatiilor serbede.

Cine sunt autorii reali ai acestei marturisiri? Pe cine
au copiat in demersul lor „teologic"?

Ortodoxia poate arata cine sunt Sfintii, cum arata ei,
cine sunt o parte dintre Sfinti - pentru ca noi credem, ca
exista §i Sfinti pe care nu-i cunoa§tem - pe cand
protestantismul te face sa visezi la o lume ideala, care ar
exista rasfirata in lumea pacatoasa de aici - deci in paralel
cu societatea corupta a oamenilor - dar ai carei membrii nu
se cunosc intre ei.

Oare de ce nu se pot cunoa§te intre ei Sfintii? Pentru
ca protestantii neaga capacitatea omului de a percepe
sfmtenia sj a fi con§tient de prezenta Sfantului Duh in el
insu§i. Intrarea in Imparatia lui Dumnezeu e presupusa pe
baza puterii lui Dumnezeu §i nu pe o relatie reala, simtita,
con§tienta a omului cu Dumnezeu.

59

Folosindu-se de locurile noutestamentare, care arata
atributele Sfintei Biserici, protestantii le presupun §i pentru
ei. Uzurparea atributelor adevaratei Biserici, cea Ortodoxa, a
devenit o pretentie a tuturora. Toti ereticii se folosesc in mod
nelegiuit de Sfanta Scriptura - culmea! - pentru a-§i stabili
statutul lor „divin".

Polemica cu papa de la Roma are ca baza
propovaduirea Sfantului Pavel. Capul Sfintei Biserici e
Domnul §i Mantuitoral nostra Iisus Hristos iar ea, Biserica, e
Trapul Sau. Primatul papal §i arogantul „vicariat" al papei
nu-1 acceptam §i nu-1 vom accepta niciodata nici noi - cu
haral lui Dumnezeu - dar motivele noastre difera de ale
protestantilor.

Cred in ideea, ca numai ura §i invidierea papei, mai
ales, a dus la mult trambitata „reforma". Ce sa reformezi?
Trebuiau sa se elimine punctele de disputa dintre noi §i
catolici, nu sa se mareasca nebunia. Reformatorii, aceasta
§leahta de eretici ai ereticilor, nu a facut, decat sa se dea in
spectacol, sa compromita §i mai mult dreapta invatatura, sa
compromita §i mai mult, mai bine-zis sa anihileze, adevaral
dumnezeiesc.

Orice comentariu catolic §i protestant vine sa sugrume
adevaral. Plutesc pe la suprafata apei comentariile lor!
Adancimea cuvantului dumnezeiesc e a acelora, care traiesc
in Duhul Sfant sj aceasta se vede. Lamentabile - e singural
cuvant posibil - prin care se pot cataloga caderile oamenilor
de-a lungul istoriei. E dureros, foarte dureros ca stam cu
mainile incruci§ate, multi dintre noi, in fata acestei molime
devastatoare a ereziei, a relativismului, a superstitiei §i a
paganismului.

Marturisirea exclude conducerea Sfintei Biserici la
nivel uman. Hristos e adevaratul Arhiereu - sustin ei - §i e
adevarat, caci in sens absolut a§a este, dar Arhiereul prin
excelenta a pus conducatori, ierarhie in Biserica Sa.

Ei se credeau o „biserica", in momentul crearii
marturisirii. De§i il respingeau pe papa, ei afirma, ca: „noi
nu vrem sa introducem in Biserica dezordine §i haos".

Papa li se parea non-apostolic. Ei i§i aroga pretentia
unei conduceri apostolice, deoarece nu credeau intr-o
purtare de grija a lui Dumnezeu fata de Biserica Sa §i nici in

60

capacitatea Bisericii de a pastra adevarul de credinta
nealterat.

Daca nu cuno§teau Ortodoxia - dupa cum se spune
despre Luther, dar §i despre altii - §i credeau ca singura
biserica e cea romana, condusa de papa, cum au avut curajul
sa creada, ca aceasta nu e stalpul §i temelia adevarului, daca
Hristos a spus ca va fi mereu cu noi, cu Biserica Sa?

De ce au aparut oameni, care au dorit sa reformeze
Biserica, care au inteles sa o schimbe, sa ii schimbe
randuielile, daca §tiau, ca cea pe care ei vroiau sa o schimbe
era Biserica lui Dumnezeu (caci reformatorii credeau, ca
singura Biserica e cea condusa de papa)?

Daca ceea ce gasisera reformatorii era prost - §i aceea
era Biserica lui Dumnezeu - nu cumva §i Hristos era absent
sau a mintit, ca va fi cu noi §i nu a fost?

§i, daca, Biserica istorica a lui Dumnezeu, pe care ei
au gasit-o, nu are niciun credit, cum pot avea credit ace§ti
aventurieri, care nu sunt nici Hristos, nici Sfintii Apostoli §i
nici macar oameni de caracter - nu mai zic oameni ai
credintei - §i care ne propun ceva nou, cand Hristos Insu§i
„nu putuse" - iertata sa-mi fie blasfemia, dar a§a au gandit ei
- sa pastreze in Biserica Sa adevarul?

Daca am avea putina logica, putina minte, am observa
foarte clar, ca ace§ti oameni nu au niciun credit in istorie §i
ca sunt, de fapt, ni§te §arlatani netrebnici, de care ne ocupam
prea mult.

Ateismul extrem al protestantismului, aceasta suma de
erezii colosala - ca §i mama ei, catolicismul - daca ar fi
aparut in timpul Sinoadelor Ecumenice, ar fi ramas
amandoua in istorie, ca ni§te tampenii bune de amendat in
Sinodiconul Ortodoxiei §i n-ar mai fi facut tantamul, pe care
il fac astazi.

Dar, §ansa nelegiuitului. . . .

Papa „conserva voit §i mentine cu forta §i prin frauda
tirania sa §i coruptia pe care el a introdus-o in Biserica". El
„lupta §i distruge din toata puterea sa reformarea dreapta a
Bisericii". Dar cine dorea reforma Bisericii?

Cine a inventat acest concept, care, cu siguranta nu
apartine epoch apostolice? Daca in secolul al Ill-lea sau in
secolul al VIII-lea, Sfintii Parinti de atunci ar fi observat

61

nereguli in Sfanta Biserica, de ce nu au dorit si aceia sa se
intoarca la o presupusa „epoca apostolica", facand
abstractie, de realitatea istorica a timpului lor? Dar, de ce sa
ne intoarcem in istorie? E istoria un loc, unde nu se poate
face nimic bun? §i cum sa ne intoarcem inapoi, cand noi
traim in secolul nostra?

117

Profesoral si pastoral reformat Martin Hauser
sustine ca Reforma era asteptatd de oameni. Dar de
Dumnezeu era asteptata? Era voita de Dumnezeu?

El ar spune: „da", iar eu as spune: „nuuuuuuu!..." -
intelegeti aluzia - deoarece vrea sa ne propuna „sfmti"
eretici (o facatura aparte a epocii de astazi) si faptul, ca
Luther si Zwingli si Calvin si urmasii lor „de seama" sunt
„oamenii Providentei", cand ei sunt niste eretici penibili si
niste dezaxati de marca.

Ca sa fm denigrat si eu, mi se pot spune tot felul de
lucrari, mai mult sau mai putin reale, dar, in ceea ce priveste
pe fratii eretici, nimeni, cu adevarat, nu ma va contrazice,
caci acesta este adevarul.

Catolicii le spuneau, ca adunarile lor, ale
protestantilor, „nu sunt...adevarate Biserici" iar autorii -
inca anonimi, pentra mine - ai marturisirii, aduceau vorba
de secte, de discordii si lupte doctrinare din vechime, adica
din perioada adevaratei Biserici; cea una.

Impartirile apusene ale Sfintei Biserici, in Biserica
„apostolica", „patristica", „post-patristica" etc. nu fac decat
sa imparta in mod transant si sa opuna, in acelasi timp, felii
de istorie, care nu sunt despartite temporal si care, toate la
un loc, constituie un intreg: istoria cea una a Bisericii celei
una.

Putem vorbi de ce se intampla in anul cutare sau in
secolul cutare, dar nu putem vorbi despre o presupusa
„Biserica post-bizantina", care nu pare sa mai aiba mare
lucra in comun, cu „Biserica contemporana".

Nu sunt de acord cu impartiri, care nu au nicio logica.
Daca „nu se poate nega, ca Dumnezeu nu este al Bisericii
Apostolice si ca Biserica Apostolica nu este adevarata
Biserica", de ce ati negat - neispravitilor autori ai

117 Cu care am studiat §i dezbatut marturisirea protestanta de fata.

62

marturisirii - ca in secolul al XVI-lea, cand Dumnezeu, tot
El, conducea Biserica §i ea, era a Lui?

Au fost dispu§i sa recunoasca autenticitatea Sfintei
Biserici, din timpul Sfmtilor Apostoli, ca sa arate, ca ei cred
numai in Sfanta Scriptura. Nu au putut sa nege disensiunile
prezentate in Noul Testament, pentru ca ele erau evidente
pentru un cititor atent, dar au negat toata istoria Sfintei
Biserici de pana la ei, pentru ca nu a existat o carte unica, pe
care sa fii scris: Istoria Sfintei Biserici.

Cu alte cuvinte: ce nu e scris, nu acceptam deloc, iar
ce e scris, intelegem cum vrem noi.

Daca „Biserica n-a incetat sa fie ceea ce este", de ce
trebuia reformats? Ei se dezic de acele Biserici, „care vor sa
iasa in evidenta §i sa fie recunoscute ca atare". Dar cine mai
era Biserica, decat cea a papei? Nu cumva se disociaza §i de
demersul lor prapastios?

Vorbesc despre „marcile §i semnele adevaratei
Biserici", dar ele au fost inventate tinand cont de literalitatea
Scripturii, de o privire fugitiva asupra ei si fara sa tina cont
de realitatea istorica a Sfintei Biserici.

Unul dintre „semnele principale ale adevaratei
Biserici este pura §i legitima predicare a cuvantului lui
Dumnezeu", pe cand, cu adevarat, unul dintre semnele
Sfintei Biserici e acela, ca ea a pastrat nealterata credinta §i
o arata prin fapte.

In primul rand, nu sta in predicarea voii lui
Dumnezeu, ci in insu§irea ei, in trairea ei, in transformarea
ta dupa dreapta credinta. Ca sa propovaduie§ti, nu trebuie sa
§tii Scriptura pe dinafara, invatata datorita unei memorii
extraordinare, ci, in primul rand, trebuie sa §tii puterea
Scripturii, adancul ei, adica pe Duhul Sfant §i sa-ti ghidezi
viata dupa cei Sfinti, care mai inaintea ta au trait credinta §i
au experiat-o §i §i-au sfintit viata.

Metoda citirii intensive a Bibliei, a§a cum o practica
protestantii, e numai un mod de lauda de§arta, cu rasfoirea ei
§i cu analizarea unor texte, rupte din context §i care par ca se
exclud reciproc. E lauda ingamfatului, ce invata alfabetul la
60 de ani si crede ca a facut mare lucru sau ca e la sfar§itul
invatarii, cand alfabetul se invata in clasa intai iar invatarea
nu se termina niciodata.

63

Pentru ei, doar Sfintii Profeti §i Sfintii Apostoli au
propovaduit adevarul. Toti ceilalti insa, ce au facut? Sfantul
loan Gura de Aur nu a §tiut ce spune, nici Sfantul Simeon
Noul Teolog, nici toti ceilalti, §i a §tiut Luther?

Restrictivismul teoriei protestante §i a tuturor
celorlalti eretici contemporani, explica aversiunea lor
constanta fata de Fiul §i de Sfantul Duh, Care nu ne-a mintit
niciodata §i, implicit, fata de Dumnezeu Tatal, adica de Prea
Sfanta Treime.

Caci Ii neaga adevarul, promisiunile, purtarea de grija
§i iubirea fata de noi, §i ne promit o iubire „ascunsa" a lui
Dumnezeu, pe care ei, initiatorii noilor „biserici" §i a noilor
„adevaruri" au descoperit-o dupa cateva secole §i, chiar dupa
aproape doua milenii de la Hristos §i ne-o spun §i noua,
pentru ca Hristos - nu §tiu de ce - nu ne-a revelat-o de la
inceput §i, pe care, nu au trait-o nici Sfintii Proroci §i nici
Sfintii Apostoli, fata de care protestantii au un „respect" atat
de debordant.

De fapt Sfintii Proroci §i Sfintii Apostoli sunt folositi
doar pentru a parea credibili, pentru ca ei nu dau doi bani pe
ei §i pe cuvintele sj randuielile mo§tenite, de noi, de la ei.

Pentru proprii adepti - de§i ei erau unii care se
dezisesera de Biserica - se schimba placa: cine se separa de
ei, ramane „in afara arcei lui Noe".

Biserica e numita „a lui Hristos", dar Hristosul lor nu
seamana deloc cu Hristosul Sfmtelor Evanghelii §i cu Cel al
Sfintilor.

Apare ideea de „Sacramente", dar ceea ce ei numesc
„sacramente", sunt ni§te inventii ridicole. De§i, „cine nu
participa la Sacramente sunt in afara Bisericii", in
propozitia imediat urmatoare sta scris: „Biserica nu este
legata de semne".

Contrarietatea propozitiilor e buna pentru a nu mai
intelege nimic. Nu e vorba aici de niciun apofatism, ci de
ni§te ineptii sfidatoare, pentru ca, pe de o parte, sa te crezi al
Bisericii iar, pe de alta parte, sa te simti al nimanui (asta, eel
putin ideatic).

Biserica este „invizibila" pana la urma, deoarece
„adevaratii slujitori sunt cunoscuti numai de Dumnezeu".

64

Dar eu spun §i mai mult, ca ea ar vrea sa fie
„invizibila", pentru ca orice protestant infumurat sa se
creada un „ales" §i oricine sa creada despre ceilalti, ca habar
au de lucruri sfinte.

Cum se mai cunosc intre ei credincio§ii protestanti,
daca niciunul nu i§i da seama cine e celalaW. §i de ce mai
sunt laudati capii lor atat de mult, daca nimeni dintre oameni
nu ii §tie pe alesii lui Dumnezeul

Nu se §tiu „ale§ii" dar, in schimb, „sunt multi care
sunt ipocriti §i care nu sunt credincio§i pana la capat". De ce
capii protestantilor nu pot vedea binele, dar pot vedea raul?
De ce nu se admite o nestiinta totala in ambele sensuri?
Oare aceia vedeau, ceea ce le era propriu? E o intrebare cu
un raspuns simplu.

„Trebuie vegheat asupra credincio§ilor ca sa nu
adoarma sj ca sa nu intre cei rai in Biserica". §i ce trebuie sa
facem cu cei rai? Sa-i exterminam? Sa-i gazam? Fraza:
„unitatea Bisericii nu sta in ceremonii exterioare: ci in
unitatea §i adevarul credintei catolice", nu are nicio baza
reala. Ea este contrazisa de istoria Sfintei Biserici, pe care ei
nu o iau in consideratie.

Preotii sunt „mini§trii". Ierarhia e discutata in
capitolul al XVIII-lea.

De§i „originea mini§trilor §i institutia lor e foarte
veche, stability de Dumnezeu Insu§i", ei o neaga. Cand se
vorbe§te de ierarhia dumnezeiasca din primele zile ale
Sfintei Biserici se spun lucruri obscure.

Monahismul e negat cu desavar§ire iar monahii §i
ordinele monahale sunt considerate drept „secte", care „nu
sunt numai inutile Bisericii lui Dumnezeu, ci chiar
periculoase".

Vai, ce intelegere au ei fata de asceza §i sfmtenia
monahismului! Va inchipuiti cata ura au fata de cei, care
arata, in insa§i trupul lor, victoria dreptei credinte impotriva
patimilor §i a diavolului?

O „caracterizare" a monahismului: „sub pretextul nu
§tiu caror voturi, ei au o viata contrara acestor voturi". A§a
avea §i Luther, cand era augustinian?

Se proclama simplitatea (prostia §i nu curatia inimii),
in locul eruditiei §i a §tiintei diverse.

65

„Preotia...este comuna tuturor cre§tinilor, nu §i
ministeriul", se spune in marturisire. Li se pare ca nu au
respins preotia, daca au respins-o pe cea romana iar mini§trii
nu sunt considerati jertfitori.

Domnul, spun ei, nu a transmis puterea Preotiei Sale
nimanui, ca El „sa ramana numai un spectator pasiv al
lucrarii mini§trilor Sai"; §i de aici se vede, cat de prost era
inteles de ace§tia rolul preotilor in cadrul cultului divin.

„Ministerul" lor e vazut „mai degraba (ca) slujire,
decat (ca) putere" iar toti mini§trii din biserica au putere
egala, deoarece ei nu cred intr-o ierarhie bisericeasca de
drept divin.

Conducerea e onorifica, dar, de fapt, a§a le-ar fi placut
lor sa fie. Ierarhia bisericeasca, cu cele trei trepte §i gradele
legate de organizare este taxata ca obicei inventat de catre
oameni.

Ei se „intorc", ,,la vechea organizare a Bisericii lui
Dumnezeu", pentru ca aceasta a fost „pervertita".

Concluzia sau concluziile sunt evidente.

66

Preotul lumii postmoderne: un prestator de
servicii sau un pdrinte harismat?

Cand sari din bancile facultatii in reverenda neagra,
care iti astupa in primele zile respiratia sau te incomodeaza
cand mergi, pentru ca. uneori calci pe ea, nu ai senzatia ca ai
intrat intr-o lume, care nu te vrea decat lacunar, ci e§ti
inmiresmat de o bucurie, care tocmai a cazut peste tine, de
catre harul lui Dumnezeu, care te face sa. vezi numai binele
din oameni.

Hirotonia intru preot, a§teptata cu o inocenta a inimii,
face din tine o fiinta intraripata, dar care merge pe pamant,
cu maini atat de curate, incat II tine pe Domnul in ele §i din
mainile caruia curge har, cand sfmte§te ceva sau cand
binecuvinteaza pe cre§tetul capului.

Prin mainile episcopului tau a intrat in tine harisma
preotiei, aceasta mare grandoare, in fata caruia omul smerit
se pleaca §i te cinste§te, sarutandu-ti mana §i cerandu-ti sa te
rogi pentru el, iar ceilalti, du§i de valul unui exhibitionism
maleficios, iti arata cat de insignifiant e preotul unei lumi,
care a facut din Dumnezeu o fiinta perif erica.

Inveti repede diferenta dintre smeritul cre§tin ortodox
§i credinciosul ortodox cu o credinta diluata, care a facut
din fiinta lui un bazar, un melanj religios de toate categoriile
sau intre amatorul de senzatii religioase §i apaticul,
agnosticul, nihilistul religios, razvratitul de mare verva sau
segregationistul de orice fel.

Vei fi chemat sa faci sfe§tanii, exorcizari, sfmtiri de
case §i de ma§ini eel mai adesea. Slujba este aceea§i pentru
toti, dar modul in care te percep unii sau altii iti creeaza tot
felul de indispozitii.

Chiar §i eel mai apropiat de Biserica, iti va da uneori
senzatia dureroasa, ca tu nu e§ti decat un antreprenor al
harului, care il serve§ti cand vrea el, la ora pe care o vrea, pe
care te plate§te mizerabil eel mai adesea §i care trebuie sa nu
il dezavantajezi cu nimic.

67

De§i e§ti primit cu apelativul de „parinte", rareori in
mintea celui care te saluta astfel, tu e§ti un parinte autentic.
Se antepune intre mine, ca preot, §i credincios, multipla
literature, orala despre pacatele preotilor sau neputinta lui de
a sesiza imediat persoana ta, launtricitatea ei.

De fiecare data eu ma raportez direct la om, la nevoile
adanci, reale, ale sale. II iau a§a cum este el cu adevarat, in
adancimea lui, fara parafa sociala, dezmarginit de pacatele
lui, de ne§tiinta lui, de conjunctura in care il gasesc.

Insa el ma prive§te ori ca pe cineva cazut din cer, care
nu are nimic de-a face cu adevarul acestei lumi §i care nu
§tie decat sa faca slujbe ori ca pe un functionar ecleziastic,
care face slujbe interesat, exclusiv, material iar slujbele mele
sunt cerute, pentru ca a§a e obiceiul sau pentru ca a§a s-ar
putea atrage norocul in casa lui.

Sunt o fiinta interpretabila ca preot. Cand merg pe
strada imbracat in reverenda, tree de cateva sute, mii de ori,
prin tot felul de abordari ale fiintei mele.

De la o privire sfioasa asupra mea, de mare cuviinta,
pot trece imediat la o privire aroganta, care ma transforma
intr-o fiinta indezirabila sau devin imediat un bufon sau o
sperietoare de care te temi, un sfant putin mai incolo, pentru
ca sa cad, mai apoi, in plasa unei lamentabile indiferente.

Cel mai adesea indiferenta este stratul de vopsea al
fetei, sub care sta un ochi foarte atent, care te feliaza ca pe
un pe§te. Acel ochi vrea sa vada, daca in tine e ceva
preotesc. Cu tot ateismul nostra lamentabil, avem in
strafundul nostra o teama §i o veneratie criptica fata de
preot.

Recunoa§tem in el sfintenia lui Dumnezeu, faptul ca
acest om nu e unul ca toti ceilalti. Daca il suspectam sau
daca il renegam, daca aruncam asupra lui toata
responsabilitatea ireveretelor noastre sau vrem sa vedem in
fiinta lui toata sfintenia de care nu vrem sa fim capabili,
aceasta se datoreaza faptului ca el e un Parinte harismat, un
Parinte care ne faciliteaza, prin fiinta lui, o relatie personala
cu Dumnezeu.

Haral care vine prin ragaciunile sale, care sunt
ragaciunile Bisericii lui Dumnezeu, este aeral care ne face
din nou sa ne placa viata, sa ne placa dinamismul §i

68

frumusetea ei incantatoare sau, ca sa limitam actiunea lui, la

5 7 5 ?

raspunsul unui om venit in treacat la Biserica, harul acesta
ne face bine, ne mai lini§te§te, ne aduce pace in casa.

Exista insa posibilitatea, ca preotul sa se piarda sub
avalan§a atator responsabilitati megatonice. Sucombi sub
greutatea epitrahilului, daca uiti ca preotul lui Dumnezeu e
cu adevarat preot, cand nu se dezice de vocatia lui. De aici
§i ingaduinta noastra fata de credincio§i, dar §i lipsa de
respect a multora fata de noi.

Insa credinciosul smerit simte ca harul lui Dumnezeu
vine §i prin mana celui pe care il §tie explicit ca un preot
„mai de lume" sau „ca vai de lume". Nu i se pare ca simte
harul lui Dumnezeu, ci chiar il simte, cand sluje§te preotul.

Are in sine sentimentul ca se afla in Biserica lui
Dumnezeu §i ca ea nu e o simpla asociatie de oameni, ci un
trup divino-uman, o lume unica, plina de har, in care harul
astupa toate slabiciunile §i neputintele noastre, daca ne
smerim §i plecam capul.

Tocmai de aceea, preotul nu poate fi aliniat niciodata
in randul unor functionari seculari. El e un Parinte, care ii

5 7

sfinte§te, pe cei care ii educa §i pe care-i conduce. El este un
nexus intre cer §i pamant la propriu.

Societatea postmoderna poate minimaliza functia
mediatica a preotilor, poate limita aportul lor direct in
societate, restrictionand canalele mass-media pentru
segmentul religios.

Insa preotul va fi un factor de coeziune in orice
situatie, care explicit sau underground, umple lumea de
harul care se coboara in el sau in cadrul slujbelor sale.

El va face intotdeauna slujbe universale, care vor
cuprinde in ele rugaciuni pentru toata lumea, pentru toti viii
§i adormitii planetei.

Chiar §i cand nimeni nu mai crede in preot, atunci va
crede el, ca lumea este cuprinsa in bratele lui Dumnezeu,
chiar daca este o copila prostuta §i frivola.

Preotul va fi mereu un indispensabil. Oricum 1-am
caracteriza noi §i oricum ar fi el, preotul face minuni pe care
nicio ciocolata cu crema sau un DVDplayer nu le vor putea
face, de§i sunt amplu mediatizate. El va fi rugul de foe

69

nestins intr-o lume, care i§i freaca mainile, de frig, intr-un
iglu.

70

Abordari ascetico-teologice la Sfdntul Marcu
al Efesului dupa traducerile facute de pdrintele
Marcel Hanche§

De curand, parintele Marcel Hanches. , proaspat
reintors dintr-un sejur traductorial in Grecia, mi-a prezentat
un amplu spectra de traduceri din opera Sfantului Marcu al
Efesului, vorbindu-mi cu entuziasm despre abordarea
teologica a acestuia.

In primul rand, remarca modul in care acesta citeaza
din Traditie §i faptul ca el e o veriga vie a isihasmului, care a
lasat ca urma§, pe primul patriarh al Constantinopolului de
sub turci, pe Sfantul Gheorghe Scolaral.

Introducerea pe care acesta a facut-o la opera
Sfantului Marcu mi se pare foarte reu§ita §i concisa. Nu cred
ca se poate spune ceva mai mult in acest sens, decat autoral
articolului.

Insa, in cele ce urmeaza, vom incerca sa punctam
cateva idei, vizavi de continutul traducerilor care ni s-au pus,
cu atata dragoste, la indemana.

1. Patimile §i remediile lor

In Capete parenetice mult folositoare, Sfantul Marcu
vorbe§te despre „cuptorul placerii" 119 , despre pofta sexuala
aprinsa din discutiile cu o femeie, care are un comportament
lasciv, deratant.

Amintirea patima§a este cea care aprinde in cuget

1 90

pofta pacatoasa . Amintirile de acest fel, ca §i orice gand
primejdios, trebuie sa fie spovedit, marturisit parintelui
duhovnicesc, caci astfel se extermina ispita, in mod
continuu, prin ele 121 .

118 Toate citatiile ulterioare din acest articol sunt citatii ale manuscriselor pe care le-
arn primit, traduceri pe care autorul nu le-a publicat inca.
In Capete parenetice mult folositoare, 13.

120 Idem, 14.

121 Idem, 1-2.

71

Practicile ascetice recomandate de autor sunt postul,
privegherea, osteneala fizica §i mentala, prin citirea Sfintei
Scripturi 122 , insa contemplatia are un rol determinant in toate
acestea .

Ideea ascetica, care se desprinde din acest text, este
aceea ca trupul, mi§carile sale trebuie robite 124 , reeducate.
Trupul trebuie sa se supuna sufletului, dorintelor bune ale
sufletului, insa pe calea intelegerii, a smereniei, a dragostei
de Dumnezeu §i nu a coercitiei trupe§ti singure, care se
transforma intr-o flagelare, ostracizare fara sens §i fara mila
§i fara intelegere a trupului.

1 JC

Minimul de mancare recomandat de Sfantul Marcu
nu inseamna nicidecum o subminare a sanatatii fizice, ci o
invatare a trupului cu un mod de vietuire ascetica,
duhovniceasca. Mintea trebuie sa vada bine, sa fie atenta,
priveghetoare. Mancarea multa intuneca mintea, care vrea sa
urmareasca sensurile duhovnice§ti, pe care Dumnezeu i le

- . 126

pune inainte .

Abordarea de catre Sfantul Marcu a intalnirilor cu
femeile poate fi derutanta, pentru cineva, care nu are habar
despre viata interioara, fma a sufletului uman.

Poate fi acuzat de o minimalizare a femeii sau chiar
de faptul ca face din femeie o fobie, o sperietoare a
barbatului ascet.

Insa abordarea femeii la Sfantul Marcu, ca §i la alti
Parinti asceti, tine de con§tientizarea neputintei umane, a
neputintei in lupta cu ispita.

Atunci cand se insista asupra lipsei de contacte cu
femeile a monahilor, vrea sa se scoata in evidenta lucrarea
interioara a mintii, care procesand imaginea lor, proceseaza
in acela§i timp §i imaginatia pacatoasa, pacatul. Femeia nu
este sediul pacatului unui monah, nu e un focar de infestare
in mod automat, ci e un motiv in plus, ca situatia lui
interioara sa fie una mai grea, e un motiv in plus, ca trupul
lui sa reactioneze pacatos la vederea ei.

122 Idem, 4.

123 Idem, 5.

124 Idem, 4.

125 Idem, 6-7.

126 Idem, 7.

72

Imaginea §i inchipuirea, adica procesarea imaginii la
nivel interior, e rodul care starne§te patima, care o pune in
functiune.

1 97

Dispretuirea lumii este, ca §i in cazul femeii, un
lucru greu de acceptat pentru un om lumesc. Dispretuirea
lumii reflecta atitudinea interioara fata de tot ce nu are
atingere cu viata duhovniceasca.

§i faptul ca aceasta dispretuire, sfidare a placerilor
pacatoase este o atitudine inteleapta, binecuvantata de
Dumnezeu, se vede prin aceea, ca ea aduce bucurie §i nu
marasm in sufletul monahului sau a oricarui nevoitor
ortodox.

Sfantul Marcu spune, ca daca vom dispretui lumea,
vom fi in bucurie intotdeauna, vom trai mereu bucuria

1 78

dezlipirii de poftele acestei lumi trecatoare .
Necontaminarea de rau e tot una cu reactia interioara fata
de tot ceea ce simtim ca e pervers, ca e non-natural, ca nu e
dupa voia lui Dumnezeu.

Insa biruirea patimii nu trebuie sa ne aduca in fata

1 9Q

contaminarii de slava de§arta , a contaminarii de inchipuire
§i adulare de sine. Atribuirea personala a biruintei ascetice
inseamna disocierea de harul lui Dumnezeu, care ne ajuta in
fiecare secunda.

Slava de§arta, ca o oprire din drumul fara sfar^it al
virtutii, se arata ca o odihna perversa, pagana, in spatiul §i
timpul nevointei. Cand te opre§ti §i te vezi pe tine, nu pe tine
in Dumnezeu, inseamna ca ai inceput sa te presupui
autonom, sa te presupui in stare de urcarea spre Dumnezeu,
fara El.

Acedia 130 (akedie, spune traducatorul nostra) e pusa
fata in fata cu contemplatia 131 . Daca acedia este plictiseala
de asceza, de nevointa, de greutatea efortului dureros,
ostenitor, contemplatia e prezentata ca o a§teptare a lui
Hristos, Care o sa ne judece pe toti.

127

Idem,

16.

128

Ibidem.

129

Idem,

18-21.

130

Idem,

24-25.

131

Idem,

27.

73

Nadejdea noastra, a§teptarea noastra se va transforma
in vederea Celui pe care II a§teptam. Privirea noastra prin
credinta e poarta care deschide privirea Lui prin vedere.
A§teptarea este la Sfantul Marcu o strunire interioara totala a
omului spre eshatologie, spre cele ce vor sa vina: ai sa
„contempli pe Ingeri §i ai sa stai inaintea infrico§atului divan
al lui Hristos" 132 .

Pocainta se imbina cu con§tientizarea faptului, ca noi
ne luptam cu demonii §i nu cu aerul. Demonul e leul, e
balaurul 133 .

Judecata §i moartea 134 sunt gandurile viguroase ale
ascezei ortodoxe, pentru ca ele au consecinte benefice. Dar
acestea nu pot exista fara frica de Dumnezeu §i fara
con§tiinta ca „infrico§ate sunt tainele Bisericii"

E condamnata §i con§tiinta vicleana 136 , aceea care nu
se alipe§te cu totul de Dumnezeu, ci folose§te cele sfmte
intr-un mod egoist, lejer, distant.

Apropierea de Hristos fara „mintea simpla", pe care o
cerea Dumnezeiescul Augustin in comentariul la Predica de
pe Munte, pe care 1-am tradus recent, §i care este prezentata
aici ca §i „con§tiinta vicleana", face ca impreunarea cu
Hristos sa fie o nelegiuire .

Tot ceea ce nu presupune ata§amentul, unirea totala
de Hristos este un lucru pervers. Dumnezeu cere iubirea
noastra totala, lupta noastra pe de-a-ntregul pentru trairea
unei vieti duhovnice^ti.

In ceea ce ii prive§te pe eretici, Sfantul Marcu ii
prezinta ca pe unii „orbiti de trufie" 138 . Trufia este cea care
inventeaza noi invataturi §i noi slujbe, care nu apartin deloc
Traditiei biserice^ti.

Cei care „falsifica §i innoiesc credinta, ace§tia au
stricat §i au schimbat obiceiurile biserice§ti. §i nu e nimic de
mirare, de vreme ce au falsificat insa§i firea, aratandu-se

132 Ibidem.

133 Idem, 31.

134 Idem, 33.

135 Idem, 39.

136 Idem, 40.

137 Idem, 42.

Epistola aceluia§i [Episcop] al Efesului catre un preot cu numele Gheorghe,
trimisa in Metone, 1.

74

femei in loc de barbati §i nimicind cinstita podoaba a
infati§arii barbate§ti" 139 .

Tonul anticatolic, atat de specific Sfantului Marcu,
este cat se poate de autentic ortodox. Taierea barbii este o
falsificare a firii barbate§ti §i aceasta ajustare este
neconforma cu voia lui Dumnezeu. In spatele acestor noi §i
demonice ajustari ale firii, timpurilor noastre au nevoie de
glasuri §i mai virulente.

Schimbarea de sex, operatiile chirurgicale pur
estetice, vestimentatia uni-sex, clonarea, inseminarea in
vitro, tatuarea corpului, transformarea trupului omului prin
proteze mecanice §i electronice intr-o fiinta robotizata sau
introducerea de nano-roboti in fiinta lui pentru ma^inalizarea
omului sunt tot atatea motive de a striga impotriva
denaturarii fiintei umane.

Nu cred ca trebuie sa scoatem din discursul nostra
teologic aspectul polemico-istoric al predicii ortodoxe.
Sfantul Marcu evidentiaza puncte ale istoriei sfinte a
Bisericii, pentru a scoate de aici directivele vietii sale §i a
contemporanilor sai in materie de credinta §i de viata
duhovniceasca.

Comoara credintei 140 are nevoie de o marturisire
autentica §i nu numai de o pastrare §i de o depozitare
autentica a ei.

Robirea trupului apare §i in scrisoarea catre
mitropolitul Isidor 141 . Ierarhul e invatat sa se umple de toata
virtutea §i sa aiba slava cea buna, a vietii sfinte.

Insa o evidenta lupta cu pacatul aflam in alta parte, in
Scrisoarea catre monahul Teodosie . Acesta este invitat sa
iasa din „caderea prea cumplita" 143 in care se afla.

Trebuie sa tinem in mana mintii, sa conducem fraiele
patimilor. Patima asociata calului narava§ vrea sa exprime
mobilitatea excesiva a sufletului manat de o patima.
Stapanirea mintii cere incercarea de a ne dezlipi mental,
afectiv §i volitional de patima care ne-a cuprins.

139 Idem, 2.

140 Idem, 4.

141 Epistola catre Isidor de Kiev. Acesta a apostaziat dupa Sinodul de la Ferrara-
Florenta.

Epistola Sfantului Marcu Eugenicul catre Teodosie, monahul eel cdzut.
143 Ibidem.

75

Prin slujirea pantecelui §i a celor de sub pantece,
Sfantul Marcu se intoarce la ambitusul sexual pe care il are
trupul, daca nu e tinut intr-o stare ascetica permanenta.

Pentru ca avem libera vointa §i putem sa ne
stapanim , sa ne conducem pe noi inline, e cu putinta lupta
impotriva patimilor.

Sfantul Marcu cere determinare, cere
autodeterminarea omului, ajutat de harul dumnezeiesc,
impotriva patimilor sale. Ca §i Sfintii Parinti anteriori,
Sfantul Marcu vede curatirea de patimi ca un efort divino-
uman personal §i nu ca o cruciada de anihilare impersonala a
raului din omenire.

Ortodoxia nu se lupta cu „raul generalizat", ci cu raul
personalizat, cu raul pe care noi il facem, ca persoane care
ne situam sub statul nostra de fiinte rationale si

5 5 »

duhovnice§ti.

Ortodoxia puncteaza raul con§tientizat in mod
personal §i nu raul nedeterminat sau consecintele latente sau
posibile ale raului. In viziunea duhovniceasca a ascezei
ortodoxe nimeni nu se lupta cu potentiali du§mani sau cu
presupu§i du§mani, ci cu du§mani reali, care ne sacaie, care
ne infrico§eaza, care ne indeamna la rau, la perversitate, la
monstraozitati diverse.

A 1 AC

Intipanrea in cuget a virtutn este cea care scoate
din minte aplecarea spre rau. §i aici privirea spre rau,
privirea mintii spre rau, e un act care o intuneca, care ii
secatuie§te puterea de judecata 146 .

Lupta cu patimile e o lupta la nivelul mintii §i al
inimii, e o lupta cu fiinte, care se bucura de rau §i de
perversitate §i care se lipesc, in mod direct, real de fiinta
noastra, inoculandu-ne ganduri §i sentimente ce par, la prima
vedere, ca fiind ale noastre. Devenim computere active ale
mintilor demonilor, planul real in care ei i§i satisfac pornirile
decazute, salbatice, daca acceptam, ca acele ganduri rele
sunt ganduri, care ne satisfac §i noua perversitatile.

144 Ibidem.

145 Ibidem.

146 Ibidem.

76

Sfantul Marcu il intreaba pe Teodosie, motivul care 1-
a determinat sa dezerteze, sa se lepede de voturile sale
monahale 147 .

El pune pe seama diavolului amagirea acestuia:

„Care diavol viclean te-a amagit? Ba, mai degraba,

cineva te-a tras pe furis. §i te-a robit §i te-a intors in tinutul

tau, ca sa devii ceva §i sa mo§tene§ti pe cineva, dar, de fapt,

sa-ti cheltui averea parinteasca, adica sa lepezi virtutile pe

1 dS

care le aveai §i sa prime§ti relele pe care nu le aveai ."

Amagirea demonica spore§te suferinta celui in§elat.
Dezertarea din asceza este o umplere de noi §i noi chinuri.
Dezertarea din asceza te face, pana la urma, sa intelegi, ca
viata omului, cu adevarat, e una ascetica.

„Boldurile con§tiintei" 149 nu ne lasa sa ne bucuram de
pacatele noastre. Oricat ar vrea Teodosie sa i§i adoarma
con§tiinta in placere, ea il inteapa cand ii e lumea mai draga.

Parabola fiului risipitor ii este adusa inainte, este
actualizata pentru el, pentru a face pe eel in cauza sa
constate ca alegerea sa, adica ro§covele, nu tin de foame, nu
ne satisfac, ci ne umplu de amaraciune.

Pacatul amara§te pe om. Patima, odata infiltrata in
noi, aduce §i o dorinta dumnezeiasca: eliberarea de ea.
Insatisfactia cere satisfactie deplina. §i, daca placerea aduce
durere, cum a fost prezentat acest lucru in mod magistral de
catre Sfantul Maxim eel Mare, insatisfactia na§te dorinta
implinirii depline. §i implinirea duhovniceasca, deplina, are
nevoie de durerea vindecatoare a ascezei, de bisturiul datator
de viata al luptei cu patimile.

Autorul nostru il caracterizeaza pe Teodosie ca pe
unul cu un mod de vietuire in pierdere. §i anume, spune ca
el are dispozitia spre bine aidoma unei galeti gaurite 150 , care
nu poate tine in ea apa faptelor sale.

Teodosie, pare-se ca avusese relatii sexuale cu o
femeie, fapt pentru care e intrebat, daca nu cumva, fostul
monah, are acum un copil.

147 Ibidem.

148 Ibidem.

149 Ibidem.

150 Ibidem.

77

El a lepadat imbracamintea neagra a monahului, care
subtia trupul prin asceza §i s-a imbracat in „carnuri
groase" 151 , facand astfel mai multa mancare viermilor,
atunci cand va muri 152 . Fiind chemat la pocainta, Sfantul

1 S^

Marcu ii indica mi§carea, mi§carea spre bine .

Mi§carea §i schimbarea din rau sunt benefice. Numai
„pastrarea raului aduce pierzania 154 ." Patima e vazuta aici ca
stagnare, ca o concentrare / aplecare interioara, exclusiva,
spre sine.

Nu numai ca stationezi in patima, dar §i renunti la
orice mobilitate personala, la orice tindere spre altceva decat
pacatul. Incatu§area de care vorbim adesea §i auzim
vorbindu-se in cultul nostru, legarea noastra fedele§ prin
patimi, cere dezlegarea, dezrobirea, scoaterea din temnita,
din iadul interior, din adancul gre§elilor, din mla§tina
puturoasa a patimilor.

Mobilitatea e unul din atributele forte, autentice ale
pocaintei §i ale libertatii duhovnice§ti. Nu poti sa zbori, daca
e§ti prins in latul unei patimi. Pe scara spre rai poti cadea,
daca nu mai ai nicio mana proptita pe scara ascultarii de
Dumnezeu, dupa cum este portretizata aceasta scara pe
tampla exterioara, la intrare, in Bisericile noastre, eel mai
adesea sau mai ales in trecut.

Am observat, ca in traditia picturala bisericeasca
romaneasca era amplu pretuita Judecata de Apoi, care se
picta la intrarea in Biserica. Pentru ca frica de Dumnezeu era
mai multa decat acum, credincio§ii no§tri i§i aduceau aminte
de sfar§it, de judecata, ca sa puna inceput bun pocaintei §i
intrarii lor in Biserica.

Acum aflam, mai ales, Sfinti portretizati pe fata
pronaosului sau totul e de un alb imaculat, var §i iara§i var,
pentru ca sa nu ne mai stinghereasca nimic. Ca sa ie§i din
umbra patimii trebuie sa te mi§ti, sa faci pa§i smeriti, plini
de pocainta catre Hristos.

151 Ibidem.

152 Ibidem.

153 Ibidem.

154 Ibidem.

78

Sufletul e infometat fara Dumnezeu 155 . Autorul nostru
pistoneaza, apasa mereu pe detaliile parabolei fiului risipitor,
pentru ca vrea o reu§ita imediata, o reintoarcere a lui
Teodosie.

Nu poti sa fii satul, ii aminte§te lui Teodosie, daca nu
ai hrana cuvintelor dumnezeie§ti 156 . Nu ai nevoie de
gunoiul , de multimea de mancare care iti inmulte§te
dejectiile, ci de pocainta. El vrea ca inima inver§unata 158 ,
plina de secretiile poftei §i ale razvratirii, sa se piece in fata
lui Dumnezeu, spre iertare.

Ispitele sunt exercitii 159 , care te umplu de
intelepciune, dar nu §i patimile. Patimile te umplu de
confuzie, de goliciune sufleteasca, de amaraciune, de frica.

Ele ne terorizeaza continuu, sunt o avanpremiera a
pedepsei ve§nice, cum ii spune, cu alte cuvinte Sfantul
Marcu lui Teodosie, actualul Iuvenalie eel cazut, indicandu-i
pasajul de la Sfantul loan Gura de Aur despre Judecata
finala §i universala 160 .

2. Purgatoriul : o inexistenta teologicd

Sfantul Marcu incepe primul discurs despre
purgatoriu cu con§tiinta, ca trebuie sa raspundem cu
dragoste celor care intreaba adevarul §i, mai ales, ca el
raspunde cu adevarul ortodox, cu adevarul cuprins de
credinta noastra mantuitoare 161 .

Insa se discuta, mai intai, situatia celor care adorm in
credinta 162 , care mor ca ni§te oameni credincio§i.

Ei sunt ajutati de pomenirile la Sfanta Liturghie, de
rugaciunile §i milosteniile facute de cei vii pentru ei 163 . Cei

155 Ibidem.

156 Ibidem.

157 Ibidem.

158 Ibidem.

159 Ibidem.

160 Ibidem.

Prima cuvdntare despre focul curdtitor a Arhiepiscopului Marcu al Efesului, 1 .

162 Ibidem.

163 Ibidem.

79

din lad sunt ajutati, intru catva, de aceste expresii ale iubiri
noastre, dar nu ii izbavesc cu totul de pedeapsa, insa despre
vreun foe curatitor trecator, Traditia nu vorbe§te 164 .

Sufletele credincioase, care au mici pacate sau chiar
mai mari, se curatesc prin frica momentului mortii, traiesc in
jurul pamantului sau in lad pentru o perioada, dar fara a fi
chinuiti 165 .

Aducand discutia despre realitatea vamilor
vazduhului, traducatorul nostru se dovede§te un autentic
aparator al Traditiei ortodoxe 166 .

Negate adesea, socotite fabulatii sau imprumuturi
pdgdne, vamile vazduhului, arata acesta, nu sunt simple
presupuneri, ci o marturie vie a Traditiei Bisericii.

Insa trebuie sa remarcam faptul, ca Sfantul Marcu
vorbe§te §i de o curatire dupa moarte a sufletelor
credincioase, prin frica, chinul con§tiintei sau incertitudinea
traitainlad 167 .

Unele cantari funebre tind sa acrediteze ideea, ca dupa
moarte nu exista pocainta. Insa aici se vorbe§te §i de o
continuare a pocaintei, ca reflex normal al sufletului
credincios, care vrea la Dumnezeu.

Discursul Sfantului Marcu e intretesut cu multe
trimiteri patristice inca de la inceput. Vietile Sfintilor, cartile
lor, cantarile §i rugaciunile Bisericii Ortodoxe sunt
materialul teologic prin care se raspunde partii romano-
catolice.

Biserica marturise§te numai un singur foe ve§nic, eel
al Iadului 168 . E pusa inainte bogata §i plenara dimensiune
teologica a slujbei inmormantarii 169 .

De§i trebuie sa ne rugam numai pentru cei credincio§i,
unii Sfinti au trecut aceasta granita a canonului hotarat §i au
adus, prin rugaciunea lor plina de dragoste, din lad, pe unii
osanditi de acolo, unii nefiind credincios^ 170 .

164 Ibidem.

165 Ibidem.

166 Ibidem, n. 9.

167 Ibidem.

168 Idem, 2.

169 Ibidem.

170 Ibidem.

80

De harul Sfintei Liturghii se bucura §i Sfintii, potrivit

171

anaforalei Sfantului loan Gura de Aur .

Remarcam bogata §i insistenta atentie teologica a
traducatorului, care inconjoara atat de bine, multiforma
atentie teologica a celui pe care il traduce. Problematica
rugaciunii este amplu analizata in notele 23 §i 26, facute pe
marginea cuvantarii pe care o analizam.

Paragraful 4 incepe discutia polemica propusa de titlu.
Se constata, ca referintele de la II Mac. 12, 46 §i Mt. 12, 32
nu asigura nicidecum un fundament viabil pentru

• 172

purgatonu .

In sectiunea urmatoare e discutat pasajul de la I Cor.
3, 11-15 173 . §i acesta este gasit neelocvent pentru discutia in
cauza. Insa focul Iadului are numeroase sustineri scripturale:
Mt. 25, 46; In. 5, 29; Ps. 59, 4; 98, 3; Dan. 7, 10 174 .

Sfantul Marcu aduce in discutie focul probator §i nu
focul curatitor 115 . Focul iadului nu consuma pe eel care il
chinuie . In comentariul facut in nota 36, parintele Marcel
Hanche§, traducatorul nostru, aduce in discutie pe Sfantul
Isaac Sirul, care vorbe§te de focul divin, ca de iubirea lui
Dumnezeu. Nici nu ar putea fi altfel, atata timp cat discutia
despre focul divin apare numai in eshatologie §i el nu poate
fi decat identic cu harul lui Dumnezeu. Dispozitia interioara
a omului e cea care accepta sau respinge iubirea
atotcople§itoare a lui Dumnezeu.

Adevarul, e concluzia Sfantului Marcu, nu e niciodata
particular sau nu e, mai ales, particular, ci el trebuie sa fie
in conglasuire cu dogmele biserice§ti 177 .

In nota 37, traducatorul se exprima magistral, citand
doua nume de referinta, vizavi de acceptarea Traditiei §i de
acceptarea adevarului din scrierile §tiintifice.

Traducatorul nu se teme atat de procesarea datelor de
catre un autor teologic, ci de prelucrarea, fara o viata
duhovniceasca, a datelor Traditiei.

171 Idem, 3.

172 Idem, 4.

173 Idem, 5.

174 Ibidem.

175 Ibidem.

176 Idem, 6.

177 Ibidem.

81

Nu trebuie sa existe discrepante majore, ineluctabile
intre viata autorului si viata Parintilor. Trairea in Sfantul
Duh este cea care asigura sau confirma convivialitatea
oricarui nou incorporator al Traditie cu Traditia de veacuri a
Bisericii.

Chiar daca Sfantul Ambrozie, Fericitul Augustin si
Sfantul Grigorie Dialogul, spune Sfantul Marcu in sinod, ar
admite purgatoriul, nu trebuie sa trecem peste hotararile
Sinodului V Ecumenic, care a negat erezia origenista a

1 78

apocatastazei . Sfantul Marcu il opune pe Sfantul loan
Gura de Aur Fericitului Augustin, in privinta interpretarii
focului de la I Cor. 3 179 .

Faptul ca focul pretinsului purgatoriu este consfintit
ca fiind trecdtor de catre partea latina, il face pe Sfantul

1 SO A

Marcu sa intrebe, cat chinuie acesta ? In pasajul al 9-lea,
Sfantul Marcu vorbeste despre coruperea cartilor patristice si
despre faptul, ca pasajele din Sfintii latini, care au fost aduse
de fata, pot fi si ele corupte 181 .

Sfantul Marcu se intoarce foarte teologic spre slujbele
Bisericii si interpreteaza mici fragmente liturgice. Dintr-unul
el scoate ideea, cum ca nu exista curatire prin foe, ci prin
indurarea §i bunatatea lui Dumnezeu .

Focul curatitor al pretinsului purgatoriu e resimtit in
mod clar, ca o imixtiune in relatia dintre om si Dumnezeu,
atata timp, cat el apare ca un nexus inexplicabil in problema
mantuirii.

Mantuirea este legatura foarte speciala dintre
Dumnezeu si omul, care face parte din Biserica. Dumnezeu
Isi revarsa mila fata de om in orice context ar fi el.
Revarsarea harului lui Dumnezeu peste om tine de faptul, ca
el e creatura a lui Dumnezeu, de care El se ingrijeste.

Cand harul lui Dumnezeu e perceput ca foe, ca o
chinuire personald, atunci inima celui osandit e aceea, care
nu poate sa cuprinda revarsarea lui Dumnezeu.

178 Idem, 6-7.

179 Idem, 8.

180 Ibidem.

181 Idem, 9.

182 Idem, 10.

82

Iadul, cu alte cuvinte, nu e teritoriul afundat in neguri
impersonale, lasat in seama unui foe impersonal
{impersonalismul nu e specific Ortodoxiei).

Ci el e spatiul in care sunt oameni, care nu percep
iubirea lui Dumnezeu, pentru ca nu au vrut sa o perceapa
nici pe cand traiau.

Revarsarea de iubire, ca §i ploaia, care cade peste
drepti §i peste nedrepti, e o revarsare personala a lui
Dumnezeu care nu tine cont de pacatele sau statutul omului,
ci arata ca omul a fost facut din dragoste de catre Dumnezeu
§i ca el e pastrat cu multa dragoste in viata.

Focul purgatoriului, pretinzand ca e mai abil decat
mila lui Dumnezeu in a §terge pacatele, adica decat harul
Sau, nu face decat sa se ipostazieze intr-o inspire divina,
care exclude cu totul relatia sinergica.

La aceia§i concluzie ajunge §i Sfantul Marcu: „ar fi
lucru zadarnic, daca se curate§te prin foe, sa ne rugam sa se
curateasca §iprin indurare"

Sfantul Marcu presupune o corupere §i a operelor

1 Rd

Sfantului Grigorie al Nyssei . Daca ea nu exista, li s-a
intamplat §i altora sa gre§easca, atata timp, cat nu era un

1 SS

canon sigur al credintei, in acel domeniu teologic .

Din redarea pasajului latin referitor la purgatoriu se
observa, ca teologii latini presupuneau in mod logic
purgatoriul, ca un loc intermediar, unde sa se plateasca
pedeapsa 186 .

Obsesia pentru eliminarea pacatului cu orice chip, cat
§i dorinta de a se §tii foarte clar, locul unde se due sufletele
dupa moarte, se observa de aici, din aceea ca nu mai dau
nicio importanta relatiei lor cu Dumnezeu.

Cea mai teribila mi§care in afara Traditiei ortodoxe, s-
a produs atunci, cand sufletele au inceput sa fie socotite,
dupa ratiunea umana, ca menite sa mearga in Rai sau in lad,
datorita unei judecati limitate asupra pacatelor lor.

Sufletele incep sa fie gandite ca avand un curs deja
stabilit, autonom, implacabil, in fata caruia Dumnezeu nu

183 Ibidem.

184 Idem, 11.

185 Ibidem.

186 Idem, 13.

83

mai poate spune nimic sau in care Dumnezeu, pur §i simplu,
nu intervine.

Rolul Ingerului Pazitor sau a Sfintilor mijlocitori este
estompat cu totul. Dumnezeu e vazut ca Unul, Care doar
acorda o rasplata conform faptelor, fapte care vin din timpul
istoric al omului §i la care El nu mai poate adauga nimic sau
rectifica ceva.

Singuratatea sufletului dupa moarte trebuie amplu
analizata in teologia catolica, cat §i realitatea judecatii lui
Dumnezeu. Accente nefaste au stropit §i intelegerea
ortodoxa asupra parcursul sufletului dupa moarte, unde ori
se crede ca rugaciunile Bisericii pot face totul, chiar daca
acela nu a fost un om credincios, autonomizandu-se astfel
realitatea Bisericii §i suprapunand-se lui Dumnezeu 187 , ori
nu se accepta, decat evaziv, prezenta lui Dumnezeu, in
cazuri particulare, omul fiind „predestinat" de ceea ce §i-a
facut cu mana lui.

Insa relatia plina de iubire dintre Sfant §i Dumnezeu,
arata ca mantuirea omului e o nunta, o unire intima intre om

187 Iadul, cei din lad, nu mai sunt vazuti in niciun fel ca avand atingere cu Biserica
sau facand parte din Biserica, chiar daca au fost botezati ortodox. Dumnezeu este
exclus din lad in viziunea ortodoxa contaminate de eterodoxie. Dupa cum Imparatia
Cerurilor e vazuta adesea ca nefacand parte din Biserica, tot la fel §i Iadul este un
subiect tabu, tabuizat, care a fost exclus din Biserica.

Insa Biserica se roaga pentru toti oamenii, adica §i pentru cei din lad. Biserica,
Trupul lui Hristos nu poate fi despartita de vreun om, de vreun madular al lui
Hristos. Daca facem Biserica indiferenta fata de intreaga umanitate, aratam ca noi nu
avem de-a face cu „rebuturi", ci numai cu Sfinti, cu oameni de prima mana.
Insa cei care fac din Sfanta Liturghie instrumentul prin care se scot oamenii din lad,
fara ca aceasta actiune sa aiba de-a face cu mila §i prezenta lui Dumnezeu, nu fac
decat sa vorbeasca de un act de magie, pe care nu §i-l pot explica, decat in^iirand
basme de tot felul.

Sfanta Liturghie nu scoate din lad, pentru ca un preot cuvios se roaga pentru cineva,
cand prepara Cinstitele Daruri! Sfanta Liturghie e mare §i binefacatoare tocmai
pentru ca pune in relatie vie pe credincios cu Dumnezeu. Atata timp cat omul se
regase§te in unire cu El, cu Hristos care a suferit pentru El sj sufera cu multa
dragoste, pe atat relatia cu Hristos poate sa faca aceasta mare minune a mantuirii.
Mantuirea nu se petrece fara relatia vie cu Hristos §i fara sa te deschizi iubirii Sale.
A§a ca intrebarilor ce vor raspunsuri clare in problema mantuirii cuiva, trebuie sa le
raspundem, ca mantuirea nu se face de catre un preot, care vrea sa pomeneasca pe
cineva la Liturghie.

Ci mantuirea are loc in Biserica, daca omul pe care preotul il pune in legatura vie cu
Hristos sau ii reintinere§te legatura credinciosului, legatura vie, stabila cu Hristos,
prin rugaciunile Bisericii, duce la deschiderea sufletului celui adormit catre Hristos
sau daca Hristos e primit sa inunde interioritatea aceluia.

84

§i Dumnezeu, unde nu exista stare de singuratate §i de
dezlipire de Dumnezeu.

Omul credincios nu trebuie sa perceapa moartea ca pe
o schimbare a relatiei sale cu Dumnezeu, in sensul ca El s-ar
departa de om dupa moarte, ci dimpotriva, trebuie s-o
perceapa ca pe o relatie §i mai intima cu Dumnezeu dupa
moarte sa, daca relatia cu Dumnezeu a existat inca de aici,
de pe pamant.

Sfantul Marcu insa nu se opre^te la o discutie in sine a
pretinsei dogme latine, ci incepe o discutie asupra modului
in care sufletul se curate§te in Biserica. Iertarea de pacate,
dupa Botez, e legata de pocainta 188 .

In loc sa punem punct vietii unui om §i sa spunem ca
unul merge in lad §i altul in Rai, Sfantul Marcu ne propune
tuturor urmatoarea ideea, care e tot una cu adevarul:
„Acestea cugetandu-le Biserica lui Dumnezeu §i cerand
iertare pentru cei adormiti §i crezand ca le este data, nu
hotarnice§te asupra lor nicio pedeapsa, §tiind ca in cazul
unora ca ace§tia bunatatea dumnezeiasca covar§e§te cu mult

1 SQ

ratiunea dreptatii ".

Biserica nu face pronosticuri asupra relatiilor
personale pe care le avem cu Dumnezeu. Chiar §i cei care se
impotrivesc lui Dumnezeu au o relatie cu El, chiar daca
negativa §i plina de aversiune.

In locul ratiunii juridice, a dreptatii cu limite umane,
Biserica Ortodoxa pune, mai degraba, in fata noastra
etalonul increderii in bunatatea lui Dumnezeu.

Slujba inmormantarii ar fi un calvar infiorator, daca
nu ar cere mila Sa, ci judecata Sa necrutatoare, a§a, dupa
mintea omului. Slujba de prohodire ortodoxa ne invata insa
dreapta smerenie a omului, aceea de a nu ne increde in
faptele noastre, oricat de spectaculos de bune ar fi, ci sa ne
centram a§teptarile pe mila §i iertarea lui Dumnezeu. Ca mai
buna este mila Ta decdt viata, spunea Prorocul §i, as. adauga
aici, si decdt judecata noastra redusd.

Sfantul Marcu ne duce §i mai departe in teritoriul
gandurilor lui Dumnezeu, care nu sunt ca cele ale omului. El

Prima cuvdntare despre focul curdtitor a Arhiepiscopului Marcu al Efesului, 13.
189 Ibidem.

85

ne spune, ca „se potrive§te bunatatii lui Dumnezeu a nu trece
cu vederea un mic bine, decat a invrednici de pedeapsa un
pacat mic" 190 .

Dumnezeu se uita la intentia fundamentals a
omului 191 sau, mai degraba, el insu§i a ales ce vrea de fapt.
Extensia binelui sau a raului personal nu fac, ne spune
autorul, decat departajari ale oamenilor in suferinta §i

1 Q9

respectiv in fericire . Curatirea omului e o vedere a lui
Dumnezeu, dar aceasta tine de calitatea interioara a omului,

1 Q^

de nivelul de curatie interioara pe care il are .

Daca pretinsul foe curatitor propunea o nivelare a
tuturor sufletelor in ceea ce prive§te vederea lui Dumnezeu,
pozitia ortodoxa a curatirii de patimi, face din fiecare suflet,
un copartas. la bucuria vederii lui Dumnezeu, pe masura
dezvoltarii sale duhovnice§ti.

Focul purifwator intra in coliziune cu ratiunea
dreaptd, spune Sfantul Marcu, pentru ca sufletele nu pot fi
chinuite intr-un/oc material 194 .

Daca apocatastaza a fost recunoscuta de Biserica ca o
invatatura ce produce laxitate morala §i a fost respinsa,
acela§i lucru propune §i Sfantul Marcu latinilor: „ar trebui
lepadata din Biserica §i dogma pusa [in discutie] a focului
curatitor, ca una care produce delasare in cei ravnitori §i ii
indupleca sa nu se lupte in tot chipul in viata aceasta ca sa se
curateasca, de vreme ce e a§teptata o alta curatire 195 ".

Al doilea cuvdnt despre purgatoriu, mai extins decat
primul, incepe prin a spune, ca dogmele credintei au nevoie
de multa cercetare, dar folosul acestei cercetari este imens,
daca scopul cautarii e gasirea adevarului 196 .

Insa cercetarea trebuie sa nasca unire de cuget intre
membrii unui sinod, ca in cazul celui din anul 50 de la

190 Idem, 14.

191 Ibidem.

192 Idem, 14c.

193 Idem, 14d.

194 Idem, 14h.

195 Idem, 14k.

Cuvdntul al Il-lea despre purgatoriu, 1.

86

1 Q7 A

Ierusalim . Insa sinodalii trebuie sa aiba aceea§i credinta,
pentru a fi atra§i, prin dragoste, la unitatea de cugetare

Traducatorul nostru a precizat foarte bine in acest caz:
„In gandirea ortodoxa nu poate exista dragoste fara dreapta
credinta". Unitatea de vederi se na§te pe planul unitdtii in
adevar iar dragostea de adevdr §i a unora fata de altii, ii face
pe sinodali sa marturiseasca cu bucurie aceea§i credinta.

Incepandu-se subiectul propus, Sfantul Marcu
puncteaza faptul, ca nici Sfintii nu au bucuria deplina dupa
moarte §i nici pacato§ii chinul deplin ci, ca fiecare sunt la
locurile lor 199 .

Acestea vor veni dupa Dreapta judecata a oamenilor.
Primii a§teapta fericirea deplina, cei din urma §tiu ca vor fi
chinuiti ve§nic 200 .

Invatatura ortodoxa promoveaza, a§adar, partialitatea
fericirii, cat §i a nefericirii, conform Sfantului Atanasie eel
Mare 201 .

Numeroase versete sunt aduse in sprijinul acestei
partialitati: Mt. 25, 34, 41; Mt. 8, 29; Mt 25, 1; Mt. 25, 14
sq. ; II Cor. 5, 10; II Tim. 4, 6-8; II Tes. 1, 6-10; Evr. 11, 39-
40; Mt. 20, 1-8; Apoc. 6,9-11.

Concluzia la care ajunge Sfantul Marcu interpretand
toate locurile indicate deasupra este aceea, ca: „din toate
acestea reiese, ca nici Sfintii nu sunt in bucuria deplina a
acelor bunatati §i a fericirii viitoare, nici pacato§ii nu au luat
deja osanda §i nu au fost trimi§i in pedeapsa" 202 .

Cu aceea§i consecventa citationala, Sfantul Marcu
reda §i marturii patristice referitoare la starea sufletelor dupa
moarte.

Sfantul Grigorie Teologul e adus primul in discutie 203 .
Urmeaza acestuia Sfantul loan Gura de Aur, care vorbe§te
de disiparea incertitudinii Sfintilor in ceea ce prive§te
traiectoria lor ve§nica 204 .

197 Ibidem.

198 Ibidem.

199 Idem, 3.

200 Ibidem.

201 Idem, 4.

202 Idem, 6.

203 Idem, 7.

204 Idem, 8.

87

Revine cu pasaje din Sfantul Grigorie Teologul 205 .
Insa ceea ce este important aici §i care bulverseaza opinia
curenta vizavi de lad, este concluzia Sfantului Marcu, cum
ca „[toate] cate unii dintre Sfinti le-au vazut prin vedenie §i
descoperire, in legatura cu pedeapsa viitoare §i cu
necredincio§ii §i cu pacato§ii supu§i ei, erau oarecare
descrieri umbroase ale celor viitoare §i ca un fel de tipuri, iar
nu realitati deja prezente §i actuale" 206 .

Adica starea celor din lad nu este cea a chinuirii reale,
ci acum sunt cuprin§i doar de frica §i a§teptarea teribila a
chinului ce va urma Judecatii din urma.

In lumina acestui adevar, toate reprezentarile curente
ale Iadului, ca §i toate predicile, care sunt construite pe baza
acestei teme, trebuie sa prezinte chinul ca pe o realitate
posterioara Judecatii §i nicidecum anterioara ei. Insa in
spatiul ortodox romanesc, se vorbe§te, mai degraba, de o
liniaritate in suferinta §i chinuire a celui pacatos, §i inainte §i
dupa Judecata fmala.

Nici demonii nu sunt pedepsiti, subliniaza Sfantul

907

Marcu . Ei sunt tinuti in lad ca intr-o temnita §i a§teapta
Judecata, cf. II Ptr. 2, 4 208 . §i conform cu o nota precedents
a celui ce scrie acest articol, Sfantul Marcu arata, ca Sfanta
Liturghie §i Biserica se roaga pentru cei din lad iar ace§tia:
au „o oarecare mica u§urare, chiar daca nu [au parte] de
izbavirea desavar§ita" 209 .

Se readuce in discutie faptul, ca rugaciunile Bisericii
sunt numai pentru cei credincio§i, chiar daca §i unii
necredincio§i au fost miluiti prin rugaciunile Sfmtilor .

In pasajul al 15-lea, Sfantul Marcu se pronunta iara§i,
in mod tran§ant, in ceea ce prive§te acceptarea Revelatiei.
Sfanta Scriptura trebuie acceptata integral, chiar daca unele
lucruri ale ei, par sa fie neconcordante cu altele, pe cand
„[cele predate de Parinti] suntem datori a nu le crede in chip
absolut, nici a le primi fara cercetare.

205 Idem, 9.

206 Idem, 10.

207 Idem, 11.

208 Ibidem.

209 Idem, 12.

210 Ibidem.

88

Caci este cu putinta ca acela§i dascal sa nu le graiasca
pe toate dupa acrivie. Altfel, pentru ce au mai avut Parintii
nevoie de Sinoade Ecumenice, daca fiecare nu ar fi cazut

911

nicidecum din adevar?" .

Insa nu trebuie sa contrabalansam discutia spre o
„purificare" a cartilor patristice, pentru ca s-ar putea sa aiba
multe erori, §i sa credem, ca putem interpreta Scripturile
oricum sau sa incercam sa le facem sa conglasuiasca cu
forta, pentru ca Scriptura e fara gre§eald iar Parintii sunt
pasibili de gre§eli.

§i traducatorul nostru §i-a exprimat intr-o nota aceasta
ingrijorare, cum ca acceptarea faptului ca Parintii gre§esc,
poate sa ne duca la faptul de a ne indoi de fiecare §i sa
sfar§im prin a nu mai avea incredere in absolut nimeni.

Deja eterodoc§ii au gustat din fructul amar al
§tiitificitatii care omoara adevarul, §i pe care ni-1 intinde §i
noua. O asemenea activitate de triere a adevarului presupune
in primul rand discernamant duhovnicesc, multa eruditie
duhovniceasca §i o viata sfanta.

Sinoadele Ecumenice au conferit un adevar deplin,
din adevaruri, de multe ori, injumdtdtite. Existau §i exista
adesea opinii nu atat divergente, ci nedepline despre adevar.

Completitudinea adevarului trebuie urmarita mai
degraba, dupa parerea mea, §i nu disocierea de pasajele care
contravin Traditiei.

Trebuie sa alaturam pe Sfintii Parinti, sa ii punem sa
vorbeasca unii cu altii in fata noastra si adevarul sa fie

5 5 »

expresia, care cuprinde cat mai multe expresii personale §i
nu cat mai putine.

O buna cercetare §tiintifica ortodoxa trebuie sa fie
credincioasa acestui mod de gandire, in care adevarul deplin
al unei dogme este adevarul chintesential, adevarul obtinut
dupa studierea, cu credincio§ie fiasca si dragoste
dumnezeiasca, a Sfintilor din toate vremurile §i din tot locul.

Multa cunoa§tere a Parintilor §i punerea pozitiilor lor
la un loc reprezinta o maniera ortodoxa de a vorbi despre
credinta noastra §i este modul propriu in care un sinod
talmace§te credinta mo§tenita.

211 Idem, 15.

89

Sfantul Marcu aduce alte marturii patristice, printre
care si pe Fericitul Augustin, in a arata, ca Scriptura este

919

infailibila dar nu si Parintii intotdeauna .

Se citesc pasaje extinse din Sfantul Grigorie al

71 3

Nyssei . Sfantul Marcu concluzioneaza, dupa citirea
acestora, ca Sfantul Grigorie vorbeste despre un foe de dupa
judecata finala, iar nu imediat dupa moarte 214 .

Daca Sfantul Grigorie a crezut in apocatastaza, spune
Sfantul Marcu, se aseamana mai mult cu Origen, decat cu
presupusul purgatoriu 2 1 5 .

Insa in ceea ce priveste pretentia latina, ca purgatoriu
e o credinta ecumenica, unei asemenea pretentii, Sfantul
Marcu ii raspunde extraordinar de clar: „cei mai multi si mai
insemnati dintre Dascali au inteles in chip mai alegoric acel
foe vesnic si pedepsele fara sfarsit, incat se socoteste de ei
ca nici focul acolo nu este trupesc, nici intunericul eel mai
din afara nu e nimic altceva decat necunoasterea lui
Dumnezeu, dupa cum si lumina pentru cei vrednici este
vederea Lui; nici viermele nu e un neam de taratoare
veninos si mancator de trupuri, ci chinuirea celor neinfranati
de catre constiinta si acea amara parere de rau; nici
scrasnirea dintilor nu e altceva decat nebunia celor ce se
chinuie cu incrancenare si intristarea produsa de ea [de
nebunie] si durerea cea amara" 216 .

Sfantul Marcu ne ridica la o intelegere duhovniceasca
si nu trupeasca a Iadului. Dupa cum doctrina despre
Dumnezeu este plina de elemente antropomorfe, la fel si
doctrina despre lad, este plina de elemente materiale.

Exprimarile tin de o perceptie umana, care presupune
o ridicare peste exprimarea ca atare. Trebuie sa transcendem
sensul rudimentar al exprimarilor referitoare la lad si sa
intelegem, ca toate suferintele expuse aici se refera la un
suflet, care nu cunoaste si nu accepta pe Dumnezeu si nu la
o impresionanta lume paralela cu lumea noastra, si care ar

212 Ibidem.

213 Idem, 17.

214 Ibidem.

215 Idem, 18.

216 Ibidem.

90

avea asemanari identice in multe dintre formele ei de
existenta.

Sfantul Marcu va cauta in continuare sa arate partii
adverse, ca iertarea inseamna §i indreptare la Dumnezeu §i
ca nu mai e nevoie de o pedeapsa, dupa ce Dumnezeu a

917

iertat pacatele . Pentru aceasta sunt citate locurile de la Lc.
18, 14; II Paral. 33, 13; Iona 3, 5; Mt. 9, 6 218 .

Urmeaza alte citatii referitoare la mantuire din operele
Sfantului Pavel 219 . Traducatorul nostru arata foarte bine in
acest context, nuanta antica a verbului „a mantui", care era
aceea de : „a pastra intreg, a scapa teafar, a fi pastrat intact,
a fi in siguranta" 220 . Concluziile celui de al doilea Discurs
despre purgatoriu aprofundeaza pe cele sustinute in
primul 221 .

Este ilogic sa spunem, ca se §terg pacatele mari dar nu
§i cele mici, §i ca acestea din urma au nevoie de purgatoriu,
spune Sfantul Marcu 222 .

Sfantul Marcu ataca pe Toma de Aquino in teoria
aceluia despre neschimbabilitatea vointei . Sfantul Marcu
subliniaza insa §i faptul, ca „dupa viata aceasta nu mai este
alta curatire care sa curateasca pe cei care sunt cu lipsuri in
curatire" 224 , chiar daca in discutarea primului discurs, am
subliniat, ca el tinde sa vorbeasca §i de o curatire a sufletelor
dupa moarte, insa nu prin fapte, ci prin starea sufletului in
aceasta noua postura, de suflet dezlipit de trup.

Cele doua pozitii nu sunt antagonice. Curatirea prin
fapte tine de viata aceasta. In viata viitoare se pot curati de
pacate prin frica §i durerea departarii de Dumnezeu, §i prin
rugaciunile §i milosteniile facute in Biserica.

Insa va trebui sa explicam foarte corect legatura dintre
actul uman al milosteniei sau al rugaciunii §i iertarea
pdcatelor conferitd de Dumnezeu.

in

Idem,

19.

218

Ibidem.

219

Idem,

21.

220

Ibidem, n. 104.

221

Idem,

23.

222

Idem,

23a.

223

Idem,

23c.

224

Idem,

23d.

91

Nu trebuie sa lasam impresia credincio§ilor no§tri, ca
o paine sau o haina este echivalentul iertarii lui Dumnezeu §i
ca Dumnezeu are nevoie ca sa ierte pe cineva, de
atentionarea noastra.

5

Nici nu trebuie sa credem, ca Dumnezeu iarta pe
cineva, pentru ca vrea un om sau mai multi oameni. Ci
iertarea lui Dumnezeu trebuie sa o vedem ceruta prin
deschiderea noastra plina de mila §i de dragoste catre
aproapele.

Daca deschiderea noastra catre cineva implica dorinta
noastra de comuniune cu acela §i cu eel din lumea cealalta,
asta inseamna ca ea este mai intai o deschidere a noastra
catre Dumnezeu.

Daca inima noastra vrea sa faca mila pentru cineva,
inseamna ca eu devin bun §i uman atat cu mine, cat §i cu eel
de langa mine, cat §i cu eel mutat la Domnul. Milostenia §i
rugaciunea pentru eel adormit nu este decat o atragere a lui
in valtoarea relatiei de dragoste cu Dumnezeu. Milostenia §i
rugaciunea nu sunt fapte sociale sau caritative, ci acte de
starnire a celei mai adanci atentii fata de fiinta, existenta,

5 5 5 ~ 5 ~

fericirea sau nefericirea cuiva.

Dumnezeu iarta §i fara noi. Nu noi suntem promotorii
iertarii cuiva. Ci prin aceasta ata§are la soarta celorlalti
aratam, ca noi §i ei dorim sa fim una in Dumnezeu, in
iubirea §i mila Sa. Milostivindu-ne de altii intram in marele
torent al milei divine.

Suntem iertati §i noi, sunt iertati §i altii, tocmai pentru
ca mantuirea nu e vazuta ca actul meu pentru mine sau ca
multiplele mele acte de binefacere, facute numai pentru
sufletul meu, pentru salvarea mea exclusiva.

Ci mantuirea inseamna tocmai uitarea mea de sine,
pentru amintirea existentei altora. Cand Sfantul Moise sau
Sfantul Pavel vor sa piara pentru poporul, pentru care se
rugau §i sufereau, nu spuneau decat acest lucru: ca nu are
niciun sens sa te bucuri de unul singur, ci bucuria, mantuirea
e o bucurie a fiecaruia de toti ceilalti.

5 5

Daca vrei sa scapi numai tu, n-are nici un rost sa vrei
sa mergi la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu ii iube§te pe toti
§i nu numai pe cei din neamul meu sau dintre greci.

92

El ii iube§te pe toti, chiar daca eu, incadrat intr-o
orientare filetista, vreau sa-mi mantuiesc numai neamul din
care provin sau credincio§ii pe care ii pastoresc. Gesturile
mele de dragoste nu II fac pe Dumnezeu, in mod automat, sa
imi asculte rugaciunea.

Ci avand prin ele indraznirea ca Dumnezeu ma
asculta, nu incetez sa ma rog pentru dobandirea milei fata de
cineva, mila care nu vine pentru ca eu ma rog, ci pentru ca
Dumnezeu vrea sa ne uimeasca mereu prin dragostea pe care
o revarsa, ca raspuns a rugaciunilor noastre.

Iertarea pacatelor a§adar, in cazul celor adormiti, nu
este §i nu va fi niciodata un raspuns automat al faptelor
noastre bune pentru cei adormiti. Dar daca ele vor sta mereu
in fata lui Dumnezeu, fara sa ne indoim deloc, vom simti
cum § i noi §i cei pentru care ne rugam sunt iertati §i miluiti.

O a treia lucrare pe care o luam in calcul in acest
capitol este acea intitulata: Zece silogisme care arata, ca nu
este foe curatitor. E o lucrare redusa ca extensie, dar foarte
concentrate ideatic.

Primul argument arata, ca vederea lui Dumnezeu nu e
identica in toti, ci personala §i diferita 225 .

Contemplarea diferita a lui Dumnezeu, conforma cu
vrednicia fiecaruia, este explicarea autentica a locului de la
In 14, 2: multele locasuri ale Imparatiei . Citarea
Sfantului Isaac de catre traducatorul nostru este din nou
revelatoare, in discutia despre multele locasuri 111 '.

Al cincilea silogism face sa rezulte purgatoriu ca un
lucru fara efect al lui Dumnezeu, daca cei cu vointa buna,
potrivit credintei catolice, nu primesc niciun lucru bun, la
trecerea lor prin el .

§i al §aselea silogism arata, ca vointa centrata pe rau
nu poate fi schimbata in vesmicie §i astfel face, ca

99Q

purgatoriul sa fie fara efect .

" Zece silogisme care arata, ca nu este foe curatitor, 1 .

226 Idem, 2.

227 Idem, n. 5.

228 Ibidem.

229 Idem, 6.

93

O a patra lucrare despre purgatoriu este cea in care
Sfantul Marcu raspunde la intrebarile partii catolice, puse in

910

urma discursurilor sale anterioare la aceasta tenia .

Sfantul Marcu incepe aceasta lucrare cu o noua
aprofundare a discutiei despre fericirea Sfintilor. El spune:
„bucuria de acum a Sfintilor §i vederea [lui Dumnezeu] este
mai desavar§ita, decat cea data in viata aceasta in arvuna,
dar mai nedesavar§ita decat cea nadajduita atunci" . Intre
ceea ce erau pe pamant Sfintii §i ceea ce sunt in cer e o mare
diferenta, dar aceasta nu e desavar§irea lor finala, numita de
autor: „rea§ezare [aiTOKaTacrcaaiv] nadajduita"

Cerul nu e un loc trupesc, nu e un alt taram, care sa
coincida in multe privinte cu ceea ce noi cunoa§tem de pe
pamant.

Cerul, subliniaza Sfantul Marcu al Efesului, este un
„un loc mai presus de simtire §i intelegator [duhovnicesc]"

233

Discutia despre cer, cerea, la randul ei, discutarea in
aceea§i termeni ai purgatoriului. Daca purgatoriul este un
taram al curatirii, un pridvor al Raiului, atunci trebuie sa fie
un loc duhovnicesc §i nu unul fizic.

Insa discutia nu se indreapta spre opozitia dintre cer §i
purgatoriu, ci spre discutarea relatiei duhovnice§ti dintre
sufletele Sfintilor §i trupurile lor.

Sufletele Sfintilor se apleaca spre trupurile lor §i spre

91d

noi §i ne ajuta intru toate . Remarcile Sfantului Marcu din
acest text sunt extrem de importante pentru o exegeza asupra
Sfmtelor Moa§te §i a legaturii lor cu sufletele Sfintilor.

Smerenia Sfintilor lui Dumnezeu in a ne asculta §i
ajuta, remarca traducatorul nostra, create capacitatea

91S

acestora de a sesiza lumina divina .

Grija pentru lume a Sfintilor §i lipsa de unire a
sufletelor lor cu trapul, acea unire a invierii, deplina, sunt

Raspunsurile aceluia§i la nedumeririle §i intrebarile aduse lui de catre cardinali
§i ceilalti dascali latini in legatura cu omiliile rostite [despre purgator] .

231 Idem, 1.

232 Ibidem.

233 Idem, 2.

234 Ibidem.

235 Idem, n. 23.

94

cele care fac nedeplina fericirea Sfmtilor 236 . Fericirea
deplina este cea de dupa Judecata, a trupului §i a sufletului
deopotriva, in lumina divina.

Discutia despre purgatoriu lasa loc discutiei despre
vederea dumnezeiasca. Raspunsul Sfantului Marcu este
acela, ca nimeni nu poate sa vada firea lui Dumnezeu , ci
toti vad slava Sa .

Traducatorul nostra exprima ceva esential intr-o nota
a sa, atunci cand afirma: „Credinta, ca cei cu experienta
acelor realitati ne-ar putea face sa le intelegem sau ca noi
cei fara experienta am putea vorbi despre acele lucrari, sunt
semnul parerii de sine §i al u§uratatii duhovnice§ti §i al
inchipuirii de sine §i zid in fata adevaratei experiente
duhovnice§ti" 240 . Acesta exprima, in acela§i timp,
imposibilitatea exprimarii, dar §i a intelegerii acelor realitati
extatice.

Intr-o nota ulterioara va exprima, tot la fel de ortodox,
dezvoltarea noastra in ambele locuri ve§nice. Atat in Rai,
cat §i in lad exista o progresie, o dezvoltare interioara §i nu
o stare de stagnare. Raiul imbogate§te necontenit persona
umana, pe cand Iadul o ingusteaza, o secatuie§te continuu 241 .

Cei osanditi nu se bucura de contemplarea slavei lui
Dumnezeu 242 .

Pacatul de care nu ne-am dezlipit prin pocainta, este
eel ce ne „produce in suflet o oarecare rapine §i un chin al
constiintei" 243 .

Sfantul Marcu accentueaza aici, ca pocainta pentra

-244 • ■ -1

once pacat este importanta §i nu mventarea unui loc
intermediar.

Insa traducatorul nostra accentueaza, ca §i spovedania
noastra, modul cum spovedim astazi §i-a pierdut din
acuratetea ortodoxa, pentra ca „canonul se facea inainte de a

236 Ibidem.

237 Idem, 3.

238 Ibidem.

239 Divine.

240 Idem, n. 55.

241 Idem, n. 58.

242 Idem, 8.

243 Idem, 11.

244 Ibidem.

95

primi dezlegare de pacate. Dezlegarea era incununarea unui
proces in care era supravegheata de duhovnic starea
launtrica a penitentului. Acest proces putea dura o fractiune
de secunda sau ani de zile. Azi penitentul prime§te, in
general, imediat iertarea pacatelor sj totu§i nu simte o
schimbare reala, pentru ca ea nu e data in acord cu voia lui
Dumnezeu.

Dezlegarea e vazuta ca o formula „magica", prin care
II silim pe Dumnezeu, vrea - nu vrea, sa-1 ierte pe penitent.

In plus, se intelege gre§it, ca preotul ar dispune
cumva, independent de Dumnezeu, de puterea de a lega §i
dezlega.

Sfantul Dionisie Areopagitul da marturie insa de alta
realitate: preotul nu dadea dezlegare de pacate celor adormiti
decat, daca intelegea, ca aceea e voia lui Dumnezeu.

Pentru ca nu suntem con§tienti de ceea ce facem, noi
preotii dam dezlegari fara nicio acoperire in realitate.

Sfantul Simeon Noul Teolog puncteaza minunat
aceasta legatura intre iertare §i procesul launtric in Epistola
a doua. Acest mod catolic de a privi spovedania, in care e
disociata iertarea de satisfactia pentru pacat, permite
preotului sa fie un mic despot §i sa pluteasca intr-un spatiu
imaginar, unde el crede ca are toata puterea. In mod normal
§i ortodox, dezlegarea este confirmarea unui proces launtric
de tamaduire" 245 .

Traducatorul nostru ne uime§te inca odata prin
evidenta uluitoare cu care citeaza Traditia, ca §i Sfantul
Marcu. Pocainta e integrata deplin de catre Sfmtia sa in actul
sacramental al Spovedaniei, facand din dezlegarea preotului
atat o incununare a pocaintei reale a credinciosului, cat §i
coincidenta intre voia lui Dumnezeu §i con§tientizarea ei de
catre preot.

Insa acest mod autentic ortodox de a privi
sacramentalitatea pocaintei atrage dupa sine §i evidenta
constrangatoare a faptului, ca preotul sa fie un om Sfant.

Astfel nu s-ar putea realiza, in mod concret, aceasta
dubla intelegere a pocaintei celui credincios. Preotul intelege
ca Dumnezeu 1-a iertat §i atunci il iarta §i el. Standardul pe

245 Idem, n. 66.

96

care parintele Marcel Hanches. il reclama, atat pentru preot,
cat §i pentru credincios este unul foarte ridicat §i astfel
spovedania se transforma intr-o lupta ascetica singulara §i in
acela§i timp intr-o Taina exceptionala.

Efortul ascetic al credinciosului nu este, in aceste
circumstante, fara alt final, decat sfmtenia iar actul
spovedaniei se transforma intr-o raritate pregnanta, atata
timp cat confirmarea iertarii trebuie sa apara concomitent,
atat credinciosului, cat §i preotului.

Potrivit acestui mod absolut de a vedea pocainta, in
mod evident, trebuie sa conchidem, ca modul de a percepe
pocainta a suferit mutatii profunde in spatiul ortodox.
Revine unei alte discutii, poate, meritul de a aprofunda
aceasta viziune traditionala asupra pocaintei.

Intorcandu-ne la cei adormiti, traducatorul a fost
impulsionat de catre textul Sfantului Marcu, sa afirme
urmatoarele: „daca omul are pacate u§oare, dar nu are cine
sa-1 pomeneasca in mod expres, Dumnezeu nu-1 va lasa sa
piara, pentru ca nu ar avea cine sa-1 pomeneasca, ci fie va
trece cu vederea slabiciunile sale, fie va in§tiinta, in chip
tainic, pe vreun om placut Lui, sa se roage pentru eel
adormit.

Rugaciunea pentru adormiti nu ii prive§te doar pe ei,
ci §i pe noi, caci prin ei cre§tem §i noi. Daruindu-le
dragostea noastra, cre§tem §i noi pe masura ce le-o
daruim" 246 .

Astfel ideea unui loc ca purgatoriu se suspenda in
viziunea ortodoxa, pentru ca Dumnezeu actioneaza in mod
iubitor cu toti cei adormiti, iertandu-i dupa cum dore§te §i
chema §i pe cei de pe pamant, sa se roage pentru mantuirea
tuturor.

In aceasta perspective, traducatorul nostru vede
mantuirea celor cu anumite pacate, ca o iertare iubitoare a
lui Dumnezeu sau ca o purtare de grija atotiubitoare, in care
angajeaza §i iubirea confratilor de pe pamant.

Mantuirea cuiva este un prilej de impreuna rugaciune
§i impreuna iubire a lui Dumnezeu §i a oamenilor

246 Idem, n. 69.

97

credincio§i. Mantuirea nu e vazuta in afara iubirii §i a
milostivirii pline de smerenie.

De aceea Sfintii nu se mandresc unii in fata altora
pentru fericirea pe care o au, pentru ca toti au con§tiinta, ca
au fost ajutati sa se mantuiasca, ca mantuirea lor se
datoreaza bunatatii lui Dumnezeu §i a multora, care au
contribuit la realizarea ei.

§i tocmai aceasta expresie a comuniunii §i a
rugaciunii pentru aproapele este raspunsul autentic, in fata
unui purgatoriu conceput ca pocainta singulara I
singular izant a, a unui traseu post-mortem lipsit de
perspectiva comuniunii §i a iubirii reciproce.

Nota 73 a traducatorului este o alta surpriza foarte
generoasa facuta cititorilor. Traducatorul argumenteaza cu
texte din opera Sfantului Chiril al Alexandriei, ca exista
doua legari ale demonilor in lad: una dupa caderea omului
iar alta dupa venirea Domnului pe pamant . Satana va fi
eliberat numai pentru putin timp in timpul domniei lui
Antihrist 248 .

Pacatele mici sau uitate de catre noi au nevoie de
pocainta, spune Sfantul Marcu 249 . Iar nu iubirea iarta, ci
pocainta adevarata. Tocmai de aceea traducatorul afirma

„E limpede ca accentul nejustificat pus astazi pe
iubirea, rau inteleasa, a lui Dumnezeu, in detrimentul
pocaintei este rodul inchipuirii de sine al oamenilor, care nu
mai sunt dispu§i sa se pocaiasca cu adevarat. Aceasta arata
limpede, ca nu se poate dobandi dragostea inaintea
pocaintei" 250 .

La una dintre intrebarile latine, Sfantul Marcu
raspunde, ca in Ortodoxie iertarea se da impreuna cu
epitimia 251 .

Traducatorul nostru afirma ca dispozitia sincera de
unire cu Hristos, palpita in facerea canonului, in indeplinirea

• • • -252

epitimiei .

247 Idem, n. 73.

248 Ibidem.

249 Idem, 13.

250 Idem, n. 76.

251 Idem, 14.

252 Idem, n. 83.

98

„Statornicia vointei in bine" este urmarita de regula
ortodoxa de a fi impartasit orice om pe patul de moarte.

Dupa cum s-a vazut, Sfantul Marcu da un raspuns mai
mult decat satisfacator despre purgatoriu, aratand inexistenta
si inaderenta lui la Traditia ortodoxa. El reliefeaza nu numai
componentele intrinseci ale problemei, ci isi extinde
discursul spre probleme extraordinar de sugestive si autentic
dezbatute, referitoare la Sfmtele Moaste, Biserica, pocainta,
vederea lui Dumnezeu, rugaciune si comuniune.

3. Filioque sau atentatul suprem la invatatura
despre Sfdnta Treime

Din scrisoarea catre Ghenadie Scholarul, o scrisoare
plina de indignare la adresa departarii de credinta ortodoxa
a acestuia, aflam denumit pe Filioque drept „hula nesuferita
si de neiertat impotriva Duhului Sfant" 254 . Aceasta hula
consta in aceea, ca Sfantului Duh I s-au alaturat doua
obarsii/ doua moduri de fiintare 255 /originare si nu una, pe
cea de la Tatal.

Intr-o lucrare apologetica referitoare la adaugarea lui
Filioque in Crez, aflam pozitia Sfantului Marcu despre un
Sinod Ecumenic .

Sinodul Ecumenic nu poate fi tras la rost de catre un
credincios singular, iar cine se lupta cu hotararile Sinoadelor
Ecumenice este „vinovat de blestemele rostite de Parinti"

Crezul trebuie primit fara nicio stirbire sau adaugire.
Desi discutia despre Pururea Fecioara putea sa fie inclusa in
textul Crezului, totusi Sfmtii Parinti sinodali nu au indraznit
sa faca acest lucru. Latinii insa au indraznit sa se atinga de
Crez si sa adauge pe filioque iar aceasta este prima acuza
majora a Sfantului Marcu la adresa infatuarii latine.

253 Idem, n. 84.

254 [Marcu, Episcopul] Efesului, Catre Scholar.

255 Ibidem.

Dialogul lui Marcu al Efesului al carui titlu e ,,Latinul" sau Despre adaugirea
in Simbolul credintei.
257 Ibidem.

99

Si daca Sfintii Parinti de la Sinodul IV Ecumenic au

~ 5 5

hotarat, ca cei care se ating de Crez §i il falsified, sunt cazuti
din treapta, daca sunt clerici iar daca sunt mireni sunt dati
anatemei, Sfantul Marcu spune in mod logic clericilor latini:
„rezulta ca episcopii vo§tri §i elerieii nu mai sunt nici
episcopi, nici clerici, fiind caterisiti de atatea §i asemenea
Sinoade, iar mirenii sunt sub anatema §i afurisire"

Pe langa aceasta, Sfantul Marcu arata, ca Sinoadele
Ecumenice ulterioare celui al patrulea, pastreaza hotararile
de credinta anterioare §i echivaleaza Predania bisericeasca
scrisa cu cea nescrisa . Cel care nesocote§te Traditia
Bisericii, sub forma grafica sau orala e dat anatemei 260 .

Sfantul Marcu este foarte taios in discutia cu partea
latina §i pe buna dreptate. El arata ca adaugarea unor cuvinte
in marturisirea de credinta, care sa iti sustina eroarea e un

5 ~ 5 5

procedeu propriu ereticilor 261 .

Sfantul Marcu recunoa§te §i un al 8-lea Sinod
Ecumenic, pe eel din timpul Sfantului Fotie eel Mare 262 . Si
la acesta s-a pastrat integritatea sj integralitatea Crezului
marturisit de Sfintii Parinti 263 .

5 5

Observam ca in aceasta lucrare, autorul extrage
reprobarea lui Filioque din aceea ca, pe de o parte, Filioque
strica integritatea textuala a Crezului iar, pe de alta parte,
prin aceasta imixtiune, se desconsidera Traditia Bisericii §i
modul ecumenic de proclamare al credintei.

Intr-o alta lucrare a sa, scrisa in exil, din insula
Limnos, autorul discuta pe Filioque in aceia§i termeni ai
dublei fiintari a Duhului 264 .

5

Erezia lui Filioque, aceasta adaugire nelegitima in
Crez, este desfiintata de Sfantul Marcu prin adevarul
ecumenic ca Sfantul Duh purcede numai de la Tatal .

258 Ibidem.

259 Ibidem.

260 Ibidem.

261 Ibidem.

262 Ibidem.

263 Ibidem.

264 Marcit
pe pamdn. ,

265 Idem, 3.

em.

rcu, Episcopul Mitropoliei efesenilor, Cre§tinilor ortodoc^i aflati pretutindeni

idnt §i in insule, 1; 2.

n, 3.

100

Fiul lui Dumnezeu ne-a dat aceasta invatatura §i
Sfmtele Sinoade Ecumenice au pastrat-o cu sfintenie 266 .

Incercarile ecumeniste de astazi, spune traducatorul,
se aseamana incercarilor fals-unioniste din vechime, prin
aceea, ca alcatuiesc invataturi plecand de la porniri umane §i
care prin diluarea credintei ortodoxe, socotesc ca au obtinut
o unitate intre factiunile religioase.

Insa aceasta bravada searbada a ecumenismului nu
este decat un artefact uman §i un idol premergator
Antihristului 267 . Traducatorul nostra se posteaza, a§adar, pe
pozitia de aparator al puritatii credintei ortodoxe, pe care o
vede edulcorata in intalnirile ecumeniste amiabile, dar cu
urmari grave in perimetral credintei §i al moralei ortodoxe.

§i Sfantul Marcu avea o pozitie vizavi de catolici,
care ii enerva pe adeptii unirii dar, mai ales, pe latini. El
spune in aceasta lucrare pe care o discutam, ca nu partea
apuseana ne-a dovedit eretici pe noi, ortodoc§ii, ci „noi ne-
am despartit primii de ei, ba mai degraba i-am despartit §i i-

9 ft &

am taiat de la trapul comun al Bisericii ".

Motivul anatematizarii Apusului a fost caderea lui in
erezie, prin „adaosul fara ratiune. A§adar, i-am lepadat ca
pe ni§te eretici §i de aceea ne-am despartit de ei 269 ".

„Schisma" Bisericii de la 1054 e o titulatura, care nu
exprima adevaral. Nu a fost numai schisma, ci a fost o
despartire a partii rasaritene, de partea apuseana, care a cazut
in erezie.

Sfantul Marcu subliniaza din rasputeri acest lucra, ca
noi nu ii consideram pe catolici doar schismatici, pentra ca
schisma se datoreaza unor neintelegeri colaterale, nu
principiale, ci ei sunt eretici 110 , pentra ca s-au departat de
adevaral ecumenic in ceea ce prive§te dogma Sfintei Treimi.

Dovada palpabila a acestei credinte a ortodoc§ilor,
Sfantul Marcu o aduce prin aceea ca, cei care se convertesc
la ortodoxie dintre catolici, sunt primiti in Biserica prin
TainaSfantuluiMir 271 .

266 Ibidem.

267 Idem, n. 8.

268 Idem, 4.

269 Ibidem.

270 Ibidem.

271 Ibidem.

101

Sfantul Marcu continua sa arate aici, ca Filioque a

979

distrus egalitatea persoanelor treimice §i deofiintimea lor .
Calea falsei uniri este vazuta de el ca una, care a deschis
„u§a necredintei" 273 , lucru evident pana astazi in istorie,
acolo unde avem uniri cuforta intre ortodoc§i §i catolici.

De greco-latini trebuie sa fugi, spune Sfantul Marcu,
ca de §arpe 274 . Ei nu fac altceva, decat sa-L carciumareasca
§i sa II negutatoreasca pe Hristos sau chiar §i mai mult
decat atat 275 .

Citand pe Sfantul Dionisie Areopagitul, Sfantul
Marcu spune, ca „Tatal este singurul izvor al Dumnezeirii
celei mai presus de fiinta" 276 .

Filioque nu face, decat sa II scoata pe Sfantul Duh din

977

Dumnezeire . Sfantul Marcu contesta pe Toma de Aquino
in ceea ce prive§te invatatura acestuia despre Sfanta Treime.
El afirma, ca Sfmtii Parinti socotesc necreate, atat vointa, cat

7 j i 7 5 7

§i lucrarea Prea Sfmtei Treimi 278 .

Prin aceea, ca Toma identifica vointa cu firea
dumnezeiasca iar lucrarea dumnezeiasca o desemna ca fiind
creata, rezultatul acestei demonice argumentari nu este
acela, decat ca „cinstesc, ca pe ni§te rele fapturi,
dumnezeirea cea creata sj dumnezeiasca lumina creata §i
DuhulSfantcreat" 279 .

Delimitarea fata de triadologia catolica §i fata de harul
creat pe care il propaga aceasta este tran§anta la Sfantul
Marcu. Ea nu lasa loc niciunui dubiu §i niciunui compromis.

In apologia credintei ortodoxe de la Florenta, Sfantul
Marcu dezbate, in primul rand, pe Filioque 280 .

Dumnezeu Tatal este fara obar§ie §i fara cauza. Fiul
Se na§te din Tatal §i Duhul purcede din Tatal. Fiul nu
contribuie cu nimic la purcederea Duhului §i nici Duhul la
na§terea Fiului.

272 Idem, 5.

273 Ibidem.

274 Idem, 6.

275 Ibidem.

276 Ibidem.

277 Ibidem.

278 Ibidem.

279 Ibidem.

280 A preasfintitului Mitropolit al Efesului, Kyr Marcu Eugenicul, Marturisire a
dreptei credinte expusa in Florenta la Sinodul ce a avut loc cu latinii.

102

Insa amandoua ie§irile / originarile Fiului §i ale
Duhului din Tatal „sunt deodata §i una impreuna cu cealalta,

981

dupa cum invata Parintii teologi" . Concomitenta ie§irilor
insa nu fac din Tatal un predecesor al celor Doua reie§ite din
El. Ci ie§irile presupun, in acela§i timp, lipsa de anterioritate
a Tatalui fata de Fiul §i Duhul.

Sfantul Marcu nu se concentreaza insa asupra
aspectului non-anterioritatii Tatalui fata de celelalte doua
persoane divine, pe care 1-am consemnat noi, ci asupra
particulei „prin", aratand ca formula: „Sfantul Duh purcede
prin Fiul", trebuie sa fie inteleasa, ca: „impreuna cu Fiul §i

989

precum Fiul, chiar daca nu prin na§tere ca §i Acela"

Ortodoc§ii vorbesc despre faptul, ca Sfantul Duh

straluce§te din Fiul, ca Se arata prin El, ca a ie§it intru totul

impreuna cu Fiul §i ca sunt impreuna .

Insa nu se vorbe§te nicaieri despre faptul ca Sfantul

a 984

Duh I§i are cauza §i in Fiul . De aceea, conchide autorul
nostra, „e ingaduit sa se spuna astfel, ca Duhul Sfant
purcede din Tatal prin Fiul, dupa modul teologiei concise,
dar se intelege ca, purcezand din Tatal, prin Fiul Se
manifesto sau Se face cunoscut sau straluce§te sau Se
arata" 285 .

Filioque vorbe§te despre o cauza secundara in Treime
§i prin aceasta se creeaza doua cauze §i nu una, adica
Tatal 286 .

Tatal este Cel ce arata, ca obar§ia Treimii e personala

987

§i ca El distinge persoanele Treimii .

988

Marturisind Crezul in intregime, neschimbat ,
Sfantul Marcu le spune tuturor, ca se distanteaza de cei care
leapada aceste invataturi 289 . El nu e in partake cu catolicii,
care au schimbat invatatura despre Sfanta Treime 290 .

281 Idem, 1.

282 Ibidem.

283 Ibidem.

284 Ibidem.

285 Ibidem.

286 Idem, 2.

287 Ibidem.

288 Idem, 3.

289 Idem, 5.

290 Ibidem.

103

Concluzia marturisirii sale e aceea, ca „toti dascalii
Bisericii, toate Sinoadele §i toate dumnezeie§tile Scripturi
indeamna a fugi de cei de alt cuget §i a ne desparti de

9Q 1

parta§ia lor [comuniunea cu ei]" . El dore§te sa moara
ortodox §i sa se adauge la Sfintii Parinti, fara sa se intineze
cu vreo stricare a credintei celei una 292 .

4. Sfintirea Cinstitelor Daruri

In Cuvdntarea cdtre papa Eugeniu, Sfantul Marcu
spune, ca jertfa catolica este una noua, care nu este adusa in
chip drept, pentru ca nu e limpede facuta 293 . El cere papei sa
renunte la azima, ca una care sminte§te pe ortodoc§i 294 .

Insa o discutie mai extinsa despre subiectul nostru
gasim intr-o lucrare dedicata acestei probleme . Sfantul
Marcu incepe discutia despre sfintirea Darurilor euharistice,
prin enuntarea faptului, ca formulele de instituire ale Sfintei
Euharistii sunt cuvinte introductive, cu rol anamnetic, „§i
care introduc in cele puse inainte o putere spre prefacere,
insa abia rugaciunea §i binecuvantarea preotului de dupa
aceste [cuvinte] prefac in mod real 296 darurile in insu§i acel
prototipic Trup §i Sange al Stapanului" 297 .

Parintii §i Dascalii Bisericii, alaturi de Liturghiile
scrise pana atunci, arata ca sfintirea Darurilor se petrece in
acest fel 298 .

291 Ibidem.

292 Ibidem.

293 Marcu, Episcopul eparhiei credincio§ilor din Efes, Preafericitului Papa al vechii
Rome.

294 Ibidem.

[Dovedire] a arhiepiscopului Marcu al Efesului, Ca nu numai din rostirea
cuvintelor Stapanului se sfintesc dumnezeiestile Daruri, ci din rugaciunea de dupa
acestea si din binecuvantarea preotului prin puterea Duhului Sfdnt.

In act. Pana la rugaciunea de prefacere Darurile sunt, in mod potential, Trupul si
Sdngele lui Hristos in virtutea puterii introduse in ele prin cuvintele Domnului. Ele
devin efectiv Trupul si Sdngele Sau abia la rugaciunea preotului.

297 Idem, 1.

298 Ibidem.

104

Sfantul Clement Romanul e desemnat de Sfantul
Marcu, drept un scriitor fidel a modului in care savar§eau
Sfintii Apostoli Sfanta Liturghie 299 .

Sfantul Iacov al Ierusalimului, in Liturghia sa, are o
rugaciune extinsa de chemare a Sfantului Duh, ca sa
sfinteasca Cinstitele Daruri:

„Miluie§te-ne Dumnezeule dupa mare mila Ta §i
trimite peste noi §i peste aceste sfinte daruri puse inainte
Duhul Tau eel Atotsfant, Cel Stapanitor §i de viata Facator,
Cel de un scaun cu Tine, Dumnezeule §i Tatal, §i cu Fiul
Tau Cel Unul Nascut, [Duhul] Cel impreuna imparatitor, de
o fiinta §i impreuna ve§nic, Care a grait in Lege §i in Proroci
§i in Noul Tau Legamant, Cel Ce S-a coborat in chip de
porumbel peste Domnul nostru Iisus Hristos in raul Iordan §i
a ramas peste El, Cel Ce S-a coborat peste sfintii Tai
apostoli in chip de limbi de foe in foi§orul sfantului §i
slavitului Sion, in ziua sfintei Cincizecimii, trimite pe Insu§i
Duhul Tu Cel Atotsfant, Stapane, peste noi §i peste aceste
sfinte daruri puse inainte, ca pogorandu-Se cu sfanta §i buna
§i slavita Lui venire, sa sfinteasca §i sa faca painea aceasta
Trupul sfant al Hristosului Tau §i paharul acesta, scumpul
Sange al Hristosului Tau" 300 .

Sfantul Vasile §i Sfantul loan au prescurtat Liturghia
Sfantului Iacov, dar au spus acela§i lucru in anforalele lor

T A 1

liturgice . Sfantul loan a prescurtat §i mai mult anaforaua
liturgica 302 .

Sfantul Marcu da integral aici, rugaciunile care cer
pogorarea Sfantului Duh peste cinstirea Darurilor §i care
sunt posterioare cuvintelor de instituire ale Domnului.
Aceste rugaciuni extinse nu fac decat sa minuneze pe cel ce
le cite§te, prin fidelitatea inmarmuritoare, la nivel lingvistic,
pe care o au §i care s-a perpetuat de-a lungul veacurilor.

Darurile nesfmtite sunt „un oarecare tip §i chip" al lui

OAT

Hristos, dupa Sfantul Vasile cel Mare .

299 Idem, 2; 3.

300 Idem, 3.

301 Idem, 4.

302 Ibidem.

303 Idem, 5.

105

Cuvintele de instituire, potrivit Sfantul loan Gura de
Aur, „lucreaza totdeauna. Insa lucreaza impreuna §i puterea
dumnezeie§tii preotii prin rugaciune §i prin binecuvantare
spre desavar§irea celor puse inainte" 304 .

Traducatorul nostru explica admirabil, plecand de la
un text hrisostomic, ca „legea care le guverneaza pe toate
spre indumnezeire este sinergia, impreuna lucrare a
Creatorului §i creaturii" 305 .

In Sfanta Liturghie, textul sfant al Liturghiei,
rugaciunea §i harul preotiei lucratoare §i cuvintele Domnului
de instituire, toate converg la sfintirea Darurilor. Insa
preeminenta este a Duhului Sfant, Care e chemat cu ardoare
sa vina §i sa sfmteasca jertfa nesangeroasa, prefacand-o in
Trupul §i Sangele Domnului.

Cuvintele Domnului §i cuvintele rugaciunilor noastre
nu sunt nelucratoare, insa Sfantul Duh e Cel care are ultimul
cuvant de spus, spune cu alte cuvinte, Sfantul Marcu 306 .
Latinii insa nu se roaga ca sa fie sfmtite darurile lor . Ei
pun sfintirea pe seama repetarii cuvintelor de instituire.

Dar sfintirea Cinstitelor Daruri o „lucreaza pogorarea
Duhului Sfant prin rugaciunea preotului" 308 .

5. Concluzii

Dupa prezentarea celor de mai sus este evident faptul,
ca Sfantul Marcu al Efesului este un pilon absolut necesar
pentru cunoa§terea punctului de vedere ortodox in
delimitarea lui de ereziile romano-catolice dar, mai ales,
pentru a afla, in primul rand, adevarata credinta ortodoxa,
cea needulcorata.

Sfantul Marcu respinge, foarte argumentat, pe
Filioque, purgatoriul, harul creat, azima, rolul exclusiv al
cuvintelor de instituire pentru sfintirea Cinstitelor Daruri,

304 Ibidem.

305 Idem, n. 10.

306 Idem, 5.

307 Idem, 7.

308 Ibidem.

106

teoriile referitoare la papalitate §i orice rastalmacire a
Traditiei §i a vietii duhovnice§ti.

In persoana sa imbina extrem de frumos acrivia pentru
credinta §i asceza aspra, cu iubirea pentru adevar §i pentru
semenii, care vor sa se mantuiasca. In afara operelor citate,
am primit de la traducatorul pe care il elogiem aici pe
deplin, prin bunavointa sa proverbiala, §i alte texte, care ne-
au dovedit sensibilitatea adanca, poetica a Sfantului Marcu,
cat §i grija sa pentru cei intristati §i, deopotriva, pentru
aparatorii credintei ortodoxe dar, mai ales, pentru ucenicii
sai fideli.

Personal, intalnirea cu Sfantul Marcu prilejuita de
traducatorul nostru a avut darul dumnezeiesc de a ma face sa
imi reconsider multe pareri sau sa mi le adancesc §i sa imi
largesc orizonturile credintei mele.

Sfantul Marcu este o veriga importanta a Traditiei
care trebuie sa fie cunoscuta de noi, cei de astazi, in mod
indubitabil. Are multe sa ne invete, in ceea ce prive§te
dragostea sa fata de Traditia nealterata a Bisericii, fata de
ritmul interior al Teologiei, fata de acrivia cu care trebuie sa
pastram adevarul mantuitor al Bisericii dar, mai ales, ne
invata atitudinea responsabila fata de provocarile eterodoxe
ale lumii in care traim.

Sfantul Marcu prefera sa moara, decat sa accepte in
fiinta sa neadevarul ca adevar sau sa schilodeascd adevarul
de credinta. El era incredintat, ca numai adevarul integral e
mantuitor §i ca nimic §i nimeni nu trebuie sa se puna in calea
aceste lucrari sinergice dintre Dumnezeu §i om, adica in
calea mantuirii personale.

Imbrati§ez tot efortul pe care parintele Marcel 1-a
inceput §i pe care vrea sa il continue §i ii stau aproape, prin
rugaciunea §i dorul meu de a fi traduse aceste cuvinte, §i a
muncii sale neostenite de a ne invata adevara vietuire
ortodoxa.

O Dogmatica Ortodoxa a secolului al XXI-lea, nu
cred ca va putea sa faca enorma gafa, de a nu evalua foarte
atent teologia Sfantului Marcu al Efesului, pe linia unei
descendente admirabile, pur patristice.

107

Cu ochii murdari de iluzii

Cel mai arogant lucru, pentru omul postmodern, este
sa-i spui adevarul care sfmte§te pe oameni. §i mai perfid
decat atat, este sa ai §i sa utilizezi in fata lui aptitudinea de a
indica adevarul din spatele adevarurilor inexistente, vidul
interior din spatele morgii sale intelectuale, turpitudinea din
spatele idealurilor sale provocatoare.

Culmea culmilor e sa-i spui ca mori pentru adevarul in
care crezi. §i e§ti nesperat de tampit in fata lui, daca crezi ca
omul, despre care multi spun ca e un maimutoi blegoman,
poate sa straluceasca de lumina divina.

Dar pana nu exista §i astfel de „inarticulati la
realitate", cred ca lumea nu are farmec. §i mai ales cred ca
nu are cine sa o provoace, daca toti raspundem doar cand
suntem intrebati iar ma§inile tree numai pe culoarea verde, §i
niciodata pe o alta culoare.

Trebuie sa existe §i „anacronici" care sa insulte lumea.
§i mai ales cred ca trebuie sa fie atat de nesabuiti ace§ti
„diletanti ai adevarului", incat sa aiba curajul sa afirme, ca
nimeni nu vede adevarul in care se scalda lumea, ci numai
ei, doar ei, il vad.

§i pentru ca sunt putini, trebuie sa se creeze un
minister care sa-i tina in lesa, ca nu cumva sa se
inmulteasca. Iar daca sunt ceva mai multi si ei devin o
problema alarmanta, trebuie inventat ceva pentru ei, din
spectral taierilor de piele de odinioara sau al gazarilor de
mai aproape de noi.

Problemele se rezolva numai prin optica eficientei.
Tot ce insulta bunul simt §tampilat de catre om, este o crima
impotriva omului.

Omul a devenit dumnezeul omului, mirarea §i ochii
mirarii lui, orizontul §i limita orizontului pe care o are. Daca
omul nu dore§te sa se spuna despre el ca e al lui Dumnezeu,
atunci el nu este al lui Dumnezeu.

Daca e mai bine sa avem pe cladiri sticle imense de
coca-cola sau femei goale, cu sutiene revitalizante pentru
ochiul atent, atunci trebuie sa punem femei, sticle, tancuri,

108

copii avortati, ochi injectati de nebunie, sa punem tot ce
reprezinta mai frumos din om, pe blocuri, la vedere.

§i pentru ca sa fim transparenti, ar trebui sa mergem
cu totii goi §i sa ne impreunam pe unde putem, in spiritul
celei mai mari tolerante pentru sentimentele aproapelui
nostru, daca el dore§te sa faca cu noi toate pozitiile din
Kama sutra.

Iar toti hamburgerii §i toti jeans-ii din lume, sa ii
cumparam cu cea mai mare ardoare §i sa dorim cu tot
sufletul nostru sa devenim pro§ti de-a binelea, ca la fiecare
tombola sa ca§tigam o masjna de ultimul ragnet. Consider ca
trebuie sa fim politico§i, §i sa ascultam cum PRO TV-ul ne
invita, sa ne cream alti idoli, pentru ca acum am devenit
mult mai puternici §i mult mai virili, pentru ca am avut parte
de multe filme de comedie §i de actiune.

Avem nevoie de suspans. Ochii no§tri nu mai §tiu prea
bine sa distinga dar avem nevoie sa mergem undeva, pana
undeva, nici noi nu mai §tim unde. Insa daca nu ajungem
acolo, in acest desert al tuturor a§teptarilor, atunci putem sa
dam coltul pentru o bere rece sau la ruleta, daca toti avem
cateva sute de parai ca sa-i spargem.

A, da!...N-am uitat de unde am inceput peroratia de
astazi. Cei care vad au neobrazarea sa le spuna §i idiotilor
care nu vad, ca sunt ni§te domni care nu vad. Sau, in limbaj
gangsteresc, se spune ca o s-o mierleasca daca nu se §terg la
ochi de iluzii. „Ba, de§teptati-va din atatea iluzii, visate cu
ochii scaldati...de inteligenta!". Chiar nu aveti nevoie de
proteze oculare, daca tot nu vedeti.

Ci e nevoie, spun cei care ii enerveaza pe cei care vad,
sa ne curatim mintea §i sa avem o inima simpla, daca vrem
sa intelegem ca omul se indumnezeie§te. Putem sa radem de
omul libidinal, de omul-ghimpe in coasta padurii §i-a
aerului, dar el se poate de§tepta din somnul acestui corset
numit „patima" §i sa devina capabil de a simti ru§inea.

Eu cred ca omul mai are ru§ine §i mai are vise. Chiar
§i fata de la liziera mai are §i ea ni§te vise inca nevisate sau
nedezvaluite cuiva. §i ziaristul sastisit de atata adevar, cu
care am vorbit mai ieri, mai va invata §i el ceva despre
onestitate.

109

Gigi Becali se va ocupa de lucruri mai serioase. Iar
pre§edintele Basescu va veni de mai multe ori la Biserica,
chiar §i in afara campaniei electorale. Fetele care au pozat in
Penthouse anul trecut, i§i vor cere maine iertare, celor pe
care i-a facut sa se masturbeze din cauza lor. Iar cer§etorii
paralitici §i betegi, vor avea mai multi bani, de care sa-i
buzunareasca cei care ii planteaza la loc strategic.

Poate ca §i autorul i§i va schimba ochelarii §i va vedea
mai bine. Spalandu-se §i el mai mult pe fata, ii vor cadea
cataractele una cate una §i va vedea o lume invaluita de
harul lui Dumnezeu, chiar aici, unde pana mai ieri vedea
numai obsesii §i resentimente.

Cititorul, cu siguranta, se va simti §i el sa faca un mic
gest, nebunesc, §i va cauta in aceasta lume, pe cei pe care
nu-i inteleg prea multi. Va fi contrariat de aceasta specie de
oameni, care nu face nimanui vreun rau §i tocmai pentru ca
nu fac nici un rau, fratii lor ii numesc „oameni Sfinti". §i ii
doresc cititorului sa gaseasca macar unul.

Daca gasiti unul fara jaluzele trase peste iri§i, atunci
eel mai urat sentiment pe care il veti trai, este ca ati mancat
iluzii pe paine toata viata. Parca va de§teptati dintr-un somn
lung §i traumatizant.

Va enerveaza deranjul muzicii tari a vecinului,
manelele va dau un gust sictirit in gura. Va uitati in jur §i nu
recunoa§teti ideile voastre de alta data §i nici tabieturile
preferate.

Chiar viata nu mai e viata, ci o primavara inundata de
un miros puternic de pomi infloriti. Auziti o muzica pascala,
cu siguranta. §i, cu toate ca nimic nu se sfar§e§te, ma
enerveaza cand filmul se sfar§e§te cand ar fi trebuit sa
inceapa.

Cei mai enervant mod de a spune adevarul este acela
de a-1 spune cu lux de amanunte.

110

Dumnezeiescul post: bucuria din spatele
inter dictiilor

Postul este o piatra de moara care ne doboara adesea,
pentru ca ne uitam la aspectul imediat, greu al privarii de
alimente, de sex, de petreceri. E greu pentru nu avem o
perspective adanca asupra vietii noastre.

§i mai ales e greu pentru ca nu avem intentia de a ne
pleca cugetul in fata Traditiei Sfintei Biserici Ortodoxe si de
a accepta ca sfmtenia este singura cale, care ne face oameni
deplini.

Crestinii ortodocsi care nu stiu mecanismul
duhovnicesc al schimbarii omului vor stramba intotdeauna
din nas, cand vor fi pusi sa lupte cu patimile din ei. Insa
postul e tocmai evantaiul de interdictii care suprima excesele
de tot felul, pe care le-am ales de unii singuri sa le facem.

Defmitia cea mai sincera a postului este lupta pentru
domolirea patimilor din noi, a energiilor interioare care ne
subjuga. E calea prin care ne zbatem sa ne cucerim pe noi
insine, cu harul lui Dumnezeu.

Iar daca reusim sa mancam cu doua linguri mai putin
sau sa nu bem o tuica sau un vin la masa sau sa nu privim
imagini pornografice sau sa nu ne enervam pe cineva, atunci
am reintrat putin in stapanirea noastra, ne-am facut mintea
capabila sa conduca trupul si nu invers.

Interdictiile postului insa nu vizeaza lucrurile
exterioare in primul rand, ci linistea interioara a duhului
nostra. Cei care se uita la aparenta greului si renunta la post,
au pierdut in mod masiv stapanirea de sine.

Acest timp preafericit al postului e un moment in care
ni se descopera si mai mult slabiciunile si neputintele
proprii, e un moment de punere la incercare a fiintei noastre
in integralitatea ei. E o incordare plina de lamuriri de sine.

O incercare ce ne aduce multa odihna interioara. Din
experienta noastra si a Sfintilor lui Dumnezeu am inteles ca
nu poti posti fara sa simti ca Dumnezeul pe care tu II iubesti
e cu tine. §i mai ales nu poti posti, daca nu vrei sa te
decontaminezi de patimi.

Ill

Caderea noastra de la Dumnezeu, resimtita ca
neliniste permanenta, ca agitatie, ca frica fara substrat logic,
doboratoare, e cea care ne inspira repulsie fata de post.

Postul fiind antiteza pacatului si a libertinajului de
orice fel tocmai de aceea este o aberatie pentru omul
postmodern plin de toate viciile.

Insa eu propun postul oricarui om liber cugetator care
are o buna parere despre sine. Cel care crede ca se cunoaste
pe sine, la proba practica, dura a nevointei, a renuntarii la
vicii, se va dovedi un om slab.

Calatoream de curand in fata unui astfel de om, un
comunist liber cugetator care credea ca are toate
raspunsurile, dar care simtea nevoia sa vorbeasca neincetat
despre el. Daca as fi intrat in polemica cu un astfel de om,
eram sigur ca nu ajung la nici un capat.

Dar acest om vorbea atat de mult despre sine, pentru
ca vorbeste prea putin despre Dumnezeu si despre oameni.
Cand postesti, simti sa te rogi lui Dumnezeu, sa vorbesti cu
El mai mult decat cu tine.

Postul nu este un mod de viata autonom, inchis in
sine, ci un mod de viata care inglobeaza totul: mergerea la
Sfmtele Slujbe, rugaciunea, metaniile, milostenia, iertarea
aproapelui, spovedania, impartasirea cat mai deasa, citirea
asidua a Sfmtei Scripturi si a Sfmtilor Parinti.

Deparazitarea noastra de pacat trebuie sa fie integrala.
Iar daca urmarim lupta noastra cu patimile, postul nostra nu
se poate transforma niciodata intr-o cura de slabire cu
substrat estetic sau intr-o dieta medicala.

Iubirea lui Dumnezeu e cea care ne sustine sa luptam
cu noi insine. Incordarea noastra cu patimile, lupta noastra
cu ele, este sprijinita de haral lui Dumnezeu, pe care il
simtim din plin in orice clipa.

Iar daca incepem sa postim si vedem rezultatele
duhovnicesti ale postului (bucuria duhovniceasca, odihna
duhului, sporirea dragostei de Dumnezeu si de oameni etc.),
vom posti si atunci cand in calendar nu e specificata zi de
post.

Pentru ca postul de 7 saptamani, Postul Mare in care
ne aflam, are drept scop de a ne invata cu postul de fiecare

112

zi, adica cu disciplina §i atentia de fiecare clipa asupra
adancului din noi.

Adancirea in iubirea lui Dumnezeu inseamna sa
renunti la tine pentru gandurile Sale. §i a renunta la tine
pentru Dumnezeu inseamna a posti, inseamna a te schimba
continuu §i mai ales, inseamna sa te bucuri mereu.

Insa nu o bucurie fara substrat, prosteasca, perisabila
ci o bucurie venita din curatirea inimii de patimi, o bucurie
care transpare pe fata ta din adancul tau, care iese de la sine
din om, §i nu ca o grimasa ieftina. Exercitiul postului
sfinte§te pe om. Aceasta e marea minune a acestui
experiment total al vietii duhovnice§ti!

§i mai ales postul nu este o experienta in afara
Bisericii lui Dumnezeu, ci un mod de a fi, integrat cu totul in
felul ei smerit de a lucra mantuirea in fiecare om. Postul tine
de posibilitatile reale ale omului. Nimeni nu trebuie sa i§i
ceara mai mult decat poate. Dar fiecare trebuie sa cerem de
la noi mai mult decat vrem sau mai mult decat lejeritatea §i
nesimtirea noastra ne-o cere.

Inaintarea in faptul de a posti ne va arata ca adevaratul
fel de vietuire umana se bazeaza pe renuntare la sine, adica
pe post, pentru a simti §i mai vie lucrarea lui Dumnezeu in
noi.

Sporirea duhovniceasca dovede§te ca omul se
reintoarce la un mod rational de existenta prin post,
intelegand adancimile sale §i adancimile lumii care il
inconjoara. Postul ne face sa vedem in mod real lumea §i sa
simtim ca ea apartine cu totul lui Dumnezeu.

Con§tientizarea acestui prilej extraordinar de curatire
de patimi ne va face sa nu mai vrem sa renuntam la el. A
fost un timp cand nu §tiam sa ma bucur de post §i §tiu ca cei
care nu postesc nu vor sa se bucure.

Iar daca nu vor sa se bucure vor gasi ca e „util" sa
faca glume pe seama celor care postesc, tocmai pentru a-§i
arata golul interior, care vrea sa se amuze. Insa cei care
postesc, vor fi de acord cu ceea ce am scris aici, pentru ca
simt in ei m§i§i cum ta§ne§te bucuria dumnezeiasca ca rod al
postirii.

Binecuvintez din toata inima pe cei care postesc §i se
trudesc cu smerenie pentru mantuirea lor §i care nu se

113

ru§ineaza sa fie fericiti. Va doresc tuturor un post plin de
frumusete si delicatete de suflet!

5 T 5

114

Postul intre performanta §i ascezd smeritd

Ideea de performanta in postire este cu totul straina de
viata duhovniceasca. Cel care a inceput sa se semeteasca si
posteste excesiv de mult, numai pentru a impresiona, fara sa
aiba nici o schimbare reala in adancul sau, merge intr-o
extrema periculoasa. Dar nu e mai putin periculos, nici
postul cu carnati de soia sau cu un alt fel de inlocuitori de
post, care trimit mai degraba la mancarea de duce, decat la
cea de frupt si care te fac sa iti imaginezi ca nu ai schimbat
deloc meniul.

E la moda sa tii cura de slabire pentru ca sa arati bine.
Dar cura de slabire nu are nimic de-a face cu postul, decat in
eel mai periferic mod cu putinta.

Pe cand postul duce la plangerea pacatelor si la
adancirea in vederea neputintelor proprii, lucru care te face
sa ceri harul lui Dumnezeu pentru a le invinge, cura de
slabire produce numai o imagine buna despre tine, adica iti
mareste propria-ti vanitate.

Pentru cineva care doreste o buna pozitie sociala, fara
vreo legatura cu mantuirea sufletului, articolul nostru nu este
interesant. Dupa cum nu este interesat nici pentru
fotomodele sau politicieni care iubesc mai mult imaginea
epidermica decat linistea sufletului.

Insa cei care postesc pentru a se curati de patimi,
cunosc din experienta ca asceza este o cale smerita, plina de
iubire de Dumnezeu si de oameni, de smerenie si nu un
motiv de grandomanie.

Asceza este cea care te umple de pace, de bucurie
duhovniceasca si te impaca cu Dumnezeu si cu tine insuti,
cu trecutul tau, insa nu exacerbeaza orgoliul si nesimtirea
proprie, nu alimenteaza ci secatuieste mandria prosteasca a
omului.

Fata in fata cu iubirea si mila lui Dumnezeu, crestinul
ortodox care posteste se vede plin de toata necuratia, de
toata intinarea. Postul sau, rugaciunea sa, nu sunt un mod de
a iesi in evidenta in fata lui Dumnezeu, ci o cerere
staruitoare, plina de teama sfanta, de a fi miluit de

115

Dumnezeu. Mila lui Dumnezeu, acest continuu „Doamne
miluie§te!" este singura certitudine §i dorinta a lui.

Caci pe cat ne umplem de iertarea lui Dumnezeu pe
atat o cerem mai mult. §i pe masura ce cre§tem intru Hristos,
intelegem ca El ne cheama la o iubire §i mai mare, la o
renuntare §i mai completa de noi inline.

Postul nu se insinueaza ca o directiva de deasupra, de
sus, in viata noastra ci vine de la sine, in mod firesc. Cand
ne moare cineva iubit nu ne mai arde de mancare sau de
somn.

Atunci este evident faptul ca iubirea nu poate fi
astamparata de lucruri materiale, ci de harul lui Dumnezeu.
Evenimentele cruciale ne descopera nevoia noastra acuta de
iertare din partea lui Dumnezeu §i a oamenilor.

Postind, simti ca ierti din toata inima, ca inima ta se
zdrobe§te §i se face miloasa, ca suspina la toate nevoile
lumii. Inima care poste§te devine o rugaciune vie pentru
umanitate §i un izvor de lacrimi pentru orice nedreptate,
pentru orice act de cruzime, de intoleranta.

Insa postul plin de iubire de Dumnezeu nu distruge
trupul, ci il mladiaza, il face proaspat pentru nevointa,
pentru continuarea rugaciunii pline de dragoste pentru
intreaga lume.

Reducerea postului la o dieta medicala este iara§i o
deformare flagranta a postului. Postul e divino-uman. El
vindeca sufletul §i trupul §i nu are ca obiect principal nici
curatirea de toxine §i nici arderea kilogramelor in plus.
Postul e una din nevointele ascetice care atrage harul lui
Dumnezeu in fiinta noastra §i care ne face mult mai proprii
rugaciunii, dialogului viu, neincetat cu Dumnezeu.

Iar daca exista o relatie curenta, neincetata cu
Dumnezeu atunci trupul §i sufletul se dezumfla de la sine:
primul arunca o parte din kilograme iar al doilea se
intinere§te prin cugetari cuvioase, smerite. In momentul
cand postul se refera numai la trup sau numai la suflet,
atunci simtim ca postul nostra este inconsistent sau ca avem
repulsie fata de el.

O alta extrema semnificativa in domeniul postului este
fixatia asupra mancarii, scrapulozitatea fata de ceea ce faci
in afara §i lipsa de atentie fata de misxarile inimii §i de

116

cugetele pe care le ai. Dozarea mancarii de post trebuie sa
fie pe masura muncii noastre zilnice. Insa dozarea mancarii
trebuie sa fie tot la fel de atenta §i in zilele care nu sunt de
post, pentru ca trecerea de la zilele de dulce la cele de post
sa nu fie prea abrupta.

Severitatea in cazul postului trebuie sa vina in timp,
dupa ani de postire §i nu deodata. Trebuie sa observam
modul nostru de nutritie cu foarte mare atentie, ca sa §tim ce
nivel de postire trebuie sa acceptam. In ceea ce ma prive§te
recomand o postire alternanta, care sa tina cont de
preferintele proprii in cazul mancarii §i care sa aiba in
vedere istovirea dorintei, nu imbolnavirea trupului §i a
mintii.

Una din consecintele adevaratului post este luminarea
mintii. Mintea devine clara, adanca, vede adancimile
realitatii §i ale relatiei cu Dumnezeu §i cu oamenii. Inima
noastra este mai iubitoare, mai iertatoare. Suntem mult mai
u§ori, mai supli in misxari §i bucuro§i in inima noastra, pe
masura ce ispitele §i necazurile ne impresoara de multe ori
din toate partile. Postul aduce echilibru chiar daca ne
epuizeaza adesea. Simtim sa stam intr-un loc mai mult timp,
sa contemplam pacea din inima noastra, sa ne rugam cu
atentie.

Daca postul nostru inseamna dorinta de a stapanii pe
altii §i de a cuceri elogii evanescente suntem purtati de
demoni. In§elarea noastra este imensa, daca nu intelegem ca
e mai important sa iube§ti pe aproapele §i sa iti jertfe§ti
timpul pentru el, decat sa il tratezi cu indiferenta, spunand ca
poste§ti sau te rogi.

Postul nu ne incurca cu nimic in a fi oameni buni §i
smeriti, ci dimpotriva ne face proprii harului lui Dumnezeu.
Iar cine s-a bucurat vreodata, macar §i pentru o clipa de
lini§tea §i bucuria postului, va vorbi cu reverenta despre
asceza ortodoxa, §i nu va dori sa fie un performer ambitios §i
angoasat.

117

Binecuvdntarea Domnului [evXoyia Kvpiov]

Inaintea ecfonisului [a partii finale] a Sfmtei Liturghii
a Sfantului loan Gura de Aur, preotul binecuvinteaza cu
mana dreapta pe credincio§i din cadrul Sfintelor u§i
imparate§ti §i zice: „Binecuvantarea Domnului peste voi, cu
al Sau har §i cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum §i
pururea §i in vecii vecilor" 309 . In cadrul acestei rostiri
liturgice apare, dupa cum se observa, expresia ce va face
continutul articolului de fata.

Sintagma euAoYioc Kupiou apare in LXX de 9 ori: Fac.
39, 5; Ps. 128, 8; Proverbe 10, 6; 10, 22; Sirah 11, 22; 33,
17; Ps. lui Solomon 5, 17; 17, 38; Is. 65, 8. In Fac. 39, 5,
unde apare pentru prima data, e vorba despre persoana
Sfantului Patriarh Iosif, unde Domnul binecuvinteaza casa
lui Petefris [nere^pric;] / Putifar din cauza prezentei in ea a
lui Iosif. Sfar§itul versetului este elocvent pentru tema
noastra: „Km k^vv^y\ euA-oyioc Kupiou kv uaoiv xoIq
imapxouaiv aurco kv tco o'lkco Km kv tco dypw" [„§i a fost
binecuvantarea Domnului in toate cele care erau in casa lui
§i in pamantul lui"].

Sintagma teologica pe care o dezbatem ne da
posibilitatea unei intelegeri dinamice a lui Dumnezeu in
cosmos §i in viata noastra, a unei prezente harice a lui
Dumnezeu in viata celor Sfinti. Binecuvdntarea Domnului
nu transpare de aici drept o realitate trecuta §i nici viitoare,
ci o prezenta actuala a Sa in fiinta §i viata noastra.

Aoristul pasiv cu care debuteaza fragmentul citat din
Fac. 39, 5 nu inchide relatia lui Dumnezeu cu Iosif in trecut
sau cu omul credincios in general ci arata ca relatia Sa cu
oamenii e o realitate reperabila §i de altii, ca e o realitate
obiectiva care atinge subiectivitatea noastra.

Daca prezenta energetica, harica a lui Dumnezeu in
viata lui Iosif nu ar fi fost obiectiva, ci ar fi fost o realitate
strict subiectiva, Putifar nu ar mai fi sesizat prezenta lui

309 ***ii( Ur g/ 1 i er> tiparit cu aprobarea Sfantului Sinod §i cu binecuvantarea PFP
Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 2000, p.
186.

118

Dumnezeu in viata lui Iosif: „Iar stapanul sau cuno§tea
[^8gl] ca Domnul era cu el §i ca toate cate facea Domnul le
inmultea in mainile lui" [Fac. 39, 3].

Daca Putifar intelegea prezenta lui Dumnezeu in viata
lui Iosif, cu atat mai mult Iosif insusj cuno§tea dinamismul
interior extraordinar al relatiei lui Dumnezeu cu el.

Sintagma „binecuvantarea Domnului" ne spune
extrem de multe §i de adanci lucruri despre realitatea lui
Dumnezeu, sesizabila interior, in viata noastra. Fac. 39, 5
spune ca binecuvdntarea Domnului era in [kv] toate ale lui
Putifar §i nu: langa ele. Harul lui Dumnezeu nu este
niciodata exterior creatiei ci este interior ei. Harul e sesizat
in launtrul omului, in viata sa, chiar daca apare uneori
prepozitia. peste in contexte epifanice.

Binecuvdntarea Domnului peste voi [Ps. 128, 8], adica
ecf) 'un&c;, nu are in vedere o teologhisire non-interioara a
prezentei lui Dumnezeu, ci dimpotriva Scriptura arata prin
acest lucru ca harul care este in noi vine peste noi de sus,
coboara de sus peste noi ca sa ramana in noi. Folosirea lui
peste este astfel foarte teologica, pentru ca arata faptul, ca
harul nu este o realitate mundana, lumeasca, ci e prezenta
reala a lui Dumnezeu in viata noastra, coborarea Lui in fiinta
noastra.

In Proverbe/ Pilde 10, 6 avem de-a face cu prezenta
binecuvantarii Domnului peste [eul] capul celui Drept. Harul
coboara peste capul celui ce se pocaie§te §i care vine sa se
spovedeasca sau sa se hirotoneasca.

Punerea mainilor ierarhului peste diaconul care devine
preot sau punerea mainilor duhovnicului peste capul celui ce
se spovede§te §i rostirea ecfonisului dezlegarii vorbesc
despre pogorarea, venirea, caderea, §ederea sau intrarea,
sala§luirea harului in fiinta noastra.

Toate aceste verbe ale mi§carii harului spre noi, spre
cei care suntem botezati in numele Sfintei Treimi §i suntem
madularele Bisericii lui Hristos, a Bisericii Ortodoxe, ne
vorbesc despre mi§carea lui Dumnezeu catre noi, de§i El
este fara mutare §i fara schimbare.

Sfanta Scriptura, interpretata in Duhul care a insuflat
pe Sfintii ei scriitori, reveleaza o teologie a unui Dumnezeu
viu, activ, prezent in viata noastra, care prin coborarea Sa la

119

noi nu iese din ve§nicia §i neschimbabilitatea Sa fiintiala §i
tripersonala in acela§i timp. Sfanta Scriptura demonteaza
orice fabulatie rationalists, orice proiectie rationale a fiintei
lui Dumnezeu ca simplitate ce nu emana slava dumnezeiasca
ve§nica, prin toate referirile paradoxale ale prezentei Sale in
viata noastra.

Sintagma binecuvdntarea Domnului nu poate fi
inteleasa fara realitatea §i teologia harului necreat, ve§nic,
care emana din fiinta lui Dumnezeu §i care e lucrarea vie a
lui Dumnezeu in fiinta noastra. Fara harul ve§nic, necreat §i
mantuitor al lui Dumnezeu, am vorbi despre un Dumnezeu
absent din viata noastra, Care nu are atingere cu noi,
asemenea unui telefon celular care ar functiona daca ar avea
semnal, undele nevazute, dar prezente atunci cand el
functioneaza.

Disputa teologica a Sfantului Grigorie Palama cu
erezia romano-catolica a vederii utopice a fiintei lui
Dumnezeu, a reevaluat si fixat teologic invatatura Scripturii
§i a Sfmtilor Bisericii despre Dumnezeul Cel viu, Care e viu
§i e simtit viu in viata noastra, pentru ca Se manifesto prin
harul Sau in noi.

Proverbe 10, 22 arata ca binecuvantarea Domnului
venita in viata celui Drept il imbogate§te in toate lucrurile.
Binecuvantarea Domnului este peste capul Dreptului
[Proverbe 10, 6; 10, 22], dupa cum mirul [care aduce harul,
care poarta harul lui Dumnezeu] curge pe capul lui Aaron §i
pe barba sa, umplandu-i §i ve§mintele [Ps. 132, 2] §i dupa
cum Israel toarna ofranda de bautura §i ulei pe stalpul unde
Domnul ii vorbise §i nume§te acel loc Vetil [Boa0r|A,] / Betel
[Fac. 35, 14-15].

Sirah 11, 22 ne spune ca : „61)A,oyloc Kupiou kv |j,lo0co
euoePoOc;" [„binecuvantarea Domnului (este) in rasplata celui
evlavios"], in miezul virtutilor sale. Cu alte cuvinte, ca
radacinile virtutilor, ale vietii evlavioase este insa§i harul lui
Dumnezeu. Sintagma binecuvdntarea Domnului este
echivalenta in mod perfect cu aceea a harului lui Dumnezeu.

Nu-ti poti cladi mantuirea ta personala fara harul lui
Dumnezeu! Iar harul se gase§te in Biserica lui Dumnezeu, in
Biserica Ortodoxa, in Biserica lui Dumnezeu care nu a cdzut
din har, care nu a alterat invatatura mantuirii, ci invata pe

120

toate madularele sale ca mantuirea incepe cu con§tientizarea
in noi, prin pocainta §i fapte bune, a harului primit la Sfantul
Botez §i in Sfmtele Taine ale Bisericii.

Binecuvdntarea Domnului se prime§te in Bisericd §i
ca membru al Bisericii. Sirah 33, 17 ne spune ca numai in
/prin binecuvantarea Domnului ajungem, ajungem la
mantuire, adica prin harul Sau. Dar ca sa simti harul Sau
trebuie sa stai in Biserica §i sa fii Sfant pentru ca sa simti
sfintenia, harul, prezenta lui Dumnezeu in noi. Continua
sfintire, curatire de sine duce la simtirea binecuvantarii lui
Dumnezeu care lucreaza in noi mantuirea.

Binecuvantarea preotului sau a ierarhului de la Sfanta
Liturghie, cu care am inceput expunerea noastra, e o daruire
de har de la Dumnezeu celor credincio§i. Preotul §i ierarhul
impart har, daruie har prin binecuvantarile lor celor
credincio§i, ca ace§tia sa tragd pe Duhul in fiinta lor, sa II
respire cu intreaga lor fiinta.

In Psalmii lui Solomon 5, 17, LXX-ul ne vorbe§te
despre faptul, ca binecuvantarea Domnului sfmte§te pe om
intru dreptatea sa, intru sfintenia sa, pe cand in 17, 38 ne
spune ca binecuvantarea Domnului vine intru tdrie §i nu
intru slabiciune, ca vine in omul care se intare§te interior
prin implinirea poruncilor §i prin ascultare de Dumnezeu
impotriva tuturor ispitelor diavolului.

Ultima aparitie in LXX a sintagmei, cea de la Is. 65, 8
ne vorbe§te despre faptul ca binecuvantarea Domnului este
in cei care fac mild cu robii Sai. Mila, iubirea pentru frati
este sediul harului. Acolo unde este mila, iertare,
intrajutorare, grija pentru fratii tai exista §i mult har de la
Dumnezeu. Acolo unde nu e mila nu simti mila lui
Dumnezeu cu tine, adica binecuvantarea Domnului.

§i astfel, binecuvantarea Domnului vine peste cei care
sunt prezenti la Sfanta Liturghie pentru ca sa ramana in ei.
Binecuvantarea Sa e harul Sau, e iubirea Sa, e mila Sa, e
pacea Sa, e iertarea Sa. . .

E tot ce face Dumnezeu cu noi in mod simtit,
con§tientizat de catre noi, in fiinta noastra. El este Cei care
ne conduce, ne directioneaza prin harul Sau din interior, §i
harul §i cuvintele Sale nu ne orbesc, ci ne lumineaza, ne
elibereaza de ne§tiinta noastra suprema, de ne§tiinta

121

pacatului. Harul ne arata ca pacatul e sursa ne§tiintei §i ca,
daca ne curatim simtirile §i II primim pe Hristos cu suflet §i
cu trupul curat, curatit prin milostenie, prin pocainta, prin
lacrimi, putem intelege mila Sa cu noi.

Iar daca e cu noi acum, daca il simtim in noi, va fi
ve§nic cu noi, daca nu stingem Duhul [I Tes. 5, 19, cf.
BNT] din noi prin pacatele noastre. Daca nu stingem lumina
curatitoare, sfmtitoare, luminatoare a harului din fiinta
noastra §i ne pastram candela aprinsa a harului in fiinta
noastra [Mt. 25, 1], putem sa intampinam pe Mirele Bisericii
atunci cand va veni sa ne cheme la Sine.

122

Aid sunt ,,editorii realitatii"! ...Ai, lasa-ma?!...

§titi reclama, nu ma indoiesc. Noi suntem
editorii... realitatii §i va prezentam §tirile zilei sau ale
saptamanii. Se mizeaza pe suprapunerea lingvistica [un loc
banal in reclama de prost-gust, adica consumista, de consum
general a momentului] care face din numele postului...o
a§teptare plina de nimic.

Adica nu va mai livram doar §tiri §i dv. vi le editati
singuri, ci vi le editam noi. Vi le transom noi...De ce,
domnule editor?... Credeti ca nu §tim sa le editam §i noi?!
Invatam, daca nu ne pricepem prea bine!

Sloganul cu pricina are in subliminalul sau o tara
caracteristica oamenilor care au aversiune la pluralitatea
maxima.

Adica traim intr-o epoca istorica, a postmodernitatii
cu pa§i aprigi spre postumanitate, unde avem zeci de
miliarde de subiecte, informatii §i idei de discutie ...iar noua
ni se pare ca putem sa tinem realitatea in mana §i, s-o mai §i
editam dupa una §i alta.

Adica, nu e de ajuns ca suntem pierduti in spatiu, ca
suntem un mic punct, noi, fiecare dintre noi, in marea de
cle§tar a incomensurabilului informational... dar, mai avem
§i tupeul ca suntem buricul pamantului.

Asta e o mentalitate de ghetou. Mentalitatea de
ghetou, de periferie, este sa spui ca ti-e bine cu ce e§ti §i cu
ce §tii tu §i ca . . .nu mai ai nevoie de nimic altceva, de nicio
opinie de la altii.

Din cauza acestei mentalitati dubioase, care nu are
nimic de-a face cu cunoa§terea, cu viata duhovniceasca, cu
normalitatea omului... medii ca internetul, biblioteca
enorma, spatiul de experienta sau viata ascetica in realitatea
ei nuda §i perplexanta...ni se par spatii incomode, desuete.
Ni se par a§a pentru ca suntem invatati cu mentalitatea ca
realitatea tine de aici. . .pana aici.

Noi nu intelegem ca realitatea este enorma, pentru ca
suntem indoctrinati cu ideea ca pentru a fi cineva, trebuie sa
faci asta §i asta, o iei cu studiile §i ajungi aici sau le ocole§ti

123

pe toate §i ajungi aici.. .§i cam asta e viata, intelectualitatea,
cunoa§terea §i implinirea profesionala. Tocmai de aceea
ghetoizantii nu pot face fata. . . incomensurabilului, a realitatii
care nu poate fi manipulate §i nici cercetata pana la
capat...§i, pentru ca sa i§i lini§teasca in mod utopic
mintea...spun: pana aici!, mai departe e lucru... clinic,
nebunesc.

Insa, mai departe, adica traind §i experiind mai
departe lucrurile, toata viata, fara sa crezi ca ai ajuns prea
departe de 1%, inseamna sa fii normal in cunoa§tere §i nu
...anormal. Normalitatea cunoa§terii §i morga adevaratului
intelectual, cunoscator, carturar, ziceti-i cum vreti
este...smerenia.

Adevaratul om care cunoa§te, studiaza, creeaza, se
perfectioneaza continuu nu are tupeul sa spuna ca editeaza
realitatea, pentru ca el este, se simte, traie§te, ca un mic om,
in fata realitatilor Realitatii.

5 5 5

Editorii realitatii de ghetou sunt cu totii. . . speciali§ti,
anali§ti, profesori, academicieni, savanti de renume
mondial... Insa, adevarul tuturor dintre noi, adevarul gol-
golut, nu e acela pe care ni-1 revendicam noi trufa§...ci pe
eel pe care il putem sustine de fapt.

§i adevarul realitatii pe care il putem sustine este
acesta: ca fiecare dintre noi avem un cuantum, mai mare sau
mai mic [insa e intotdeauna mic], de cunoa§tere...§i 14
catralioane de necunoa§teri. §i daca suntem speciali§ti in
necunoa§tere trebuie sa o spunem, sa incepem mai intai cu
spunerea smereniei, cu adevarul despre noi...§i apoi sa
spunem despre noi una, alta, o mie.

Cred ca e destul de simplu adevarul. Eu suntprost, eu
sunt nestiutor, dar stiu asta si asta are o doza imensa de
normalitate, de smerenie...decat eu sunt specialist in... §i
a§a, ne intoarcem la principiile vietii duhovnice§ti in ceea ce
prive§te cunoa§terea §i intelegem ca a cunoa§te inseamna
mai intai afi §i apoi a intelege.

Cand ni se spune la §coala despre teorii, proiecte,
afirmatii colosale §i noi incercam sa le intelegem la nivel
mintal, fara sa aiba relatie cu viata noastra, ni se pare...ca
totul e u§or.

124

Cite§ti Eminescu, Pe langa plopii fara sot, asculti o
arie de Schubert, vezi doua tu§e de Renoir, te uiti la o
colectie critica de sute de volume, pui mana pe teorema nu
§tiu care...§i ti se pare ca le-ai inventat tu, acum, ca ele sunt
u§oare.

Omul de ghetou intelectual merge la supermarket §i
vede salamul in copaie sau cartea nu §tiu care sau mobila nu
§tiu care...§i crede ca e u§or sa apara astfel de
produse...pentru ca el le cumpara repede, infantil, cu cardul.
Insa, tot ce citim §i privim noi...nu ne apartin! Sunt ale
altora!

Ca sa facem §i noi ceva, un mu§uroi de inteligenta §i
de creativitate, trebuie sa facem din noi, ceva, altfel, ceva
care nu mai e, ceva care poate fi privit ca unic.

§i ca sa faci lucruri unice nu trebuie numai sa vrei, ci
trebuie sa acumulezi ca sa poti sau sa fii in stare sa poti,
acumuland tot felul de lucruri care par fara sens, fara
legatura, dar din ele faci o arhitectura cople§itoare pentru
privitori.

Ca sa faci trebuie sa fii! Nu, vrei sa faci, incepi, e
greu... §i apoi o la§i balta. Daca te pricepi la scris, scrie
frate! Dar daca te pricepi la dri§cuit, las-o cu scrisul §i
dri§cuie pana amete§ti! Dri§cuie pana mai faci de trei ori
Casa Poporului! Dri§cuie §i iar dri§cuie! Insa, nu te baga
precum salamul in tort daca nu te pricepi. Scute§te-ne, frate,
de demersul tau imaginativ, orgolios! Apuca-te de altceva,
pana nu te ratezi cu totul!

Sa tragem concluzii! Pe de o parte mentalitatea
noastra de ghetou iar pe de alta parte frica noastra de a da
ochi cu incomensurabilul, cu de-ne-cuprinsul realitatii, unde
nu mai facem pe Tarzan in jungla, ci suntem ni§te mici
pixelii pe harta incomensurabilitatii.

Cu aceasta frica trebuie sa ne luam la tranta, noi, da,
noi, noi fiecare in parte, pentru ca sa ie§im din starea de
marginasj ai cunoa§terii, de frico§i aii cunoa§terii, de
superbiari ai cunoa§terii [adica de mandrii] . . . spre
imprevizibilul §i maretul cunoa§terii, adica spre
incomprehensibilul cunoa§terii.

125

Viitorul nostru nu e de ghetou...ci de
incomprehensibil. Aici, §i nu mai vorbim in lumea viitoare,
de dupa moartea §i invierea noastra. . .realitatea e mai presus
decat orice credem noi ca poate fi numit realitate.

Realitatea e uimitor de uimitor de uimitoare §i, pentru
ea, nu ai nevoie de oameni frico§i, de oameni la§i, de par§ivi
§i orgolio§i...ci de oameni smeriti, plini de dragoste, de
dorul de a cunoa§te, de a trai, de a experia lucruri, pe fiecare
milisecunda noi, cu totul altfel, cu totul inimaginabile, cu
totul indescriptibile.

Noi suntem editorii realitatii! A§...Nu ma innebuni,
soro, ca am ameteli! Vezi ca scumpul Goe sa nu sard din
tren dupa pdldrie si biletel. Sa fim maturi, a§adar! Copilaria
e buna sa pregateasca maturitatea...§i nu sa se prelungeasca
la infmit.

Daca se prelunge§te la infmit e§ti retard... e§ti gaga.
Ca sa nu te pierzi...trebuie sa nu iti fie frica sa te pierzi in
incomensurabilul cunoa§terii cu smerenie. N-am auzit ca
vreun om, care s-a lasat in mana lui Dumnezeu, cu smerenie
§i cu dragoste de Dumnezeu, sa nu fii ajuns intru Imparatia
Lui §i la rezultate ale cunoa§terii, uluitor de imprevizibile cu
cativa ani inainte de a-§i incepe alergarea.

Adica, ravniti la cele bune, editati-va smerit
realitatea... §i fiti one§ti cu dv. in§iva...ca de invatat, nu o sa
terminati in toata ve§nicia!

126

Conflictul ideologiilor

Lupta intre bdtrdni si tineri este unul din miturile cu
care crestem in brate si care ne dinamizeazd aspiratiile intr-
un modfals. Ceea ce nu afldm decdt prea tdrziu, din pdcate,
este aceea cd nu avem nici unii dreptate, pentru cd
fundamentele naturale ale propriilor generatii sunt niste
ideologii de duzind.

Copilaria e prima faza a vietii noastre, in care invatam
sa uram fara motiv. Uram pe cei care au lucruri de care noi
ne simtim privati. Clocotim in inima noastra cand nu ni se
cumpara jucaria pe care ne-o dorim, cand nu ni se acorda
atentia pe care credem ca o meritam. Falsa idee de merit,
coroborata cu cea a placerii, a lucrului imediat, a posesiunii,
creeaza copilul monstru pe dinauntru, dar candid pe
dinafara.

Cand ajungem sa intelegem ca suntem in stare sa ne
disimulam sentimentele, sa ne prefacem pentru a ne atinge
scopurile, atunci ni se pare ca am atins o anume
intelepciune, de care ne simtim mandri ca de un premiu, ca
de o medalie de aur. Nu putem intelege ca prin aceasta
inventie demonica in cadrul ontologiei noastre, am inceput
sa ne cladim propria tristete a adolescentei sau descurajarea
benigna a maturitatii.

Pe atunci uram pe cei care au puterea, pe cei care stau
in fata ambitiilor noastre aflate in fasa Adica ne uram

5 5 *

parintii, bunicii, rudele, prietenii de joaca. Ura aceasta ne
stimuleaza agresivitatea, pana cand agresivitatea este
domolita intru-catva de aparitia suspecta a placerii
dominante, a sexualitatii.

Daca la 7 ani ne place sa avem un pistol de-
adevaratelea §i sa omoram toti mon§trii umanitatii, la 14 ani,
profesoara noastra sau matu§a noastra devine obiectul
perversitatii noastre fara sfar§it, placerea temperand furia cu
care ne ceream odinioara drepturile.

Schimbarile interioare ni se par a fi sesizate de catre
toti. Ru§inea pentru un lucru rau este violenta la inceput,

127

pana cand intelegem ca fata este un mediu de manipulare
foarte generos. Insa pe cat ne ascundem in noi, pe atat inoata
in camera noastra tristetea, o singuratate pe care nu §tim cum
s-o numim prea bine §i de care vrem sa scapam ca de un
co§mar.

Parintii no§tri Strang bani §i ii aduc acasa. Sunt
oameni care §tiu sa se strecoare prin societate, dar nu mai au
timp de copiii lor.

Copiii i§i mananca portia de enervare in fata
televizorului, a computerului, a companiilor suspecte. Ceea
ce copilul nume§te singuratate inseamna de fapt o con§tiinta
incarcata cu pacate, o gama intreaga de idei fanteziste §i
multa neiubire. §i parintii lor, daca nu §i-au gasit stabilitatea
in Dumnezeu §i locul lor in lume, sunt ro§i de acelea§i
dileme.

Conflictul dintre generatii este de fapt o intersectare a
mai multor feluri de singuratati, a singuratatilor paralele.
Singuratatea ceau§ista nu este diferita de cea democrata. In
esenta ei, singuratatea noastra are aceea§i substanta, numai
ca este incorsetata in alte haine. Singuratatea noastra este un
egoism lugubru, o stare de inactivitate interioara
inspaimantatoare, o lene care experimenteaza prea putin
fapta buna, dezinteresata.

Cand singuratatile noastre se ciocnesc pe strada,
intamplator §i se iau la harta, sau intr-un cadru de discutie §i
nu mai contenesc cu invective, nu trebuie sa credem ca avem
ceva de impartit. Nu! In acea clipa singuratatile noastre se
descarca la intamplare, pentru ca intre timp, ne-am pierdut
increderea ca vom mai putea sa vorbim decent, adevarat cu
cineva. Singuratatile se disculpa pentru ca sa nu se
contamineze de adevar.

Toate certurile intre adulti §i tineri pornesc de la faptul
ca fiecare stie cum merg lucrurile, pentru ca nu incearca sa
inteleaga de ce se tern de a mai invata cate ceva.

Tot ce nu cunosc neaga sau le dilueaza impactul in
viata celorlalti. Cei care nu cunosc sa umble cu calculatorul
vor spune ca aceasta unealta de lucru este demonica, prin
simplu fapt ca functioneaza. Insa nu vor spune acela§i lucru
despre frigider, pentru ca acolo au inteles ca mancarea se
tine foarte bine la rece.

128

Iar daca pe noi ne doare de chirie sau de o calatorie in
strainatate, doi tineri care se saruta §i se iubesc nespus, care
nu umbla dupa bani toata ziua, sunt considerati ideali§ti,
tocmai pentru ca nu se incadreaza in schema noastra de
lucru.

Ne certam nu pe principii, ci pe o agenda
reductionists a subiectelor de discutie. Daca as vorbi unor

5 ST

tineri despre impactul mondial al ideilor postmodernitatii
sau despre infectarea noastra cu banalitati de tot felul, multi
ar fi uluiti ca un preot se ocupa §i cu a§a ceva.

Sau daca as. depana televizoare, ceasuri sau a§ construi
case, a§ fi in afara §ablonului confectionat pentru mine,
adica a preotului ca om ce spune toata ziua rugaciuni.

Daca nu suntem intele§i este pentru ca nu ni se da nici
o §ansa sa fim agreati. Un film sau o cama§a valoreaza mai
mult decat un om. Cama§a nu va reactiona orice am face cu
ea. Omul reactioneaza §i de aceea nu valoreaza prea mult,
pentru ca nu poate fi manipulat daca nu vrea.

Ideologizarea nu face casa buna cu libertatea. Cand ne
certam, nu ne place ca celalalt este liber. §i chiar daca nu
acceptam ca ne revolta libertatea celuilalt, intelegem ca
vrem sa il eliminam din joe pe celalalt, pentru ca nu avem
timp sa-1 convingem sau nu credem ca poate fi convins.

Maturitatea nu §tie mai multe despre starea de bine
decat copilaria, numai ca ea §tie sa o gestioneze mult mai
corect. Binele e pus in cutiute ca sa fie consumat §i nu mai e
consumat a§a, de-a valma. Daca mergem undeva §tim pentru
ce mergem iar daca nu §tim, ne place sa credem ca riscurile
au un bine al lor, de care nu ne temem.

Batranetea e corecta cu ea insa§i, tocmai pentru ca
admite binele unei copilarii frumoase §i lini§tite, unde
fericirea sa fie la ea acasa. Batranii nu devin copii, dar §i-ar
dori ca acest lucru sa se intample. Batranii devin numai ni§te
oameni cu regrete retinute, cu bucurii realimentate de plans
§i de dor, care §tiu sa iubeasca ceea ce trece repede.

Cand vrem sa discutam de conflicte, va rog frumos sa
ne gandim de doua ori la cauze §i o singura data la urmari.
Cauzele ne reintorc inapoi, find sursa nefericirii noastre.
Putem sa stricam uratul din inima noastra numai incepand cu
acel de ce am Jacut asta §i nu am Jacut pe cealalta §i

129

sfar§ind cu intelegerea ca nu putem schimba nimic, dar
putem primi iertarea lui Dumnezeu pentru toate.

Harul care coboara in noi ca iertare §i ca pace este eel
care suspenda orice gand, pentru ca te simti implinit cu totul.

130

Eclesiologie tipologicd. Despre sintagmele
ovuaycjyaQ edvtiv §i Kamoxeoiv aicSviov

Sintagma ovvuyuyuc, kQvtiv apare de doua ori in
cartea Facerii: la 28, 3 §i 48, 4. A doua sintagma,
Kuxuoxeoiv alcoviov apare tot de doua ori: in 17, 8 §i 48, 4.
Prima sintagma inseamna „adunare de popoare", pe cand a
doua: „mo§tenire ve§nica".

§i, incadrate in fagaduintele lui Dumnezeu fata de
Sfintii Patriarhi, aceste sintagme sunt insa§i voia lui
Dumnezeu fata de urma§ii lui Avraam, Isaac, Iacov §i Iosif,
adica fata de credincio§ii Bisericii lui Hristos, unde se
implinesc cu adevarat aceste prorocii.

Ce vrem sa spunem in defmitiv? Ca fagaduintele lui
Dumnezeu din cartea Facerii, cum ca din Patriarhi vor ie§i
multe popoare §i ca pamantul lui Israel ii este dat spre
mo§tenire ve§nica cuprind realitati tipologice, adica vorbesc
despre lucruri care tin de Biserica lui Hristos §i de parcursul
Bisericii spre ve§nicie.

Dupa cum cunoa§tem din Sfanta Scriptura, Israel,
poporul lui Israel nu este §i nu a fost niciodata o adunare de
popoare, ci toti au drept stramos. pe Avraam, caci toti au
ie§it din coapsele sale.

In acela§i timp, Israelul real, ca popor, nu are tot
teritoriul fostei Palestine §i nici nu-1 va avea ve§nic, chiar
daca il va dobandi in integralitatea sa, pentru ca pamantul §i
cerul de acum nu sunt ve§nice.

Cele doua sintagme scripturale, rostite in vedenie de
catre Dumnezeu, revelate in mod extatic, vorbesc despre
doua trasaturi principale ale Bisericii.

Biserica Ortodoxa este o adunare de popoare, o
adunare de Biserici nationale, o adunare de credincio§i din
diferite natii. Sintagma „adunare de popoare" vorbe§te
despre universalitatea Bisericii, care cuprinde §i cheama
intreaga lume in interiorul ei.

131

Credincio§ii lui Dumnezeu actuali nu sunt cei care au
primit Legea dar nu au inteles esenta Legii, ci cei intra care
s-au implinit fagaduintele ei:

„Caci voua este data fagaduinta §i copiilor vo§tri §i
tuturor celor de departe, pe oricati ii va chema Domnul
Dumnezeul nostra" [F. Ap. 2, 39, ed. BOR 1988] si : „De
aceea [mo§tenirea fagaduita] este din credinta, ca sa fie din
har §i ca fagaduinta sa ramana sigura pentra toti urma§ii, nu
numai pentra toti cei ce se tin de lege, ci §i pentra cei ce se
tin de credinta lui Avraam, care este parinte al nostra al
tuturor" [Rom. 4, 16, Cf. Idem].

A doua sintagma vorbe§te despre mo§tenirea ve§nica
pe care o vor primi madularele adevaratei Biserici.
Mo§tenirea ve§nica e a Sfmtilor [a se vedea F. Ap., cap. 7,
unde Sfantul §tefan arata implinirea fagaduintelor in
Biserica lui Hristos] sau Biserica lui Hristos va mo§teni
Imparatia cea ve§nica a lui Dumnezeu.

Sfintii Parinti insista pe aceasta citire tipologica a
Vechiului Testament, pe vederea retroactiva a Vechiului
Testament, pe intelegerea de la Hristos spre profetiile §i
vorbirea umbroasa despre El din Vechiul Testament.

O adevarata cunoa§tere a Vechiului Testament trebuie
sa fie una duhovniceasca, una care caute intelegeri
folositoare mantuirii noastre. Atunci cand citim paginile
Vechiului Legamant trebuie sa cautam sa vedem in ele ceva
despre viata noastra din Biserica, ceva despre noi, despre
starea noastra interioara, dupa cum Noul Testament ne
vorbe§te despre cum vom fi in viata ve§nica.

Noi suntem adunati din toate popoarele in Biserica §i
ni s-a daruit sa traim viata ve§nica inca de acum. Istoria nu
este separata de ve§nicie, ci in cadral istoriei noi putem sa
experiem relatia cu Dumnezeu, in Biserica, prin Sfintele
Taine, prin rugaciune, prin experienta interioara.

Am evidentiat tipologia eclesiala a celor doua
sintagme pentra a atentiona asupra faptului ca Biserica
cre§tina a fost pregatita, a§teptata §i prorocita in cadral
poporalui lui Israel. Vechiul Testament vorbe§te despre
Biserica ce va mo§teni fagaduintele §i aceasta Biserica e
ve^nica, nu este §i nu poate fi inghitita de istorie, pentra ca e
condusa de catre Dumnezeu.

132

Astazi se impline§te acela§i lucru cu Biserica, ca
atunci cand Israel mergea spre fiul sau Iosif in Egipt, §i
Dumnezeu i s-a aratat in vedenie lafdntdna juramdntului, in
Beer-§eba §i i-a spus: „Eu ma voi pogori impreuna cu tine in
Egipt §i Eu te voi inalta pana la sfar§it", cf. LXX, Fac. 46. 3.

Biserica va fi inaltata in fata tuturor vrajma§ilor ei
pana in starlit, adica intotdeauna. Cei care vor lupta cu
Biserica lui Hristos vor lupta cu Insu§i Dumnezeu, pentru ca,
a§a cum a spus Gamaliel [care dupa o marturie vrednica de
crezare era cre§tin infiltrat in sinedriu, pentru ca sa
atentioneze pe cre§tini despre eventualele prigoane]: „Iar
daca este de la Dumnezeu, nu veti putea sa-i nimiciti, ca nu
cumva sa va aflati §i luptatori impotriva lui Dumnezeu" [F.
Ap. 5,39, ed. BOR 1988].

In concluzie, Biserica poate cuprinde intreaga lume,
pe toti cati cred in Hristos §i se boteaza ortodox iar
dimensiunea ei nu e pur istoric ci divino-umana. Pentru ca
este viata lui Dumnezeu cu oamenii, impreuna-petrecerea lui
Dumnezeu cu oamenii, Biserica continua dupa
transfigurarea lumii §i judecata tuturor, fiind ve§nica.

133

Intoarcere §i apropiere: doi termeni importanti
ai relatiei omului cu Dumnezeu in Scripturd

Daca atunci cand ne intoarcem capul privim catre
cineva/ceva sau cand revenim acasa, ajungem in fapt in
locul unde ne simtim eel mai bine, in Zah. 1, 3, prin
expresia eiuaTpaJjaTe upoc; Me (cf. LXX: intoarceti-vd cdtre
Mine), Domnul Atottiitorul ne indeamna spre o mi§care
interioara a fiintei noastre spre slava Sa. A ne intoarce
spre/catre Dumnezeu inseamna a ne uni cu harul Sau, a lasa
pe Dumnezeu sa Se intoarca spre noi.

Zah. 1, 3 ne vorbe§te despre o dubla intoarcere.
Prezentul intoarcerii noastre catre Dumnezeu este
concomitent cu intoarcerea lui Dumnezeu catre noi, de§i
expresia eiuaTpa^riaoijai upoc; b[i&Q presupune viitorul.
Dumnezeu spune : Md voi intoarce si Eu spre voi. Cand?
Atunci cand voi va veti intoarce cu inima si cu gandurile
voastre spre Mine.

Neem. 9, 29 vorbe§te despre aceea§i povatuire a
Domnului ca poporul sa se intoarca la Legea Domnului.
Intoarcerea catre Lege nu insemna intoarcere spre in afard,
ci spre implinirea legii inauntru, prin curatirea interioara de
patimi pentru a face cele ale legii pe altarul inimii.

Ne raportam la cartea Sfantului Neemia tocmai pentru
a sublinia ca intoarcerea de care vorbe§te Scriptura nu este
un reflex al trupului ci e o intoarcere harismatica a inimii, a
sufletului spre simtirea interioara a lui Dumnezeu.

In Neem. 9, 30 aflam ca Domnul i-a atras pe izraeliti
spre Sine timp de multi ani, i-a chemat, i-a a§teptat sa se
intoarca de la pacatele lor. §i cum i-a chemat, prin ce?
Spune Neemia: prin aceea ca Te-ai mdrturisit lor intru
Duhul Tdu (cf. LXX, Neem. 9, 30). Dumnezeu S-a facut
evident in ei prin Duhul in multe feluri dar ei nu au luat
aminte.

Domnul i-a chemat §i ne cheama prin mustrarile
con§tiintei, prin faptele bune ale altora, prin preotii Bisericii,
prin Scriptura, prin carti sfinte, prin vise §i tot felul de
intamplari personale. Chemarea la credinta se face inauntrul

134

inimii. §i Dumnezeu e Cel care are initiativa chemarii
noastre la Sine.

Tocmai de aceea credinta este o realitate adanca,
foarte personala, pe care nimeni nu o poate sonda cu privirea
atata timp cat este initiata foarte subtil de catre Dumnezeu §i
e sustinuta de catre Dumnezeu in mod permanent.

Dumnezeu S-a marturisit lor prin Duhul. Duhul lui
Dumnezeu le-a dat marturie despre Dumnezeu §i marturiei
interne i s-a adaugat marturia externa, venita prin Prooroci,
cf. aceluia§i loc de la Neem. 9, 30.

Izraelitii nu pleaca urechea la Domnul, nu se intorc
spre El. Nu au urechile inimii deschise spre El pentru ca
inima lor e lipita de cele trecatoare. §i pentru ca prefera
viata seculara, traita numai in timp, izraelitii necredincio§i
nu se imparta§esc de Dumnezeu prin Duhul, adica nu se
intorc la El.

Cf. GNT, la Rom. 5, 2, Sfantul Pavel ne spune ca
Hristos, prin Hristos, prin credinta in Hristos am avut
apropiere spre harul lui Dumnezeu, „in care stam §i ne
laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu".

Hristos ne-a adus apropierea de Tatal prin jertfa Sa,
ale carei consecinte le primim la nivel personal, prin
salasjuirea Duhului in fiinta noastra. Ca sa ne apropiem de
Dumnezeu trebuie sa stam intru Duhul §i intru Hristos, in
simtirea Duhului §i a lui Hristos in fiinta noastra pentru ca sa
avem nadejdea vie in fiinta noastra ca vom fi ve§nic in slava
lui Dumnezeu.

Marturisirea lui Dumnezeu intru Duhul de care
vorbea Neemia este identica cu simtirea sau cu starea in har
despre care ne vorbe§te Pavel. Dumnezeiescul Pavel ne
vorbe§te despre starea in har, despre simtirea harului in noi,
experienta pe care o puteau avea §i izraelitii, numai ca ei
luptau interior impotriva prezentei lui Dumnezeu, a harului,
in fiinta lor.

Izraelitii lui Neemia luptau cu marturia Duhului din
ei, cu Duhul care ii chema la sfintenie pe cand cre§tinii
ortodoc§i de astazi, care stau intru Duhul, se lauda intru
nadejdea mantuirii prin har a lui Dumnezeu.

§i cum ne laudam in nadejdea slavei lui Dumnezeu?
Prin aceea ca noi confirmam in fiinta noastra ca Cel ce ne

135

sfinte§te e Duhul lui Dumnezeu, prin Care stam in
Dumnezeu §i intru Care a§teptam sa fim mantuiti.

Intoarcerea este acceptarea harului, inmuierea inimii
prin pocainta pentru a simti harul, viata lui Dumnezeu
ta§nind in noi. Apropierea este continuarea, adancirea in har,
intimizarea cu Dumnezeu, cre§terea noastra in sfintenie. Insa
atunci cand ne intoarcem spre El deplin, cu toata fiinta
noastra interioara §i El se intoarce deplin fata de noi §i stand
in harul Sau putem sa ne veselim dumnezeie§te.

Despre apropiere Pavel vorbe§te §i in Efes. 2, 18, cam
la fel ca in Rom. 5, 2 : „Ca prin El [Hristos] avem §i unii §i
altii apropierea intru Duhul, catre Tatal". §i unii §i altii,
adica §i Israel §i neamurile, intreaga lume, a capatat prin
Hristos, prin iconomia mantuirii lui Hristos apropiere prin
Duhul sau intru El catre Tatal. Prin Duhul lui Hristos intram
la Tatal, adica prin Duhul pe Care Hristos L-a trimis in lume
§i Care purcede de la Tatal avem pe Hristos §i pe Duhul in
noi, avem intreaga Treime.

Apropierea de Dumnezeu, vazuta in cheie
triadologica, singura cheie iermineutica a Ortodoxiei, este
posibila datorita intruparii §i a iconomiei mantuirii lui
Hristos, pe care o primim intru Duhul §i prin care avem
acces la Tatal.

In Efes. 3, 12, Pavel vorbe§te de apropiere §i
indrazneala catre Tatal prin Hristos, reiterand ideile pe care
le-am analizat anterior. Insa trebuie sa retinem ca la Pavel,
conform verbului grecesc iTpo<raYCOYr|, apropierea de
Dumnezeu are conotatiile latinescului applicare, vorbindu-
ne despre o mi§care catre, de o aducere inainte de sine a
omului, de o venire catre Dumnezeu.

Apropierea, ca §i intoarcerea de care vorbea Zaharia
este §i ea dubla, dupa cum o regasim in cazul fiului risipitor.
Venirea lui la Tatal a insemnat alergarea Tatalui in
intampinarea fiului pierdut (Lc. 15, 20), adica in
intampinarea intregii omeniri care se pocaie§te. Dumnezeu a
primit imediat, a alergat cu dor, cu dragoste imensa catre
dorinta de pocainta, de intoarcere a fiului, care se intorcea
din tara mortii spirituale.

Intoarcerea catre Domnul e o ascultare a harului in
fiinta noastra §i ea presupune apropierea continua fata de

136

El. Insa apropierea aceasta nu are starlit dupa cum
intoarcerea e continua pentru ca e spre Cel pe care inima
noastra II iube§te §i II a§teapta cu mare dor.

137

La 18 ani de la primul pas spre...mintea
eclesiala

Acest articol este unul autobiografw si, in acelasi
timp, reprezinta o evocare recunoscatoare in fata Prea
Sfintei Treimi pentru minunea convertirii noastre.

1. Nimeni nu mi-a spus ca trebuic.sa ma pregatesc

Copilaria noastra a fost plina de munca, de cautari
enorme...§i ceea ce dv. vedeti la noi pe blog, aceasta munca
continua nu este o exceptie sau un act de orgoliu, ci
normalitatea cu care am trait de cand ne §tim. Munca,
creatia, noutatea erau in fiinta mea la ele acasa, fie ca era
vorba de desen, de citit, de scris, de pictat, de facut jucarii
sau planuri de excursii singuratice prin paduri §i zavoaie.

Insa, dorul meu de nou, de viu, de prietenie, dorul de
dor, dorul de absolut, dorul de indescriptibil, de inefabil nu
§tiam ca e. . .Dumnezeu.

Incercam sa caut in oameni §i in carti, in filme sau
desene animate, in propriile mele tari cu jucarii [ adica
aveam un teren, pe care mi 1-am luat prin efractie de la
bunica mea, tocmai unde era pamantul cu cap§uni §i acolo
mi-am facut Tara dorului: o tara in integralitate, cu oameni
de plastic, gradini, fantani, locuinte, fluviul care a starpit toti
cap§unii etc.] §i in propriile mele plasmuiri...comuniunea cu
toate.

Iubirea mea iubea tot ce atingea. Nu aveam repulsie
fata de soare, luna, vara, iarna, oameni, ma§ini, case,
§coala. . .de nimic. Nu am trait niciodata ideea ca nu se poate
realiza ceva anume sau ca exista sau poate exista intre
oameni momente care nu pot fi depa§ite.

Mi se parea aiurea - §i mi se pare - ca oamenii se
cearta, ca nu i§i sunt loiali propriilor lor aspiratii, ca le place
sa fie pro§ti §i nu Sfinti §i arhide§tepti, ca nu au planuri mari,
vise mari, ca nu se dedica cu totul celor mai sfinte a§teptari.

138

De aceea, starea mea de necredinta [am fost botezat
de mic ca ortodox dar nu aveam...obiceiuri eclesiale] era un
fel de credintd fara partea finala a credintei, pentru ca le
gaseam pe toate normale §i la locul lor, dar nu imi pusesem
problema cine le-a facut.

Nu mai §tiu ce §tiam sau ce nu §tiam despre
Dumnezeu sau daca §tiam ca a§a ceva exista. Din cand in
cand eram dus la Biserica de catre bunica mea cu coliva, ca
sa ne pomenim mortii sau cand murea cineva, la vreo nunta
sau botez...dar nu mi-am pus niciodata problema pana in
momentul convertirii mele ca... dusul la Biserica este o
necesitate neapdratd.

Interesant e, ca aveam unele apucaturi ne-
ortodoxe...dar un continut al credintei §i al iubirii pentru
oameni §i pentru creatia lui Dumnezeu foarte dezvoltat,
obtinut din contemplarile §i aspiratiile din inima mea, fara ca
cineva sa imi fi spus ca a§a trebuie sa ma comport.

Bunica noastra ne-a spus de foarte multe ori, ca de
cand ma §tie ea a vorbit cu mine ca §i cu un om matur, fara
sa ma toace la cap cu ce sa fac §i cu ce sa nu fac.

Ma duceam la §coala, invatam, ma jucam, ma
plimbam pe unde mi se nazarea...fara sa ma intrebe nimeni
pentru ce fac acest lucru, dar §tiam ca la ora 7-8 seara
trebuia sa fiu acasa, ca sa mancam.

Din acest motiv am trait o libertate de mi§care ca in
pustiu, pentru ca ma plimbam pe unde doream, fara sa fiu
suspectat ca a§ face cine §tie ce dracie enorma...§i veneam
acasa cand trebuia.

Iar cu ora mesei, iara§i, nu a trebuie sa imi spuna
nimeni ca trebuie sa vin acasa, pentru ca simteam ca e
normal sa fac acest lucru, pentru ca ducerile mele in natura
nu reprezentau evaddri din casa §i curte, ci excursii de
cercetare a naturii.

§i ce faceam la propriu? Ma duceam §i priveam cerul
minute intreci numarand norii §i vazand cum se schimba.
Culegeam plante pentru ierbar §i vietati pentru insectar. Ma
uitam cum merg §oparlele prin iarba, cum arata gazele,
prindeam fluturi, ma duceam sa miros iarba, plantele, sa vad
cum arata apa §i pe§tii, cum arata caprioarele sau iepurii,

139

randunicile §i divers^ copaci, ciupercile...pentru ca nu era
nimic care sa nu ma intereseze.

La fel, cand era vorba de carti sau arta - ce numeam
eu arta pana in 12-13 ani - le citeam din scoarta in scoarta,
recitam cu voce tare, faceam teatru de papu§i, discursuri
cornice, incercam sa ma intrec cu fiecare poet, scriitor §i
pictor pe care ii cuno§team...§i versificam, pictam sau
scriam diverse lucruri in stilul lor.

Mi-am dat seama foarte repede ca stilul nu e de
ajuns...§i ca am nevoie de propriul stil, pentru ca fiecare
avem un mod de a vedea lucrurile. Mi-am dat seama de
acest lucru privind la colegii mei de §coala, cum fiecare
aveau un fel de vorbi §i de pune probleme. §i, de atunci, am
fost foarte atent la faptul cum spun, calc, vorbesc,
gandesc. . .ca sa fiu eu insumi.

De aceea eram foarte exigent §i critic cu orice, lucram
pana cadeam lat de oboseala ca §i astazi. Fiecare zi era un
timp unde faceam tot ce se putea...fara nici un program. §i
niciodata nu credeam - §i nici nu cred - ca am facut sau ca
pot sa fac tot ce pot sau ce se poate sau ce e de facut.

Pentru toate aceste motive... a vrea mai mult, a vrea
totul, era normalul, adevarata viata pentru mine. §i totu§i, a
trebuit sa mp coc, precum graul in Ian, pentru ca sa fm
secerat de Cultivatorul ceresc.

2. Cand a inceput revolutia romdna din decembrie
1989 am con§tientizat... pentru ce...m-am pregdtit fdra sa
stiu.

Cand a inceput revolutia din decembrie... am auzit
izbucnirile de sinceritate §i de inflacarare ale oamenilor la
radio. Eram la Scrioa§tea, casa la noi, §i auzind la radio. . .am
deschis televizorul. Atunci mi-a luat ceva timp sa inteleg ca
ce vad e real. . .§i nu e un film sau un desen animat.

Insa, din momentul cand am inceput sa aud acele
glasuri... a inceput sa se petreaca in interiorul meu
schimbari radicale, fundamentale... acele glasuri fiind
aidoma cu forta cautarilor mele, cu dorul meu de tot, de tot
ce exista, ca o descatu§are plenara a persoanei mele.

140

Fara sa imi dau seama prea bine...asistam la primul
eveniment nea§teptat din viata mea, la un eveniment care ma
inalta spre un mod de a fi...care imi dovedea ca aspiratiile
mele sunt normale.

Pentru ca in Tara dorului, in tara mea, oamenii traiau
dreptatea nu o declamau, traiau in adevar, aveau sentimente
§i crezuri puternice, erau razboinici, nu se temeau de nimic.

Iar oamenii care ie§eau pe strazi §i care se puneau in
fata tancurilor...semanau identic, erau frati buni, cu oamenii
pe care eu ii zamislisem, ii scosesem din inima mea §i
erau... papu§i, razboinici sau fapturi de plastic, care aveau
un nume propriu, identitate §i mod de comportament
propriu.

Insa, eel mai zguduitor lucru, lucru care m-a facut sa
vad planul ultim al credintei mele a fost aceea, cand am
simtit ca o forta, ceva, mai presus de oameni, ii poarta pe
ace§ti oameni. . .cum simteam ca ma poarta §i pe mine.

Iar in momentul cand am inceput sa vad primele
slujbe ortodoxe la televizor §i rugaciuni facute in pietele §i
pe strazile Bucure§tiului §i, in ziare, au aparut tot felul de
mici cuvantari de credinta, am inteles ca . . .Dumnezeu e Cel
care ii poarta pe ace§ti oameni - cum ma purta §i pe mine in
incon§tienta mea - fapt pentru pot sa sfideze moartea,
gloantele §i sa aiba atata forta a adevarului.

Daca Sfantul Petru a avut atata cuvant cu putere multa
ca sa converteasca 300 de oameni cu familiile lor iar pe
Sfantul Pavel Hristos, Cel pe care el II prigoneau 1-a
convertit cand i S-a aratat intru slava Sa...pe noi, personal,
ne-a convertit acela§i Duh Sfant, in mod direct, fara
mijlocitori umani, pe Care L-am simtit ca mi§ca aceasta
mare de oameni ca sa strige dreptate §i credinta, adevar §i
omenie.

In sociologie teoretizarea presiunii care mi§ca pe
oameni ca sa se revolte e formata numai din nevoia de
drepturi §i libertati. Insa aceasta viziune e reductionista,
pentru ca vad in oameni numai . . . ni§te indivizi avizi de trai
bun. Reductionista e §i perspectiva psihologica, care
vorbe§te despre o intrunire de factori care predispun pe
oameni sa se revolte.

141

Insa, de§i pe atunci nu §tiam ca la aceasta revolutie
unii au mai §i planuit-o, in a§a fel ca altii sa. . .moara pentru a
fundamenta schimbarea de garnitura politica...am simtit, in
mod fundamental, mai presus de orice interes personal
ingust. . .ca Dumnezeu eel in Treime a fost forta de inspiratie
a multii §i, mai ales, a Martirilor pentru care vom fi
recunoscatori intotdeauna, pentru ca, datorita lor, astazi sunt
ceea ce sunt.

§i, Dumnezeu care ma pregatise prin libertatea §i
iubirea pentru adevar §i dreptate, prin sentimente vii,
viguroase, plenare...m-a dus spre mai inalt, spre Sine, ca sa
vad ce imi lipsea: nu §tiam Sursa tuturor lucrurilor, cine este
Creatorul lor §i faptul ca in El §i numai in El se implinesc
toti oamenii §i intreaga existenta.

Din zilele lui decembrie 1989 pana in august 1990 s-
au produs schimbari rapide, fulminante in noi...§i a ca§tigat
Dumnezeu.

3. Dumnezeu a cd§tigat impotriva

tuturor... atacatorilor credintei mele.

Am inceput sa cred...dar nu aveam Biserica, ideea de
Biserica. Dupa ce a vrut sa ma corupa familia, dupa ce nu
m-au mai suportat colegii §i prietenii, dupa ce adventi§tii nu
m-au obtinut de partea lor... dupa ce am studiat destul cat sa
merg, iara§i, cu toata inima, in Biserica lui Dumnezeu... pe
data de 6 august 1990 am mers pentru prima oara la Biserica
din satul meu ca §i convertit, fara sa §tiu prea bine...ca
Schimbarea la Fata a Domnului inseamna sa intri pe aceasta
u§a, in Biserica lui Dumnezeu §i, pe fiecare zi trebuie sa te
schimbi, sa te umpli de lumina lui Dumnezeu... devenind o
con§tiinta/minte eclesiala.

Am ajuns de la prima ora...§i cantaretul Bisericii
noastre, nea Floricd - un om care gustase din plin lumea
celui de-al doilea razboi mondial §i care invatase in mod
practic, fara §coala, tainele cantatului la strana de la
inainta§ul sau - m-a pus sa recit psalmii Utreniei, cei 6 §i, la
Liturghie, pe cand se imparta§ea preotul sa citesc... Cazania

142

zilei, adica explicarea pentru credincio§ii din Biserica a
Evangheliei zilei, a§a cum statornicise PFP Justinian al
Romaniei.

Intalnirea cu Biserica, acum, ca nou convertit /
reconvertit - noi ne-am considerat de acum un convertit,
chiar daca fusesem botezat, pentru ca am luat-o de la zero -
a fost defmitiva §i nimeni nu ne-a putut convinge ca nu
aceasta e calea noastra sau ca nu Dumnezeu e Acela care ne-
a calauzit pa§ii aici.

De aceea, acum, dupa 1 8 ani, cand au trecut 5 ani de
seminar, un an de profesorat, 4 ani de facultate, 2 ani de
master §i 4 de doctorat, din care 3 de preotie, aceasta zi a
ramas ziua inceputului schimbarii mintii §i a inimii noastre,
cand am inceput sa dobandim mintea Bisericii, con§tiinta de
membru real al Bisericii lui Hristos, chemat de catre El §i
calauzit pas cu pas spre noi §i noi intelegeri dumnezeie^ti.

Acum 18 ani incepea minunea eclesialitatii, a
imbisericirii con§tiente in viata noastra, dupa care au urmat
experiente uluitor de impresionante, tot nea§teptate, dar spre
care Prea Curata Stapana ne-a purtat. . .ducandu-ne de mana.

Articolul de fata e multumirea noastra pentru toate
minunile lui Dumnezeu din viata noastra §i pentru toata
intelepciunea pe care am dobandit-o din multele momente
cand Dumnezeu ne-a lasat sa cadem amarnic, ca sa ne
inteleptim §i sa nu consideram ca...stam. E multumirea
noastra, pe langa toate cele ale zilei, catre Dumnezeu nostru
sj in acela§i timp o marturie pentru cei care cred ca nu au un
scop in viata, ca nu-i iube§te nimeni sau nu §tiu ce sa mai
faca.

Daca cautati ceva profund, oricum ati fi §i oriunde ati
fi, suntem incredintati deplin ca veti gasi raspuns la dorurile
vii, nestinse ale inimilor dv. !

143

Despre mo§tenirea lui Dumnezeu

1 . Sintagma Xabv eyKXripou

Sintagma A,aov eyKA/ripov \popor mo§tenitor\ e unica
in LXX. Dumnezeu §i-a ales Israelul dintre neamuri ca sa Ii
fie popor mo§tenitor smpopor de mo§tenire cum spune ed.
BOR2001.

Dar mo§tenirea de care vorbe§te Domnul nu tine
numai de temporalitate, ci sj de ve§nicie. Pentru acest motiv
Israelul eel adevarat al Bisericii mo§tene§te pe Dumnezeu,
pentru ca asculta de poruncile Sale.

2. Mo§tenirea lui Dumnezeu

Incepand de la Fac. 15, 7 ceea ce promite Dumnezeu
§i ceea ce va da Dumnezeu lui Israel eel vechi, dar §i lui
Israel eel nou, Bisericii e . . .mo§tenirea [KA,r|povo|j,i.a] Sa.

Fie ca e vorba despre pamant, despre viata, despre
iertare §i mantuire toate acestea sunt mo§tenirea lui
Dumnezeu, sunt consecintele reale in viata noastra ale
implinirea voii Sale. Insa, in primul rand, oamenii
credinciosj sunt mo§tenirea Lui.

3 . Arvuna mo§tenirii la Sfdntul Vasile eel Mare

In anaforaua sa, Sfantul Vasile spune despre Sfantul
Duh faptul ca „Sfantul Duh, [care este] Duhul adevarului,
[este §i] darul infierii, arvuna mo§tenirii celei ce va sa fie,
inceputul bunatatilor celor ve§nice, puterea cea facatoare de
viata, izvorul sfmteniei...", cf. Liturghier, ed. BOR 2000, p.
226.

Cu alte cuvinte, daca suntem plini de roadele
duhovnice§ti ale Duhului Sfant avem arvuna mo§tenirii Sale
celei ve§nice, adica arvuna Imparatiei Sale.

144

4. Ce inseamna ...arvund?

Cf. DEX 1998, p. 62, arvuna este echivalentul
lui... acont. Iar acontul, cf. Idem, p. 8 este o „parte dintr-o
suma de bani platita sau incasata inainte, la o cumparare sau
la incheierea unei tranzactii, ca garantie; avans, acontare,
arvuna, parte din salariu".

Primind acum arvuna Duhului, prezenta §i simtirea
Duhului in fiinta noastra...suntem incredintati in mod direct

5 5 5

de catre Dumnezeu, ca El ne va da intreaga Sa bogatie de
har, de intelegere §i de dragoste in imparatia Sa. Acum
primim/avem doar o geand de fericire . . .pe cand atunci vom
avea totul.

5. Diferenta dintre mo§tenirea mea...§i mo§tenirea
Lui.

Eu pot lasa mo§tenire cuiva cartile mele, ve§minte,
icoane, bani, posesiuni... Dumnezeu ne lasa mo§tenire
pamantul acesta, cu tot ceea ce vedem, dar §i Imparatia Sa
daca suntem fii ascultatori ai Sai.

Eu las mo§tenire lucruri primite de la El sau facute
impreuna cu El, pe cand El imi da sa mo§tenesc toata
frumusetea acestei vieti §i, mai ales, a celei viitoare, pentru
care aceasta, de acum, e numai o pregustare a frumusetii
Sale ve§nice.

6. Poporul §i mo§tenirea lui Dumnezeu

Poporul [laog] §i mo§tenirea [KA,r|povo|j,i.a] lui
Dumnezeu este Israel eel scos din Egipt [I Regi 8, 51, cf.
LXX], cu mdnd puternicd §i cu brat inalt [Ps. 135, 12, cf.
LXX].

Dar fiii Bisericii sunt poporul sj mo§tenirea lui
Dumnezeu, pentru ca sunt nascuti prin cuvdntul eel viu al
Dumnezeu [6ioc A,6you Cwvtoc; Geou, I Petr. 1, 23, cf. GNT] §i
au casd nefdeutd de mdnd, ve§nicd, in ceruri [o'iklocv

145

axeipoiTOLriTov alcoviov kv xoIq oupavolg, II Cor. 5, 1, cf.
GNT].

7. De la cine aprimit Biserica mogtenirea sa?

Sfantul Clement Romanul in / Cor. 42 ne raspunde
intr-un mod elocvent, pentru ca sa nu mai incurcam Biserica
cu...bisericile: „Apostolii ne-au adus Evanghelia de la
Domnul Iisus Hristos; Iisus Hristos a fost trimis de Tatal.
A§adar Hristos este de la Dumnezeu, iar Apostolii de la
Hristos, deci amandoua s-au facut cu buna randuiala
[gutocktcoc;] din voia lui Dumnezeu.

A§adar, primind ei porunci, §i fiind plini de
certitudine prin Invierea Domnului nostru Iisus Hristos §i
crezand in cuvantul lui Dumnezeu, au ie§it cu certitudinea
Duhului Sfant [ cu arvunal incredintarea de care am vorbit
anterior n.n.] evanghelizand ca are sa vina Imparatia lui
Dumnezeu.

A§adar, propovaduind in sate §i ora§e, a§ezau in ele
parga [toc; d-uapxac;] acestora [pe oamenii duhovnice§ti cei
mai insemnati ai acelor tinuturi n.n.], punandu-i la
incercare/cercetandu-i [6oKL|iaaavT6c;] prin Duhul, drept
episcopi [eiuaKoiToix;] §i diaconi [SiaKovouc;] ai celor ce aveau
sa creada" 310 .

Mo§tenirea Bisericii Ortodoxe este mo§tenirea
Treimii. §i mo§tenirea pe care Treimea ne-a dat-o noua este
innoirea vietii [KmvornTi C^Q, Rom. 6, 4, cf. GNT],
continua inaintare in sfintenie.

$.Mo§tenireaprinfagaduinta [Gal. 3, 18]

Sintagma r\ kAxipovohloc 8l' eTTayYeA-Lac; [mo§tenirea
din / prin fagaduinta] ne arata faptul ca Sfantul Avraam a
primit mo§tenirea lui Dumnezeu pentru ca a crezut

310 Cf. SC 167 / CO 1, ed. Ica jr., p. 412.

146

netarmurit in faptul, ca Dumnezeu I§i va implini fagaduinta
Lui cu el.

Acela§i lucru se petrece §i cu noi acum. Noi credem
ca vom primi Imparatia lui Dumnezeu, ca vom fi mo§tenitori
ai Imparatiei Sale, daca vom implini poruncile Sale §i ne
vom comporta, in mod real, ca ni§te fii ai Sai.

§i la noi mo§tenirea este de domeniul viitorului §i al
nadejdii netarmurite, chiar daca acum primim arvuna,
semnul ca El este cu noi §i va fi cu noi.

147

Omul pe langd care treci

Am urmat astazi invitatia Jurnalului National si cu 3
lei am cumparat ziarul si CD-ul maestrului Gica Petrescu. In
timpul mesei de pranz, melodiile lui ne-au veselit inima cu o
melancolie aparte, cu o veselie dureroasa, ne-au adus in
minte un secol de viata, un secol de Romania si ceva din
adancul dureros al unui om singur, ramas singur si uitat mai
de toti spre sfarsitul vietii.

L-am cunoscut fugitiv pe acest om de exceptie, sub
ipostaza sa de om atins sever de batranete sau, mai bine zis,
sub ipostaza sa de calator, de drumet prin Bucuresti, de
drumet agale, scos din ritmul vietii agitate al acelora care
sunt astazi in prim planul societatii.

In drum spre Facultatea de Drept si spre Biroul
Doctorate unde aveam nevoie sa merg, Dumnezeu mi 1-a
scos de cateva ori in cale si l-am vazut fugar, fragmentar.
Sub chipul unui om plin de ani am descoperit ochii si
sclipirea de demnitate a omului de cantec pe care il vazusem
la televizor.

Am trecut pe langa el si am intors capul, instinctiv, ca
sa il vad si mai bine. Sunt oameni pe care imi doresc sa ii
retin in minte atat din planul frontal, de ochi in ochi, cat si
dintr-un plan neutru, unde numai eu sunt eel care privesc si
am astfel timp sa judec si mai bine ceea ce vad. Adica, dupa
schimbul de vederi interpersonale vreau sa contemplu omul,
sa il inmagazinez definitiv in inima mea.

§i acum, cand vreau sa mi-1 amintesc, il vad iesind din
scara blocului de unde locuia, cu un baston in mana, aplecat
putin de spate si avand in el, ca o evidenta, taina vietii lui.

Am aflat sfarsitul vietii sale de la televizor, am citit
cuvintele doamnei care il servea la restaurant si m-am rugat
pentru dumnealui in acea zi, ca pentru un om drag. Vederea
aceea m-a impins la rugaciune si la duiosie pentru el. Iar
astazi cand scriu aceste randuri vreau sa spun ceva esential
despre noi: sa nu trecem nepdsdtori pe langd tainele
oamenilor!

148

Anonimatul este o sursa intreaga de contemplatie. De
multe ori am intalnit oameni profunzi, pe care i-am vazut in
treacat, pe care i-am simtit imediat ca sunt oameni speciali,
dar cu care nu am putut vorbi.

E lesne de inteles de ce: pentru ca nu ii cuno§team §i
nu avea cine sa ma prezinte lor sau cum sa intru in relatie cu
ei fara ca sa ii jenez. Daca maestrul Gica Petrescu era un
batran cu o alta istorie §i nu cu cea pe care o are, nici atunci
nu trebuia neglijat, scos din atentia noastra. §i noi vom
ajunge, fiecare dintre noi, la cosul istoriei frivole care ne
mana de la spate.

A te crede imbatabil, de neinlocuit, este o mare gafa.
Insa a crede ca nu trebuie sa mai respecti pe cineva numai
pentru ca e batran sau bolnav e o adevarata prostie. E o
decadere grozava.

Fiecare trecator are taina lui, biografia lui bine
stability. Unii insa au o biografie gigantesca prin maretia
vietii lor. Ma uitam ieri pe un volum omagial dedicat IPS

Til

Antonie Plamadeala §i m-am infiorat de numarul de
articole, carti, studii, predici pe care le-a scris in intreaga sa
viata.

Cand studiez §i traduc cate ceva din imensele carti ale
Sfintilor Parinti, ma simt un punct in fata unor colosj. §i nu
ma refer numai la numarul de ordinul zecilor, sutelor ale
cartilor lor, ci §i la profunzimea de gandire pe care o degaja
paginile lor, subtilitatea, maretia fara seaman a suferintei §i a
iubirii lor.

Putem trece pe langa oameni imensj fara ca sa §tim.
Pe mine personal ma traverseaza de multe ori o sfiala
imensa la gandul ca poate trece pe langa mine tocmai
oamenii de care am cea mai mare nevoie, cei care sunt
trimi§i de Dumnezeu sa ma invete cum sa imi traiesc
frumos viata.

Nu §tiu cate intalniri providentiale am ratat. Nu §tiu de
cate ori am fost orb fata de ochii oamenilor atenti, care imi
doream prietenia cu tot dinadinsul. As. dori ca sa nu fi ratat
nicio intalnire imensa... dar nu §tiu asta. Cel putin doresc ca

311 Ma refer la rev. Studii Teologice, seria a Ill-a, I (2005), nr. 4.

149

de aici incolo sa nu pierd din vedere tainele oamenilor care
tree pe langa mine.

150

Justetea penibilului §i impardonabilul
incredibilului

Atunci cdnd oamenii nu mai au rusine de nimeni incep
sd apard pe stradd monstrii. Tot la fel, „ cdnd tara te vrea
prost", incredibilul atinge cote care nu se pot scuza. Un
articol, care pledeazd cu incredere, pentru oamenii care nu
vor sd fie pdnd la sfdrsit, animalele de povard ale
demonilor.

Simtul rasinii nu este o cicatrice din „timpuri
imemoriale", de care trebuie sa ne dispensam cat mai
repede. Nu este nici o pata pe camasa, de la o musca care si-
a facut treaba mare pe bunatatea noastra de toala, si de care
ne ferim sa vorbim cu altii.

Cand ne simtim penibili in fata propriei noastre
oglinzi, atunci suntem josnici. Daca rosim, fara doar si
poate, am facut lucruri de care ne e teama sa vorbim cu gura
pana la urechi sau sa ne mandrim cu ele.

Daca ne e rusine mare, groaznica de noi insine,
inseamna ca mai e ceva de recuperat din biata noastra fiinta.
Cat mai suntem sensibili chiar si pentru dementul nostra
egoism, pentru avaritia noastra de mare lux, atunci mai avem
o sansa reala pentru a fi oameni.

§i daca suntem oameni sau incercam sa ne reabilitam,
sa devenim din patimasi rationali, cu dreapta cugetare,
atunci incredibilul, monstraosul pe care il auzim, cu care
intram in contact, nu ne mai mini.

Monstri apar atunci cand nu mai au ce pierde, pentru
ca au pierdut tot. §i nu in a pierde ar sta marea durere, ci in
a crede ca nu mai poate fi schimbat nimic din ceea ce s-a
facut, din cine suntem. Monstruozitatea este aberatia care
urmeaza nihilismului.

Dupa ce ai negat tot ce se poate nega si nu iti mai pasa
de nimic, poti sa faci orice. Insa aceasta virilitate falsa a
puterii absolute e una din fantasmele cu care demonii

151

conduc pe oameni, la momentul dramatic de a-§i pune capat
zilelor.

Ca sa te sinucizi trebuie sa crezi ca nu mai crezi in
nimic, ca nimanui nu ii pasa de tine. Ca sa detonezi o bomba
intr-un mall imens sau intr-un stadion ticsit de oameni
trebuie sa crezi ca realitatea e o joaca fara urmari
cauterizante.

§i ai simtul irealitatii cand parcurgi treapta cu treapta
sinuciderea de sine, omorarea omului interior. Fiecare pacat
de care noi glumim spumos, fiecare idee falsa la care
ambalam toate motoarele fiintei noastre, fiecare moda care
ne mananca atata energie, omoara lin, incet dar sigur ru§inea
din noi, adica ofera societatii mon§trii pe banda rulanta.

Discrepanta dintre omul smerit de la tara, agramat §i
lovit de boli §i neajunsuri de tot felul §i ora§eanul care
butoneaza toate posturile, pentru ca nu are cui sa tipe ca este
§i el om, este evidenta in Romania.

§tim foarte bine ca instabilitatea emotionala a
intelectualului fara credinta in Dumnezeu, fara certitudini ia
calea psihologului, a psihanalistului (daca vrea sa
recunoasca ca lucrurile nu merg prea bine cu el) §i ca omul
credincios, smerit, de multe ori de conditie modesta, emana
o frumusete lini§tita, de care ai nevoie, ca de o plimbare prin
padure.

Nu spun acum ca toti care vin la Biserica sunt deodata
Sfinti §i ca nici unul din ei nu mai au probleme cu doldora.
Dimpotriva, cei care se aproprie de Dumnezeu au §i mai
multe probleme §i daca sunt putine, or demonii, or dracii, le
inventeaza cat mai multe, ca omul sa se simta intotdeauna in
priza.

Insa omul credincios are o nadejde, are certitudini, are
o respiratie frumoasa, venita dintr-o inima lini§tita. Trebuie
sa savurezi un astfel de moment de candoare duhovniceasca
§i imi veti da crezare, mie, preotului care a scris aceste
randuri, ca e penibil sa nu ai certitudini §i stabilitate in viata
personala.

Daca ru§inea este un martor impartial al unor realizari
porcoase, atunci incredibilul de a fi nesimtit, de a fi
infractor, de a fi indecent pana in panzele albe, nu se iarta
u§or, chiar daca se poate uita repede. Un om care le face pe

152

toate, care rastoarna pe gat toata murdaria de care poate fi in
stare e un monstru sau un om care se poate infiora. Daca nu
crede ca nu mai are nici o §ansa atunci se poate infiora de
cat de impardonabila e viata lui. §i aceasta infrico§are
simtita fata in fata cu un dezastru de viata a fost pentru multi

5 5 5 5±5

un preludiu al sfmteniei.

Sfintenia poate incepe de la o simpla constatare: eu
sunt urat ca dracul prin cate am facut, dar pot sa fiu frumos
ca Dumnezeu, daca ma pocaiesc pentru toate. Insa trebuie sa
mai avem rusjne ca sa ne venim in fire §i mai ales sa mai
avem timp sa ne vedem la idei, intre atatea idei contrafacute
care ni se baga in cap prin toate metodele.

In ceea ce ma prive§te, cred ca oamenii sunt creati
pentru ca sa devina dumnezei §i nu ni§te simple maimute
dresate, care §tiu toate filmele, toti politicienii, toate CD-
urile de manele pe de rost, dar nu i§i §tiu Dumnezeul §i nu se
cunosc nici cat negru sub unghie.

Cred in oameni §i ma rog pentru oameni cu strangere
de inima §i cu multa dragoste, chiar daca oamenii nu i§i dau
mari §anse.

Ma rog pentru mon§tri cu fata umana §tearsa,
depreciata, pentru ca eu cred ca harul lui Dumnezeu e mai
puternic decat orice virus mediatic §i decat orice
imbecilizare sistematica, dictata de sus. §i tocmai de aceea,
scriu despre normalitatea de a-ti recunoa§te ru§inea, dar §i
despre impardonabilul oricarei existente pangarite de
monstruozitate.

153

Pilda Samarineanului milostiv 312
[Lc. 10, 25-37]

Predicd exegeticd la Duminica a 25-a dupd Rusalii

Iubitii mei frati §i surori intru Domnul,

Imi place sa spun in astfel de imprejurari, urmatorul
adevar; cum ca: ortodoxul nu termina niciodata de citit
Sfanta Scriptura. Sfanta Scriptura nu poate fi terminate,
pentru ca ea trebuie aprofundata continuu. Locul de unde eu
predic acum, este locul de unde II primim pe Hristos. §i daca
de aici vorbim, atunci predica are rostul de a ne face proprii
lui Hristos. Predica e o pregatire.

Mireasa - pentru ca avem aici o mireasa - este chipul
Bisericii. §i cum e Biserica? E curata, fara prihana. Daca
Sfanta Biserica este Casa fecioriei §i mireasa trebuie sa fie a
fecioriei. In mana mea e tot feciorie, pentru ca Sfanta
Scriptura e scrisa in curatia §i frumusetea Sfantului Duh.

Sfanta Scriptura e foe, focul Sfantului Duh. Dar in
fata noastra sta policandrul. Un alt simbol. El sta in fata mea
§i a dumneavoastra. El sta intre noi pentru ca ne reprezinta.
Candelabru, mai multe candele.

Dar aceste mai multe candele suntem noi, cu totii,
care trebuie sa ardem la unison. §i cine ne poate aprinde?
Cine ne poate uni, ca pe un candelabru? Duhul Sfant! De
aceea ni s-a pastrat capitolul al doilea din Faptele Sfmtilor

312 Rostita, ca student, in Biserica Sfanta Ecaterina din Bucuresti, pe data de 11-11-
2001, in anul terminal de studii, adica anul al IV-lea. Pentru ca sa o sustin a trebuit sa
dau un examen oral la seminarul de Omiletica. Am rostit-o imbracat in vesminte de
ipodiacon si a durat 40 de minute. Pentru predica aceasta 1-am enervat pe parintele
profesor Vasile Gordon, care m-a admonestat si pe multi dintre colegii mei si toti au
sarit in sus, ca m-am luat de Parintele Patriarh Teoctist.

Cu alte cuvinte am capatat o „reputatie" negativa si ecourile ei nu s-au stins nici pana
astazi. Sper ca dv. sa intelegeti mesajul dumnezeiesc al acestei predici si sa nu ma
suspectati de lucruri pe care nu mi le-am dorit nicidecum sa le isc.
In dreapta mea era un mire si o mireasa, care s-au cununat dupa Sfanta Liturghie.
Apar si ei in cadrul expunerii mele. Desi este o predica elaborate, ea s-a nascut in
mare parte din interactiunea dintre mine si auditoriu. Orice predica este un mesaj
direct si acesta este un mesaj direct.

154

Apostoli: ca sa con§tientizam ca putem trai intr-un singur
Duh, ca §i cum am fi, cu totii, un candelabru.

La fiecare Sfanta Liturghie avem in fata ochilor inimii

- cum spun Sfintii Parinti - o Sfanta Evanghelie, o pericopa
din Sfanta Evanghelie; mai mica sau mai mare. Astazi avem
treisprezece versete §i anume, Parabola Samarineanului
Milostiv, Prea Milostiv, infinit de Milostiv, §i aveti sa vedeti
de ce II numesc a§a pe Acesta.

Pentru mine aceasta parabola e o chintesenta a
Sfintelor Evanghelii. Un om, pe care il cunosc personal, mi-
a spus ca o predica la aceasta parabola ar dura vreo cinci ore,
insa eu - sper - am sa va vorbesc despre ea, in vreo treizeci
de minute.

Sfanta Evanghelie de astazi e de la Sfantul Luca:
versetele de la 25 la 37 inclusiv, ale capitolului al zecelea.
Cadrul general al Sfintei Evanghelii, poate fi - foarte bine -
Biserica noastra, pentru ca aici - ca §i acolo - era o multime
de oameni care taceau.

Dar dintre aceste „guri mute", care nu vorbeau cu glas

- dar launtric da, pentru ca suntem fiinte cugetatoare - s-a
ridicat una, a unui invatator de Lege. Un invatator de Lege,
adica un rabin, dupa cum §i noi suntem sau vom fi, in
curand, diaconi, preoti, episcopi sau, altceva...

Aceasta gura, a rabinului, s-a ridicat din multime, dar
nu sa spuna ceva bun, ci ca sa-L ispiteasca pe Iisus. Dorea sa
vada, cin e El, ce spune El, ce poate spune El, de§i I S-a
adresat ironic. S-a ridicat ispitindu-L §i zicand:
„Invatatorule, ce sa fac ca sa mo§tenesc viata de veci?"
„Viata de veci", spune rabinul. §i e o intrebare buna. Pare
buna.

Dar El L-a intrebat in mod ironic pe Iisus, pentru ca in
mintea lui nu mai era un alt invatator, pentru ca el era
invatator. A§a i se parea lui. I se parea ca este invatator §i de
aceea vorbea persiflant cu Domnul. El §tia Legea.

§tia ce spune Legea. El credea ca §tie raspunsul §i
acum, intreba §i el, dar fara sa-1 intereseze. §i pentru ca nu-1
interesa, §i Iisus ii raspunde ca pentru un om al Legii, caruia
i se parea ca §tie Legea. Probabil era evidenta calitatea lui de
rabin, dupa cum este evidenta - in aceasta situatie - calitatea
mea de vorbitor. Hainele il aratau a rabin, putem spune asta,

155

insa Domnul §tia, cu siguranta, pe fiecare in parte. El §tia
cine este eel care-L intreaba. §i pentru ca §tia, il intreaba §i
El pe rabin: „Ce este scris in Lege?"

Legea cuprinde cinci carti. Cartile lui Moise, ale
Sfantului Moise.. Jar in editia noastra [a Scripturii], ea
cuprinde, este formata din 224 de pagini. Mi-am notat aici
numarul paginilor, ca sa fm foarte precis. Doua sute
douazeci §i patru de pagini ar fi fost raspunsul rabinului.
Trebuia sa le spuna pe toate, nu-i a§a?

Dar Domnul il mai intreaba pe acesta, §i: „Cum
cite§ti?", adica ce intelegi din ce cite§ti. La cursuri ar trebui
sa fim intrebati nu ce scrie in carte - caci asta e u§or de
reprodus, daca avem o memorie buna - ci: cum intelegem?
Ce intelegem? Daca intelegem, dam dovada ca am §tiut sa
citim, dar §i ca suntem oameni duhovnice§ti.

Rabinul nu ii spune Domnului ce intelege el din Lege,
ci un verset: versetul 27. El a putut sa faca, ceea ce eu, nu
voi putea face niciodata: a concentrat 224 de pagini, in 33 de
cuvinte! El ii raspunde: „Sa iube§ti pe Domnul Dumnezeul
tau"...§i celelalte, pe care le §titi, pe care le-ati auzit.

§i un lucru interesant avem aici, faptul ca in Vechiul
Testament nu apare sintagma: „§i din tot cugetul tau", in
porunca iubirii lui Dumnezeu, dar §i cele doua porunci nu
sunt scrise una dupa alta, pentru ca ele sunt continute de
doua carti: de Levitic §i Deuteronom.

Mi-am notat §i acestea, pentru ca sa va spun precis. In
Levitic 19, 18 avem porunca iubirii pentru aproapele iar in
Deuteronom 6, 5 §i 10, 12 avem pe cea a iubirii de
Dumnezeu; deci: niciodata impreuna.

De unde a §tiut rabinul, ne intrebam, ce sa raspunda?
Probabil §i ei aveau, ca §i noi, o teologie „sistematica", care
§tie intotdeauna ce sa spuna. Avea un raspuns prefabricat. I
s-a parut ca a§a trebuie sa spuna...

§i pentru ca el era ironic §i Domnul ii raspunde cu
ceea ce spune Legea: „Drept ai raspuns; fa aceasta §i vei
trai"; lucru pe care il gasim §i la Levitic 18, 5: „Omul care le
impline§te - de porunci e vorba - va trai prin ele", datorita
lor, datorita improprierii lor.

Discutia luase sfar§it, va sa zica. Insa rabinul in
infatuarea lui grandioasa, nu tace totu§i, pentru ca vrea -

156

spune Sfantul Luca - „sa se indrepteze pe sine", sa se
indreptateasca pe sine, cum spun Sfintii Parinti. Vrea sa iasa
in evidenta; sa i se laude spoiala intelepciunii sale. De aceea
II intreaba: „§i cine este aproapele meu?"

El §tia cine e aproapele lui. El era rabin. Rabinii
spuneau altora - nu lor m§i§i - despre cine e aproapele lor.
Cu alte cuvinte intreba degeaba. Poruncile Decalogului nu
spuneau sa-ti iube§ti aproapele, ci numai sa-ti cinsteti
parintii. Insa este evidenta situatia, caci daca iti cinste§ti
parintii, trebuie sa cinste§ti pe orice om.

§i la intrebarea rabinului, Domnul nu raspunde
simplu, ci magnific. Parabola aceasta e dumnezeiesc de
frumoasa. Dar, pe aceasta parabola o putem intelege in trei
moduri: literal - din ce putem citi - simbolic §i mistic. Voi
incerca sa le combin pe toate trei, pentru folosul sufletului.

„Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon...".
Cobora...El cobora. §i pentru ca avem aici oameni care §tiu
mai multa ebraica, el cobora din „ora§ul pacii" spre „orasul
fmicilor", caci a§a se traduc denumirile celor doua ora§e. El
cobora de la Ieru§alaim la Ierihon, dar nu de la acesta
pamantesc, caci de la acesta cobori §i nu ti se intampla
nimic, ci de la Ierusalimul ceresc, caci sunt doua Ierusalime.

Cobora din cer - caci in cer ne urea Sfantul Botez -
prin pacat, spre Ierihon, adica spre locul unde spera sa se
ascunda. Omul vrea sa se ascunda. §i unde? Sub frunze, sub
frunzele parerii de sine. Ierihonul e considerat de multi ca un
analog al Iadului, dar: „Dreptul ca finicul va inflori §i ca
cedrul eel din Liban se va inmulti". Daca finicul reprezinta
pe cei drepti, bineinteles ca nu e vorba de lad, caci ce cauta
Dreptii in lad?

Omul vrea sa se ascunda. §i sub ce? Sub cuvinte.
Crede ca acestea, il pot ascunde. Cuvintele nu ne pot
ascunde! Cand auzim ca cineva e vazator cu duhul ni se
zburle§te pielea pe noi, pentru ca nu ne lasa con§tiinta. Ne
mustra, pentru ca ea nu doarme. Ne e frica sa ne descoperim
pe noi inline, sa ne privim cu atentie...

§i el, cobora. Dar pe cand cobora inclinand spre rau,
pe cand cobora dorind oarecum raul, a cazut intre talhari,
intre multi draci. Sfantul Luca nu spune: ,,1-au dezbracat" §i
apoi: ,,1-au ranit"; ci: ,,1-au dezbracat §i 1-au ranit; in acela§i

157

timp, concomitent. Dar de ce 1-au dezbracat, pe eel imbracat
atat de frumos la Sfantul Botez?

Ce i-au luat celui care, fusese imbracat intru Hristos in
Duhul Sfant? I-au luat fecioria sufletului si apoi pe cea a
trupului...I-au luat pe Duhul Sfant si 1-au lasat ca pe un
muribund; jos, pe drum. El a ramas pe cale, nu langa cale.

A ramas cu nadejdea ajutorului, care duce la Cale, la
Hristos. Hristos e Calea, sensul unic al vietii noastre. Dar,
dupa cum vom vedea, altii vor trece „pe alaturi", colateral.
Cine anume? „Un preot si un levit".

§i Hristos spune - ironic - „din intamplare". La noi
nu exista intamplare! La noi totul e pronie! Nu te insori din
intamplare, nu vii la facultate din intamplare, nu traiesti din
intamplare, ci providential. §i acesta, preotul, din
intamplare, cobora - bineinteles, cobora de la Ierusalim - si
vazandu-1, a trecut pe alaturi.

La fel si levitul, tot din intamplare, vine si el, il vede
pe muribund si trece pe alaturi, il ocoleste. Probabil n-a vrut
sa treaca peste el. Astazi se intra cu bocancii in viata
aproapelui, se trece peste el si apoi, il poti si ocoli, ca sa nu
fie „contaminarea" mai mare. A trecut pe alaturi...

Dar Samarineanul eel Preamilostiv, Dumnezeul
nostra, Care a plecat cerurile si S-a facut om, nu a trecut
nepasator. Hristos, Cel pe care-L laudam mereu dar II si
uram mereu, prin pacatele noastre, mergand pe cale - caci El
e una cu calea dreapta - a venit la muribund si vazandu-L, I
S-a facut... mila. I S-a facut mila, pentra ca El este, Cel
Caraia mereu I S-a facut mila de noi si I Se face mila de
noi. El 1-a vazut. S-a apropiat de el, de muribund. Cam la fel
trebuie sa facem si noi!

Nu sa dam cinci mii de lei si sa trecem, „grabiti", mai
departe, ci sa ne apropiem. Mila nu e un sentiment! Daca
cititi o carte de psihologie, pe Marx, pe Nietzsche, pe
Kierkegaard... mila e o nerozie, o lucrare a celor slabi, a
neputinciosilor.

Dar mila e compatimire pentra intreaga faptura. Daca
vezi intreaga faptura si pe oameni in pacat, si pe tine mai jos
decat toti, cel mai jos din lad, traiesti mila. Nu-i asa ca e
greu, sa ai o asemenea inima mare? Mila... El a avut mila.

158

Apropiindu-Se i-a legat ranile; caci Sfanta Cruce a
legat ranile; pentru ca Hristos a iubit lumea, pana la moartea
pe Cruce. El i-a legat ranile omenirii §i i le leaga §i azi, i le
tamaduie§te §i azi. §i peste locul care se vindeca, care se
vindeca in timp, El toarna untdelemn §i vin.

Daca citim un manual de Liturgica, la simbolismul
untdelemnului vom gasi ca are atingere cu Sfantul Maslu.
Dar ce sa caute Sfantul Maslu inainte de vin, adica de Sfanta
Imparta§anie?

Ca sa vii sa te imparta§e§ti, trebuie sa ai ungere de
sus. Trebuie sa traie§ti in Duhul Sfant. Duhul Sfant
impodobe§te casa inimii, palatul in care va veni Hristos.
Daca nu traie§ti in Duhul Sfant nu poti sa prime§ti in mod
folositor pe Hristos §i ajungi ca in relatarea Parintelui
Nicodim Mandita - relatare adevarata - sa scoti afara pe

O 1 o

Hristos - din tine, intelegeti cum , in fata Dreptului
Jedecator.

§i iata ca Domnul il pune pe dobitocul Sau, pentru ca
El §i-a asumat firea noastra. In Ierusalim, Domnul a intrat
pe un magar. Magarul reprezinta firea noastra, pe care El §i-
a asumat-o. El a intrat pe magar, in comparatie cu patriarhii
no§tri, care vin la Sfanta Biserica cu ma§ina. El a intrat
smerit, pe un magar... O, ce frumoasa e smerenia!

§i, pe acest muribund, adica pe noi toti, 1-a dus la o
„casa de oaspeti". Daca vreti o defmitie evanghelica a
Sfmtei Biserici, aceasta este: casa de oaspeti. Sfanta Biserica
ne prime§te pe totL.douazeci de ani, patruzeci de ani,
§aptezeci de ani...§i apoi mergem in cer, in casa nefacuta de
mana, in adevarata noastra casa.

El, Hristos, insa, ne-a daruit Sfmtei Biserici, sfmtilor
slujitori, caci ei sunt gazdele, dar tot El poarta grija de noi:
„pentru ca Eu sunt cu voi, pana la sfar§itul veacurilor".

A doua zi, pentru a doua zi, pentru viata viitoare -
caci acum traim ziua a §aptea - sfmtilor slujitori le-a dat doi
dinari: adica Vechiul §i Noul Testament dar le-a promis §i
rasplatire, daca fac tot ce pot §i mai mult decat pot, pentru
cei credincio§i dar nu numai pentru ei, ci §i pentru toti
oamenii.

313 Le-am aratat gestul de a vomita.

159

Cand va veni El, la a doua Sa venire, ii va rasplati pe
slujitorii cei adevarati ai Sfmtei Biserici. §i - ca sa inchei -
1-a intrebat pe rabin: „Care dintre acestia trei ti se pare ca a
fost aproapele celui cazut intre talhari?" §i el I-a raspuns:
„Cel care a facut mila cu el". §i Sfanta Evanghelie de astazi,
se incheie lin, linistitor: „Mergi si fa si tu asemenea".
Dumnezeu sa ne ajute, iubitii mei! Amin!

160

Cer§e§te-ti lumina duhovniceascd a ochilor tail
Predicd la Duminica a 31-a dupa Rusalii
[Vindecarea orbului din Ierihon; Lc. 18, 35-43]

Iubitii mei,

presupun ca orbirea fizica e o situatie existentiala
foarte incomoda, care incomodeaza pe cei care o au, insa, cu
siguranta, ca necredinta §i orbirea duhovniceasca sunt mult
mai dezavantajante pentru noi, decat prima.

Daca ai ochii din afara orbi §i ai sufletul slant
lucrurile sunt bune. Insa, daca vezi sj nu intelegi, daca
privesti §i, totu§i, nu vezi lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii
§i prezenta Lui in mijlocul nostru §i in viata noastra atunci
nu ai contact real cu realitatea lui Dumnezeu, §i, prin urmare
e§ti orb...

Adevarata orbire e nesesizarea interioara §i in lume a
prezentei §i a lucrarii lui Dumnezeu. Daca nu II simti pe El
§i nu ai contact cu El, nu te deznadajdui, pentru ca poti sta,
ca §i orbul din Ieriho ['Iepixoo] in Biserica lui Dumnezeu §i
sa cer§e§ti mila lui Dumnezeu [18, 35].

Tocmai de aceea, intr-o duminica ca aceasta, de sfar§it
de ianuarie, unde ne indreptam spre tot mai mult soare,
Biserica lui Dumnezeu ne invita sa ie§im nu numai spre
soarele primaverii, ci §i in lumina slavei lui Dumnezeu. Sa
dorim lumina Sa, harul Sau, vederea Sa, sesizarea Sa, fiecare
dupa dorinta §i masura noastra duhovniceasca.

Multimea trecea impreuna cu Domnul [18, 36]. Din
perspectiva Bisericii noastre, noi ne invartim, ne rotim in
jurul Domnului, mereu ne unim cu El §i II facem pe El sa fie
§i mai vizibil in noi, dupa cum in cerul eel mai presus de
ceruri Ingerii §i Sfintii, intr-un entuziasm preadumnezeiesc,
se rotesc in jurul Treimii celei mai presus de fiinta §i de
intelegere, imprejurul lui Dumnezeu.

O dantuire dumnezeiasca e tot ciclul slujbelor
Bisericii in fata Treimii.

161

Noi ne bucuram cu bucurie negraita de Domnul nostru
§i suntem cu El tot timpul, pentru ca El este cu noi tot
timpul.

Daca putem da semn despre marturia prezentei Sale
cu noi §i in noi, atunci II putem sesiza pe El §i in aproapele
nostru §i in intreaga lume, ca fundament al lumii, al
existentei oricarei suflari de viata, a oricarei fiinte create de
catre El, ca Stapan §i Tiitor-a-toate, ca Mantuitor §i
Judecator al lumii, ca Mire al Bisericii §i ca Cel, Care Se
bucura ve§nic cu §i de Biserica Sfmtilor Sai.

Orbul auzea zgomot, rumoare §i intreaba ce este. I se
veste§te lui ca Iisus Nazoreul ['IriooOc; 6 NaCcopaXog] trece
[18, 37]. Lui i se veste§te, i se bineveste§te ca trece pe langa
el Iisus din Nazaret. Cu alte cuvinte, ca trece un...om.

Insa orbul nostru e paradoxal, ne uime§te. El nu II
nume§te Invdtator, nu spune ca e din Nazaret, ci, deodata, il
aud strigand: „'Ir|oou ule Aaui.8, kXer\oov jxe'" [Iisuse, fiul lui
David, miluie§te-ma!] [18, 38].

Cu siguranta, ca acest orb a fost luminat de catre
Dumnezeu, ca sa recunoasca acest nume Domnului §i sa tipe
o asemenea rugaciune. Pentru ca el striga, este observabil
asta, prin prisma unei certitudini. El crede ceea ce striga! Nu
striga ca sa se afle in treaba. Nu striga pentru ca sa strige, ci
pentru ca sa marturiseasca, ceea ce nu vedeau cei, care //
vedeau cu ochii pe Domnul §i Se imbulzeau pe langa El.

I se marturisise de catre cei, care il vedeau pe
Domnul, ca trece Iisus Nazoreul, adica un Invatator, un om
remarcabil al acestei cetati a lui Israel... Dar el le spune
altceva lor, celor care vedeau §i totu§i nu aveau o mare
intelegere despre El, §i anume: ca acest Om e fiul lui David,
ca are in Sine semnul regalitatii, ca nu e un Invatator
oarecare din Nazaret ci ca El este Mesia, ca e nu numai om
ci §i Dumnezeu.

De aceea orbul invata pe vazatori, pentru ca orbul care
§edea incepe sa vada, atunci cand incepe sa strige spre Fiul
lui David. §i cum David inseamna eel iubit, orbul nu spune
decat marturia Tatalui catre Fiul la Botezul Sau in Iordan, ca
Acesta e Fiul Sau Cel iubit.

§i astfel, avem aici scheletul paradigmei/a modelului/
a exemplului rugaciunii lui Iisus, a rugaciunii isihaste,

162

lini§titoare a adancului fiintei noastre, care ne face, din orbi,
vazatori de Dumnezeu. Care face din cei, care nu sesizeaza
slava Sa cea ve§nica, umili §i entuzia§ti vazatori ai slavei
Sale.

Caci orbul, fostul orb, fostul orb cu sufletul vede pe
Cel, pe Care nu II vedeau ochii ageri §i II intelege pe Cel, pe
Care nu II vedea §i striga catre El, cu o imensa certitudine
interioara: „Iisuse, Fiul Cel iubit al Tatalui, ai mila de
mine!". Pentru ca mila Domnului e vedere a ochilor fizici,
dar, in primul rand, ai ochilor inimii. §i mild inseamna aici
vederel

Da-mi sa Te vad pe Tine, Fiule, Cel Unul-Nascut §i
Cel Preaiubit al Tatalui Tau! Da-mi sa Te vad pe Tine,
Lumina lumii! Caci cei care Te vad pe Tine au lumina vietii,
au slava lui Dumnezeu in ei, care e viata lor cea ve§nica.

O strigare teologica de mare intensitate, de mare
profunzime din gura §i din fiinta unui orb nebagat in seama.
Orbul devine Teologul lui Dumnezeu, vorbitorul despre
Dumnezeu. Caci a vedea nu inseamna a privi ci a intelege
pe cel din fata ta. §i Teologia nu e discurs despre nevederea
Lui, ci despre ceea ce ai vdzut §i ai inteles ca e Dumnezeu §i
viata cu Dumnezeu.

Intelegerea vederii, a ceea ce vezi e vedere.
Intelegerea Sa din vederea Sa §i impreuna-vietuire cu
Domnul, continua vietuire cu El, inseamna concreta §i reala
cunoa§tere a lui Dumnezeu. Pentru ca ceea ce spui §tii din
tine, din relatia ta cu El §i ceea ce argumentezi e mai intai
experienta, e realitate personala, pentru ca sa fie mai apoi
cuvant, idee, fraza, expunere, tratat teologic.

Daca iube§ti pe cineva §i nimeni nu te crede, nu e
nicio problema pentru tine! Pentru ca tu ai realitatea a ceea
ce e dragostea. Aceasta realitate poti sa o poveste§ti altora
sau despre ea poti sa taci male §i sa nu zici nimic.

Daca eu nu te cred ca iube§ti, tu nu o sa-mi
marturise§ti nimic, nu o sa-mi spui modul in care dragostea
ta a devenit §i devine poem, act, lucru, imbrati§are §i cel care
pierd sunt eu.

La fel, daca ma multumesc numai cu citirea unui
Sfant, a unei carti, doar a unei rugaciuni §i nu cunosc cati
mai multi Sfmti, cate mai multe carti, rugaciuni, filme,

163

realitati, experience... eu sunt mai putin, decat a§ fi putut fi.
Daca nu accept experience §i marturii de experience noi,
atunci eu sunt mai putin §i nu altul. Eu pierd, pentru ca nu
sunt deschis noutatii transmiterii de experienta.

Cei care mergeau in fata, in fata orbului, il puneau sub
epitimii, sub certari/ dojane/ mustrari pe orb §i ii cereau o
cuviinta fara marturisire, adica doreau sa il faca sa taca [ 1 8,
38].

Insa orbul avea o incapatanare sora cu increderea
netarmurita in Dumnezeu §i, pe cat doreau ei sa il reduca la
tacere, orbul i§i tipa §i mai mult rugaciunea marturisitoare
[Ibidem] despre Fiul lui Dumnezeu intrupat, despre
Dumnezeu-omul Iisus Hristos, Stapanul lumii.

§i orbul a tipat, n-a tacut §i a primit suprema
binecuvantare, pe care o cer si isiha§tii lui Dumnezeu: ca El
sa vina, sa Se apropie, sa coboare in fiinta lor.

El a stat §i a poruncit ca sa Ii fie adus orbul [18, 40].
§i cand Domnul 1-a intrebat ce dore§te / ce vrea ca sa i se
faca lui de catre El, orbul, paradoxalul credincios al
Domnului, nu mai II nume§te nici Fiul lui David, ci Ii spune
de-a dreptul §i dumnezeiesc: Kupte, Doamne,\va dvapAii|;a),
casavadl [18,41].

A vrut sa-L vada pe El §i sa se bucure de frumusetea
Sa dumnezeiasca. Nu a vrut doar ochi. Ce sa faca cu ochii,
daca el deja II vazuse, II intelesese?

Cei care mergeau cu Domnul §i vedeau in El numai pe
Invatatorul din Nazaret aveau nevoie de ochi. Orbul, acest
Teolog al cer§itului, acest cer§etor al vederii lui Dumnezeu,
dorea sa II vada pe El, sa vada slava Sa, a Celui Prea Iubit al
Tatalui. Lui, Iisus Domnul ii spune: „Vezi! Credinta ta te-a
mantm^ [18,42].

Strigarea ta, care parea aiurea, care parea deplasatd,
§i care venea dintr-un ocean de credinta, te-a mantuit, adica
ti-a dat sa vezi cu ochii inimii, §i acum §i cu ai trupului.

§i a§a se face, ca cer§etorul vederii lui Dumnezeu
prime§te §i vederea trupului §i devine un acolut, un urmator
fervent al Domnului, a carui viata s-a transformat intr-o
slavire necontenita a lui Dumnezeu [18, 43]. §i, se pare, ca
§i poporul incepe sa vada, pentru ca da slava lui Dumnezeu,
cand vede ceea ce se petrecuse cu fostul orb [Ibidem].

164

Vederea lui Dumnezeu ne transforma viata intr-o
continua doxologie. Daca pana mai ieri nu vedeam nimic
sfant §i dispretuiam Biserica lui Dumnezeu, ierarhia, Sfintele
Carti, postul §i rugaciunea, astazi, cati primim sesizarea lui
Dumnezeu ne bucuram tocmai de ceea ce dispretuiam odata.

Cand e§ti orb ti se pare ca toata lumea e acoperita de o
negura. Cand e§ti orb vezi in culori gri fericirea §i viata.

Insa, cand te vindeci de glaucom, cand cataracta cade
de pe ochii tai, cand lumina lui Dumnezeu coboara in tine §i
te face sa vezi pe Cel nevazut §i mai presus de orice vedere,
atunci vezi lumea scaldata in marea de lumina a
Dumnezeului treimic §i e§ti numai bucurie, numai
multumire, numai incantare.

Sa ne dorim sa vedem §i sa ne bucuram de ceea ce
vedem! Sa ne dorim sa ne bucuram sa ne vedem §i sa vedem
pe oameni in culorile rugaciunii.

Sa ne coloram vietile cu dragostea rugaciunii, ca sa
devenim picturi ale comunicarii, al fratietatii §i ale
rugaciunii, picturi insufletite ale lui Dumnezeu, pictate de
Duhul Sau Cel prea Sfant!

Dumnezeu sa ne umple de pacea §i de bucuria Sa,
acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin!

165

Prietenii solvabile §i cumetrii de complezenta

Esti nevoit sa pldtesti cu adevarul si cu fidelitatea
prieteniile adevarate, trainice si sa mimezi pldcerea de
complezenta, acolo unde vezi ca nu iti este locul. De fapt
platim un pret si atunci cdnd ne bucuram dar si cdnd ne
cdznim, in mod generos, sa ne simtim bine, intr-un anume
loc si cu anumite persoane.

Toata viata mea am alergat dupa oameni reali, integri,
dintr-o bucata, care sa ma faca sa uit de toate cand sunt cu ei
§i in fata carora sa ma simt ca in fata propriei mele
con§tiinte.

Am gasit astfel de oameni, dar, din pacate, foarte
putini, in comparatie cu avantul meu dupa deplinatatea
omului, a acelui om fara rest, a prietenului deplin §i pentru
totdeauna.

M-am lovit de cele mai multe ori de nespus de multe
caricaturi umane, care mi-au lasat un gust mar, tocmai cand
credeam ca lucrurile merg bine. Adica prietenia demara in
forta, traiam o stare extraordinara de angajare interioara, de
exuberanta emotionala, care se sfar§ea lamentabil la circa
40% din drumul relatiei noastre.

Oamenii se retrageau din relatia cu mine brusc, fara
preaviz §i fara nici o explicatie credibila. Am, sufar de
aceasta tara a iubirilor sfar§ite la jumatate, a prieteniilor in
care am pus mult suflet, multe cuvinte, multa energie §i nu
m-am ales decat cu o suferinta vie, inca vie, pe care nu §tiu
cu ce sa mi-o astampar.

Tocmai de aceea ma refer in acest moment la pretul
prieteniei, ca la un pret care consta in adevar deplin §i
fidelitate deplina.

Adevarul persoanei mele trebuie §tiut de prietenul
meu si eu trebuie sa traiesc fata de el cu fidelitatea fata de tot

7 5 5

ce imi spune despre el.

Prietenul meu nu trebuie sa fie intr-un anume fel, care
sa imi placa mie, adica nu trebuie sa fie un alter ego al meu,

166

ci un el care sa i§i §tie potentele §i limitele §i care sa ma
provoace sa il cunosc §i sa il inteleg, sa il iubesc §i sa imi
fie drag sa vorbesc cu el §i despre el.

Acest om trebuie sa ma faca sa ii platesc cu onestitate
si cu acuratete relatia sa cu mine. Relatia dintre noi doi nu
trebuie sa aiba nimic frivol §i nimic par§iv, sa nu fie
lamentabilitate de fiecare clipa §i nici ascundere dupa
degete.

Prietenia consta intr-o munca cu sine, care sa sprijine
relatia ca efort pentru adevar, pentru intelegere, pentru
sfintenie.

Pentru mine, ca preot ortodox, prietenia este o calitate
indispensabila a sfinteniei. Nu pot sa inteleg o relatie de
prietenie interesata material. Cand exista aceasta intentie, de
a profita de celalalt, atunci intram in zona neagra a vietii
sociale.

Traiesc de multe ori calitatea de persoana greu
digerabila in anumite cercuri, in care trebuie sa ma mi§c §i
atunci experiez din plin sentimentul penibilului §i al
intolerantei.

Cumetriile de complezenta nu sunt deloc utopice, intr-
o societate care nu pune valorile cre§tin-ortodoxe la baza
relatiilor dintre oameni §i nici nu cred ca pot fi extirpate intr-
o lume plurala. Insa trebuie sa cunoa§tem strategiile care ne
fac cat mai putin parta§i acelora.

Cuvintele, in acele momente fals-amiabile, sunt ni§te
ma§ti care nu ne ascund dedesubturile sufletului, ci ne
sprijina dorinta de a termina cat mai repede discutia, ca sa
putem pleca de acolo §i sa respiram in voie. Nu sunt strans
cu mainile de gat, dar nu mi se da nici un drept ca sa fiu eu
insumi.

Cel cu care trebuie sa ma aliez pentru o anume munca,
nu e gata sa ma primeasca in inima lui, ci ma abordeaza
impersonal, taios, reprobator fata de multe din opiniile mele.
Te simti singur langa el, nu ca langa un prieten.

Colaboratorul de nevoie sau cumatrul de convenienta
va profita din plin de iluzia intimitatii pe care o ai cu el. El
nu va fi un om pentru tine, un om deplin, un prieten,ci un
om interesat de tine ca unealta de lucru sau ca ma§ina de
facut bani.

167

Atata timp cat voi confunda colegul de serviciu sau
ruda mea de-o con§tiinta cu mine §i voi crede ca imi sunt §i
prieteni, numai pentru ca imi sunt aproape, ca pe ei ii
intalnesc de multe ori in viata, ma in§el amarnic.

Prietenul trebuie sa treaca mereu testul sinceritatii §i
al fidelitatii, pe cand amicul de vorba sau de pahar sau ruda
mea, nu se va gandi la mine ca la o parte din fiinta lui, ci ca
la o persoana fara de care poate trai la fel de bine.

Experienta prieteniei m-a invatat ca prietenul nu poate
fi inlocuit de nimeni.

Moartea lui lasa un gol imens in inima ta, pe care nu il
poate umple o alta persoana. Prietenia e un har dumnezeiesc
care se verifica in timp, care se na§te in suflete nobile, cu
aspiratii inalte §i care nu se poate vinde, decat cu pretul
demonizarii tale to tale.

De aceea §i alerg dupa ea §i am alergat intotdeauna,
pentru ca e o realitate care ma impline§te §i fara de care nu
ma simt intreg. Cei care s-au oprit din drum in relatia de
prietenie cu mine, cred ca §i-au dat seama ca nu au nevoie de
prieteni, pentru ca nu pot sa plateasca pretul prieteniei.

Pe de o parte, le-a fost frica de sinceritatea de care nu
erau in stare sa o ofere iar pe de alta parte, i-a coco§at pretul
pe care fidelitatea, statornicia in dragoste il cere. Ii consider
pe fo§tii mei prieteni ni§te victime ale propriei lor neputinte
sau ale propriului lor mod de viata.

Ruinele acelor prietenii au ramas ca ni§te prunci
avortoni in inima mea. Din aceste dureri nu pot ie§i decat
rugaciuni sau poeme, uneori proza, ca in aceste momente.

Concluzia demersului meu de acum ar fi un sfat
practic, pentru cei care nu au nimic de pierdut, pentru ca nu
au trait inca, o mare prietenie cu cineva.

Daca nu sunteti in stare sa va bucurati, daca nu vreti
sa fiti fericiti in prietenia cu cineva, nu va apropiati de
oameni pe jumatate.

Relatiile de complezenta va vor face ni§te oameni de
succes, va vor aduce prosperitate §i lauri, dar veti trai ca
ni§te nuci care nu au miezul bucuriei in ele insele, fapt
pentru care se simt stinghere in mijlocul a tot ce au obtinut.

168

Daca nu vreti sa fiti bucuro§i iubind, alegeti drama
singuratatii fara bucurii puternice, dezgustul grimasei
fericite.

169

Suferinta recunoscatoare 314
[Luca 17, 12-19]

Predica morald la Duminica a 29-a dupd Rusalii
Iubiti frati §i surori intru Domnul,

Sfanta Evanghelie de astazi ne obliga sa vorbim
despre suferinta. Nu se putea ceva mai simplu §i mai
complicat in acela§i timp. Multora ni se pare ca §tim ce e
suferinta, dar la o privire sincera in inima noastra, ne dam
seama ca stam departe de suferinta.

Suferinta e un subiect profund, adanc, dureros,
existential. Suferinta e o asumare a adevarului, o ducere

5 5 ~

pana la capat a dragostei pentru Hristos Domnul. §i tocmai
de aceea, nu e suferinta adevarata, acolo unde nu-i credinta

~ 5 ~ 5

§i dragoste adevarata. Credinta na§te suferinta iar dragostea
o inmulte§te. Vi se pare greu, nu?! A§a §i este! . . .

Cine sufera pentru lucruri marunte, „omene§ti", se
pierde intr-o suferinta egoista. A suferi pentru ca nu e§ti
frumos sau cult, a suferi pentru ca nu ai o ma§ina sau o sotie
„dupa gustul tau", inseamna a suferi impotriva ta. §i daca
lupti impotriva ta - suferind - lupti degeaba.

Suferinta incepe de acolo de unde se sfar§e§te
egoismul. Cand ti-ai dat seama, ca trebuie sa renunti la tine,
la tot ce e§ti tu, la tot ce e§ti tu in mod rau, incepi sa ai
capacitatea de a suferi. Atunci incepi sa suferi pentru toti §i
pentru toate. Suferi nu pentru ca pierzi, ci pentru ca vezi
suferinta altora.

5

Convertirea sau reconvertirea noastra continua la
Sfanta Ortodoxie, ne face sa pierdem multe lucruri. Pierdem
multe lucruri, dar toate rele, distrugatoare. Pierdem
dragostea patima§a de tabieturile acestei lumi, grija

314 Dedic aceasta predica memoriei bunicului meu Marin Picioru§, care m-a invatat,
prin suferinta lui profunda, dureroasa, de multi ani, sa vad adancul de taina al fiintei
umane §i sa fiu atent cu oamenii, la fel cum e§ti de atent cu ceea ce tu iube§ti eel mai
mult.

170

nefondata pentru vestimentatie, intr-un cuvant: grija de cum
aratam §i de cum suntem priviti de ceilalti, adica de tot felul
de apucaturi pacatoase §i de obiceiuri aidoma lor.

Pierdem mult, dar aceasta pierdere ne face bine.
Pierderea aceasta ne vindeca. §i, pe cand debarasarea de
lumea aceasta ne vindeca, privirea lumii, din bratele
credintei ortodoxe, ne umple de suferinta. Suferim privind §i
privindu-ne. E cutremurator! Nu-ti vine sa crezi apoi, ca
intr-un anume timp, ai fost un om orb §i gol §i foarte adancit
in pacate.

Dar, din mijlocul unei astfel de simtiri - ce pare a
profera numai cuvinte cenu§ii - se na§te ceva uimitor:
recuno§tinta. Aproape mi-e teama sa rostesc acest cuvant. A
fi recunoscator, ati aduce aminte... Recuno§tinta, ea: ultima
§i prima facere de bine a intoarcerii la viata. Sfanta
Evanghelie de astazi e o citire despre suferinta.

Mantuitorul Hristos e intampinat de 10 lepro§i intr-un
sat. El Se intalne§te cu suferinta §i pentru ca Se intalne§te cu
suferinta lor, compatime§te impreuna cu ei, sufera impreuna
cu ei durerea lor. Putea sa treaca mai departe?

Nu, categoric nu! Iubirea Lui, a lui Dumnezeu
Intrupat, nu trece pe nimeni cu vederea. Iubirea Lui se
opre§te §i vede. Iubirea Lui vindeca. Iubirea Lui umple de
lacrimi. Iubirea Lui na§te recuno§tinta ve§nica. Iubirea
Lui... Nici o gura omeneasca, nu poate cuprinde in cuvinte
iubirea Lui, aceasta iubire fara margini!

Cei 10 leprosj erau singuri. Ei stateau stingheri. Erau
ni§te straini intre ai lor, pentru ca ei „stateau departe", la o
parte, in afara comunitatii. Erau ni§te morti inca in viata,
ni§te morti care inca mai deranjau pe oameni.

Pareau ni§te naluci - de§i nu erau - dar pentru ca
nimeni nu-i mai dorea, se simteau fara rost, fara sens, fara
viata. Sufereau de o boala incurabila. Sufereau pentru
moarte...Dar, cand a venit Domnul in acel sat, ei au cerut
mila Lui. . .Intelegeti inima lor?

Ei erau cumplit de singuri, du§maniti de toti, nedoriti,
alungati, evitati. §i cu toate acestea, au cerut mila de la
Invatatorul, pentru ca II considerau Profet.

„Fie-Ti mila de noi", strigau ei. „Fie-Ti mila", mare
mila. De la ei am invatat §i noi, sa zicem: „Doamne

171

miluie§te!" neincetat. „Fie-Ti mila", strigau §i strigatul lor a
fost ascultat. Pentru prima data au fost ascultati! Nimeni nu-i
asculta - in sensul sa-i ajute, sa-i vindece - dar Dumnezeu i-
a ascultat. El a auzit rugaciunea lor §i i-a umplut de
binecuvantare. El le-a spus ce sa faca cu suferinta lor.

De§i toti L-au crezut §i s-au vindecat de lepra, numai
unul s-a vindecat §i de suferinta, traind dragostea lui
Dumnezeu. Toti s-au vindecat dar numai unul a devenit
recunoscator. Numai unul. . . §i acela samarinean.

Un strain a devenit adevaratul rugator, dupa ce s-a
vindecat de boala. Domnul 1-a vindecat, dar credinta lui, s-a
umplut de dorinta de a aduce lauda lui Dumnezeu. El a
inviat! S-a ridicat dintre cei morti, pentru ca nu a crezut ca s-
a vindecat datorita suferintei lui, a rabdarii lui in suferinta.

Ceilalti noua, dupa ce s-au vindecat, au crezut ca
Dumnezeu era de vina pentru boala lor. Ei considerau ca
Dumnezeu ii pedepsise pe „nedrept". Boala lor o considerau
o „gre§eala" a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea au plecat.

Dar numai unul - samarineanul - i§i asuma suferinta.
El recunoa§te ca a suferit pe drept, pentru egoismul
pacatelor lui. Tocmai de aceea, vine la Domnul Hristos, §i
cade cu fata la pamant la picioarele Sale. El recunoa^te. Ce
anume?

Ca a suferi in mod egoist, pentru boala, pentru
neputintele tale, inseamna a suferi degeaba. El recunoa§te ca
suferea degeaba, ca nu valorifica suferinta in favoare lui.
Tocmai de aceea a sj aflat ca iubirea de Dumnezeu §i
continua Lui slavire - nascute din vie recuno§tinta - dau
fericire omului.

A renascut acest om! A aflat „izvorul vietii §i u§a
Raiului". El s-a vindecat de o suferinta nevalorificata,
primind in schimb, o suferinta recunoscatoare. Nimic mai
frumos! Nimic mai providential in aceasta situatie!

De acum, el nu va mai alerga dupa nimicuri.
Rugaciunea, luda adusa lui Dumnezeu, va fi toata viata sa.
Ceilalti 9 „morti" §i toti ceilalti „morti", il vor dispretui, vor
rade de el. Va fi din nou marginalizat, torturat psihic in chip
§i fel, socotit „idiot", „habotnic", „prefacut"... dar nu vor §ti
un lucru, pe care doar el il §tie, in mod plenar: „ca jugul
Domnului e bun §i povara Sa e u§oara".

172

Suferinta lui, acum, e plina de dragoste §i de
rugaciune. Suferinta lui e recunoscatoare, tocmai de aceea
nu se razbuna. Suferinta lui e una intelegatoare, pentru ca a
aflat ca adevarata suferinta - care mantuie§te - incepe cand
suferi pe nedrept dar ca un ortodox adevarat. El a ramas
samarinean, dar noi, trebuie sa devenim ortodoc§i cu
adevarat!

Tocmai de aceea, iubitilor, nu uitati aceste cuvinte!

~ 5 ' 5

Suferinta se naste dintr-o viata sfmtita. Daca suferim boli,

ST 5 5 ~

necazuri, dureri, asupriri, nelegiuirile altora §i le suferim cu
indelunga rabdare §i cu recuno§tinta fata de Dumnezeu,
atunci suferim cu adevarat. Suferinta in care nu lauzi pe
Dumnezeu e un iad, pentru ca tu e§ti singur.

Daca e§ti cu Dumnezeu §i suferi, atunci te bucuri.
Bucura-te, daca e§ti cu Dumnezeu! Bucurati-va, daca vreti
sa fiti cu El pentru ve§nicie! Bucurati-va, daca vreti sa
cunoa§teti bucuria aceasta! Ea este plina de recuno§tinta. E o
suferinta recunoscatoare. . .Amin!

173

Suntem oameni pdnditi non-stop de obsesii si
blasfemii

Non§alanta noastra vizavi de pericolele care ne
pandesc la tot pasul, multe dintre ele ipotetice, e proverbiala.
Trecem cu multa indiferenta §i oboseala posaca pe langa.
dureri §i moarte, chiar pe langa propria noastra moarte
posibila, purtati de o indiferenta plina de groaza.

Politica ne crizeaza numai in domeniul portofelului.
Daca nimeni nu se leaga de banii no§tri atunci ne e
indiferent sau toti ne sunt potentiali prieteni. Totul e
potential important cand gasim o sursa de venit, undeva, in
memoria noastra pusa pe capatat.

Insa daca munca §i viata traita frumos nu ne mai plac,
avem un apetit neostoit pentru blasfemii. Paul Cernat, intr-
un articol din Dilema Veche scria de curand: „cand literatura
inceteaza sa mai produca „blasfemii", inseamna ca

TIC

socialmente ea a incetat sa mai conteze" .

Ar trebui sa extindem aceasta declaratie aberanta, dar
adevarata in practica, §i in ceea ce prive§te televiziunile,
internetul sau cutumele vietii noastre private, in care ne
place sa bagam din plin, miasma ordinara a luptei cu
Dumnezeu.

Care sunt izvoarele, motivatiile obsesiilor noastre?
Daca blasfemiile vin din beligeranta noastra fata de acel
Cineva, in care nu vrem sa credem sau pe Care, mai bine-
zis, nu vrem sa II acceptam, nu cumva §i obsesiile noastre,
sunt fiicele legitime ale acestei mizerabile §i proste§ti lupte
cu Dumnezeu?

Oamenii zilelor noastre sunt insubordonati ca §i
arta 316 . Oamenii vidati de credinta in Dumnezeu, oamenii

5 5 '

„fara radacini" (Parintele Dumitru Popescu) sunt aceia care
renega, detesta, se cearta cu ordinea, cu puterea, cu
schimbarile de clima, cu viata §i cu ei m§i§i. Sunt intr-un
continuu razboi interior care se revarsa in afara.

Paul Cernat, Blasfemia §i drepturile artei,
cf. http ://www. algoritma.ro/dilema/fw. htm?current=119/index. htm.
316 Ibidem.

174

Nu i§i gasesc locul pentru ca ei plutesc pe deasupra
solului, pe deasupra unei convingeri, a unei munci asidue
intr-o directie anume. Parazitismul lor experential insa
degaja un miros greu, de altercatie demonica cu sfintenia, cu
adevarul, cu iubirea de oameni, de patrie, de frumos.

Niciun cuvant, nici o realitate nu le mai spune nimic §i
incearca sa improa§te cu noroi tot ce ii depa§e§te, tot ce ei nu
inteleg sau tot ce e prea frumos ca sa fie stalcit de mana unui
om chinuit de obsesii.

Obsesia puterii macina pe omul care nu vrea sa se
cucereasca ci vrea sa domine pe altii, sa ii subjuge. Obsesia
puterii mananca multi bani sau ii toaca pe tot felul de

"\ 1 7

bizarerii puerile .

Gaselnitele sunt intotdeauna profitabile §i au de-a face
cu relaxarea egoului sau cu cea sexuala. Sublimarea
sexuala este emotia intelectualizata egoistic, acea vulcanica
dorinta stransa abil de gat, care e avida de „pofte dulci" 318 .

Idolul sexual se interpune intre tine § i Dumnezeu §i nu
mai vezi razele Soarelui din cauza minorului astru cazator,
care s-a interpus in fata Acestuia.

De fapt, nici astrul cu ochi imbatatori nu e pana la
urma iubirea vietii tale ci e doar una din oglinzile
intdmplatoare, in care tu iti prive§ti viata inchisa in tine
insuti, viata baricadata in propria-ti faptura.

Intrebarile existentiale se reduc la foarte putine. De
fapt nici nu sunt rostite prea bine in mintea ta, pentru ca sa
nu ti se para prea mare §i acest efort.

Efortul de a te gandi, de a te judeca la rece starne§te
frustrari, depresii, enervare. Am cunoscut oameni care
prefera sa nu se gdndeasca (ce sa mai spun de a se regdndi
pe ei m§i§i), pentru ca sa nu devina prea serio§i pentru ei §i
pentru cei din jurul lor. In balta anonimatului §i a neputintei

317 Acum se transmite pe Bl TV, reality show-ul „No comment", unde Monica Gabor
§i Irinel Columbeanu i§i despoaie intimitatea in eel mai prost gust cu putinta iar banii
sai sunt fituiti pe tot felul de gusturi bizare, a adolescentei Monica, care are doar 1 8
ani. In ga§ca celor care arunca banii pe orice se inscriu §i maneli§tii no§tri, numai
unul §i unul, in marea lor masura agramati, care se iau la intrecere in a cumpara,
dintr-un snobism grobian, lucrurile cele mai scumpe.

Emil Brumaru, Sonet IX, din vol. Infernala comedie,
cf. http://www. algoritma.ro/dilema/ fw.htm?current=l 1 9/index.htm.

175

declarate aprioric, fara nici un exercitiu cat de mic al muncii,
concetatenii timpului meu se simt la cald.

Caldura falsei neputinte §i sloganul fatalitatii fara
ie§ire a Romaniei sunt batistele cu care se §terg la nas cu
totii §i pe care le lasa la vedere, ca sa vina §i urma§ii no§tri §i
sa sufere §i ei tot de acelea§i false obsesii §i incertitudini.

Dar blasfemia e acel banc tupeist care te face mare in
fata unor lichele de duzina sau injuratura §i gluma fara
perdea, care dore§te aprig, sa se rasfete cu imaginile crude
ale genitalului. In gura omului fara credinta, aluziile sexuale
§i acea necontenita pomenire a dracului, sunt intreaga
abordare a realitatii, in cea mai mare parte a timpului.

Daca tot nu crede in Dumnezeu, de ce ar crede aprigul
dracuitor, ca dracul este o entitate benefica pentru el? §i la
ce 1-ar putea ajuta §i cum 1-ar ajuta, daca de cele mai multe
ori necredinciosul nu prea se simte bine singur §i mai ales
noaptea, cand se sperie foarte repede de tot felul de naluci §i
stafii, adica de coloraturi diverse ale diavolilor?

Daca pornografia este o obsesie ingurgitata mediatic,
care descompune din interior fiinta noastra 319 , frica de
demoni este o obsesie dobandita eel mai adesea in copilarie,
in cadrul mediului parental mai mult sau mai putin
credincios.

Obsesia sexuala este obsesia dominarii altuia .
Obsesia evenimentelor petrecute in intuneric, teama de
demoni este obsesia de a nu te lasa dominat. De la statutul
de agresor decazi la eel de agresat. Insa scaparea cu pielea
curata nu prea folose§te la nimic, daca nu exista nici o
schimbare in bine in fiinta ta. De fapt pentru un necredincios
binele nu are amprenta morala, ci fmanciara, sociala,
individualista.

Ce este de facut? Una din cai ar fi plecarea urechii
spre bunul simt, spre o normalitate asumata. Ie§irea din

319 Cristian Badilita, Pisica lui Petrarca si Sfintul Mitica, in revista Rost (2004), nr.
21-22. Autorul articolului spunea: „Icoana compune, pornografia descompune,
adesea iremediabil", cf. http://www.romfest.org/rost/nov-dec2004/pisica.shtml.

320 „Iubirea face legea" din Selecta Andei Adam, nu inseamna numai ca ne putem
iubi, ci apetitul sexual e eel care conduce totul §i el e „atotputernic" in orice tip de
relatie, pentru ca „nimeni nu poate sa-i faca fata". Ideologizandu-se dominatia
banului §i pansexualismul, societatea contemporana nu pare a mai avea nici o
racordare la transcendenta.

176

umbrele anonimatului §i ale anarhiei interioare trebuie sa se
faca printr-un dialog cu fata umana, in care fiecare sa i§i
asume parerea celuilalt §i in acela§i timp sa i§i declare
propria lor experienta .

Atata timp cat ne inscriem in site-uri, la care ne logam
ca ni§te stafii anonime, purtand diverse porecle, care mai de
care mai uluitoare prin stranietatea lor sau nu avem simtul
raspunderii, pentru lucrurile pe care le-am gre§it, nu putem
sa ne simtim cu coloana vertebrala.

Dupa o lunga perioada de declasare interioara, de
intrare in sub-existenta e nevoie de o curatire interioara, de
apropierea de Dumnezeu §i de oameni, de ie§iri in natura,
pentru a simti normalitatea.

Pierdem gustul normalitatii daca ne pervertim inima.
Normalitatea e o stare de spirit §i nu o idee pedanta sau o
banalitate. Daca incepem sa idolatrizam o idee, o realitate
falsificata, noi inline devenim ni§te oameni vandabili, cu un
pret scazut §i nu ni§te persoane.

In limba latina persoana insemna in primul rand
„masca", dar nu in sensul de grimasa, ci de rolul pe care tu il
ai §i pe care trebuie sa il joci in lume 322 .

In limbaj actual, fiecare dintre noi avem un rol, o
misiune, ceva de spus in lumea noastra. Dar acest ceva al
nostra, trebuie spus bine §i mai ales decent. Nu putem sa ne
scriem toti visele pe garduri, in graffitti §i nici nu putem
crede ca putem face ceva fara o specializare, fara un stadiu
de pregatire.

Specializarea e una din coordonatele vietii
postmoderne §i numai cei abili, cei pregatiti pentru o anume
functie pot face fata a§teptarilor cu brio. Dar sa nu
transformam specializarea intr-o alta lupta de clasa sau intr-
o inchidere in casta noastra, de unde nu ne mai vad decat
cei care ne §tiu parola.

321 Adrian Lemeni spunea intr-un discurs al sau: „Dialogul nu reprezinta doar un

exercitiu in care este respectat principiul alteritatii, ci §ansa marturisirii propriei

identitati culturale §i spirituale", cf. Lect. Dr. Adrian Lemeni, „Asumarea identitatii

creatine din perspectiva unei con§tiinte a dialogului in contextul contemporan", apud.

http://www.culte.ro/ClientSide/agendasecretar.aspx?ID=375.

322 Cf. Gheorghe Gutu, Dictionar Latin-Roman, ed. a doua, revazuta §i adaugita, Ed.

Humanitas, Bucuresti, p. 984.

177

Discreditarea celor care sunt neinitiati in domeniul
nostra nu este solutia optima, pentra a-i face sa iubeasca §i
sa creada in ceea ce credem §i iubim noi. „Reduta §tiintei"
nu este atractiva daca nu are cine sa-i faca propedeutica.
Inchiderea intre propriile noaste jaluzele creeaza falsa
obsesie a impenetrabilitatii unei profesii, a unei vocatii.

Personal, nu pot suporta ideea, ca este intraductibila
in temeniy'o^/ o experienta de viata sau profesionala, daca ai
realmente cuno§tinta de ea.

Putem sa transmitem o informatie oricui dore§te sa o
afle. Aici ni se observa specializarea reala: cand putem sa-1
facem pe neinitiat sa respire u§urat, ca a inteles intr-un timp
record, rezolvarea la problema lui.

Cand cautam oameni duhovnice§ti, harismatici, cei
mai placuti pentra noi sunt cei care dau intr-un timp record
cele mai nebanuite raspunsuri.

Omul nu §tie ce vrea, adeseori nu §tie de ce e bolnav,
ce il intereseaza §i in cateva secunde, poate sa auda cateva
adevaruri despre el, care ii cad drept in moalele capului.

Atunci simte ca se face lumina §i pentra el. Oamenii
care §tiu sa faca lumina §i, mai ales, sa faca lumina la
secunda, pe nepregatite, aceia §tiu sa ne scape de obsesii,
invatandu-ne sa le citim pe indelete.

A§adar: daca nu avem obsesii, sa ne gasim duhovnici
care sa ne debusoleze in bine, cu adevarurile mantuitoare ale
Bisericii!

178

Comunicdm, deci nu s-a uitat de noi (proiectul
unei conferinte despre comunicare)

Vorbim pentru ca sa nu ne uitam cuvintele, pentru ca
vorbim in gol. Asta cred multi. Discutam, pentru a nu lasa
uitarea sa ne uite cuvintele, pentru a nu se uita de noi. Asta
cred altii. §i ace§tia multi.

Proza, a§a-zis a absurdului, aparuta in secolul al XX-
lea, nu ne propune o forma de literatura, care nu are niciun
sens, ci are alt sens, decat eel cu care ne familiarizasem pana
atunci. Numai ca acest alt sens e o nevrotica lupta cu toate
instantele posibile.

E ca in cazul dictonului: Afila moda inseamna afi un
revolutionar. §i a fi un revolutionar in modul tau de a fi, in
viata ta, inseamna a enerva tot timpul, pe cei care se mi§ca
mai greu sau deloc spre alte forme de manifestare §i de
viata. Dar, pentru a fi revolutionar, in adevaratul sens al
cuvantului, trebuie sa fii revolutionar intru adevar, nu in
afara adevarului.

Eu sunt pentru revolutiile interioare, pentru depa§irile
interioare continue. Nu ma intereseaza sa birui pe cineva, ci
sa ma birui pe mine insumi in fiecare zi. Nu poti birui pe
nimeni, pentru ca nu a§a se pune problema victoriei.

Ca preot ortodox, §tiu ca marile victorii nu sunt cele
triumfaliste, cele fara nicio infrangere, ci victoria adevarata
este constanta pana la sfar§it in bine, in adevarul mantuitor,
in fapta buna, cu toata obida care cade peste noi.

Persoana mea poate fi ultragiata in chip §i fel. Eu pot
fi contestat de tot felul de oameni §i pentru nenumarate
motive. Insa nu voi fi contestat in mod fundamental de eel
care comunica intru adevar cu mine §i ca un frate al meu.
Cel care a§teapta sa-i raspund la intrebari, eel care ma
cunoa§te din relatia mea cu el, nu ma poate contesta ca fiinta
§i nici ca om, care vrea sa relationeze frumos cu altii, pentru
ca va afla adevarul meu §i el ii va face bine.

Nu lovim pe cei pe care ii cunoa§tem cu adevarat,
pentru ca §i ei ne cunosc pe noi cu adevarat. Nu lovim pe cei
cu care am mancat la masa uimindu-ne de prezenta lor, ci pe

179

cei pe care ii invidiem intr-un mod josnic sau pe cei pe
care nu-i cunoa§tem, dar ne place sa-i barfim, ca sa mai
treaca timpul.

Titlul pe care 1-am pus la inceput, vrea sa ne aduca
aminte ca a comunica inseamna a ne darui viata celui care
ne asculta. A comunica inseamna sa asculti.

Dar daca ma asculti vorbindu-ti despre mine, trebuie
sa fii in stare sa vorbe§ti despre tine. Trebuie sa fii capabil sa
ma receptezi, fara sa ma indispui, fara sa ma obturezi §i mai
ales, fara sa imi zgarii inima, sensibilitatea inimii.

Sunt un om caruia ii e dor sa comunice in mod total.
Am o dorinta imensa pentru a descifra tainele oamenilor sau,
mai bine-zis, de a ma lasa patruns de nevoia de adevar a
oamenilor. Receptez oamenii asemenea unei priviri care
strange totul, tot ce poate cuprinde, la un loc. Ii pun pe toti la
un loc, pentru ca mi-e dor de toti §i imi pasa de toti.

Din punct de vedere fizic §i din cauza dihoniilor
multiple dintre noi, nu pot sta de vorba cu toti cati ar dori sa
stea de vorba cu mine sau cu cineva ca mine. Dar asta nu ma
face sa doresc mai putin aceasta cuprindere a tot ce pot
cuprinde.

Receptam pe oameni in anumite cadre, ii revedem
facand diferite gesturi, ii recunoa§tem ca persoane cu care
ne-am intersectat sau cu care am vrea sa ne intersectam in
mod fundamental, la un strat de adancime, din care sa reiasa
lucruri extraordinare.

Daca nu am vrea sa le cunoa§tem, pentru ce ne-am
dori sa le abordam? Daca ne place sa ne credem ni§te
oameni care iubesc §i sunt iubiti la randul lor, de ce am
scoate din discutiile noastre, toate intrebarile fundamentale
despre noi?

Pentru ca discutia nu trebuie numai sa ne intereseze, ci
sa ne §i macine. Interesul utilitarist nu poate ajunge prea
departe intr-o discutie, pentru ca nu ne poate capta in mod
fundamental atentia ceva care ne minimalizeaza. Omul
minimalizat este omul care se simte frustrat, chiar daca nu o
afirma sau nu se manifesta ca atare. Discutia care ne

180

comunica fiinta este o comunicare totala, o discutie
care demonstreaza calitatea vietii, standardul la care iti
traie§ti fiecare respiratie.

Daca ne ciocnim cand vorbim, daca nu ne ingaduim
intr-o comunicare de sine, e semn ca ne certain cu noi inline,
nu cu partenerul de dialog. Delicatetea unei discutii consta
in a recepta adevarul partenerului tau, ca un adevar pe care
§i-l asuma, nu ca pe un adevar care reprezinta, in mod
neaparat, adevarul adevdrat.

Celalalt nu trebuie sa iti fie propria-ti oglinda, ci el
trebuie sa fie un teritoriu de sine, pe care a crescut diferite
adevaruri, pe care vrei sa le auzi. Celalalt e o padure diversa,
care nu se cere defri§ata, ci analizata cu atentie. Cine da cu
securea in copaci, imediat de cum ii vede, nu §tie ce
inseamna sa primeasca de la fiecare, adevarul pe care acesta
il poarta cu sine.

Noi trebuie sa receptam adevaruri traite, adevaruri
suportate de catre oameni. Daca nu toate aceste adevaruri
sunt bune sau nu ni se potrivesc, nu inseamna ca discutia cu
cineva este o pierdere de timp, atata timp cat eel cu care
vorbim, crede in adevarurile cu care vine inaintea noastra.

181

Nimeni nupoate confisca numele de Teolog 323

De§i, din punct de vedere tehnic, oricine este licentiat
in Teologie ortodoxa este teolog ortodox, totu§i numele de
Teolog, inteles duhovnice§te, implica a avea harisma
Teologiei, adica afiunom Sfdnt, caruia ti s-a revelat §i ti se
reveleaza in viata ta curata dogmele credintei creatine.

A fi Teolog, dupa cum spunea Evagrie (el este in
randul ereticilor §i nu al Sfintilor, atentie!) inseamna sa stii
sa te rogi, adica sa ai o viata de sfmtenie, dar inseamna §i a
cunoa§te, cu de-amanuntul, teologia Bisericii, credinta
Bisericii de la inceputul lumii §i pana astazi.

Biserica Ortodoxa i§i asuma tot adevarul revelat §i
traditional al Bisericii mozaice, de pana la venirea
Domnului, hotararile Sinoadelor Ecumenice §i locale §i viata
§i scrierile tuturor Sfintilor de pana azi.

Ca sa fii Teolog nu trebuie sa fii numai toba de
rugaciune, dar §i toba de carte, sa §tii sa evidentiezi fiecare
frantura a teologiei Bisericii. Au existat §i exista teologi de
exceptie, insa trebuie cunoscuti in profunzime, ca sa te
bucuri de ei §i sa ii respecti. A arunca in derizoriu numele de
Teolog, ca §i pe acela de ziarist, de politician, de scriitor, de
medic, de ofiter in armata etc. nu inseamna, decat a da
detalii despre nepriceputii profesiilor §i a vocatiilor amintite
mai sus §i a nu vorbi, despre cei mai straluciti reprezentanti
ai lor.

Daca vorbiti de Teologi ortodoc§i, atunci trebuie sa
dati numele §i opera marilor no§tri Teologi ai secolului al
20-lea §i al 21 -lea §i sa va bucurati de ea. Insa cred, ca dv.
spoliati acest domeniu §i credeti ca, daca ati cunoscut vreo
10 preoti, care nu au citit nicio carte intr-un an, toti Teologii
ei sunt la fel.

Teologii secolelor din urma sunt coplesjtori §i lor le
datoram cam tot ce §tim noi despre Dumnezeu. Parintii
secolului al 20-lea sunt tributari Fericitului Dumitru

323 Un mesaj scris intr-un forum ortodox, pe care ii moderam, unui fost coleg de
facultate, care nu se prezenta prea explicit.

182

Staniloae, Sfantului Iustin Popovici sau Parintelui George
Florovsky intr-un cuantum foarte ridicat.

In Romania toate marile discutii teologice au fost duse
de Fericitul Dumitru Staniloae, corifeul Teologiei romane§ti
in secolul al 20-lea. Teologii, care traduc pe Sfinti in
romana, dau fiecarui cititor de limba romana un cuantum din
datele credintei sale. Alaturi de traducerea Scripturii §i a
Parintilor, ce auzim noi cantandu-se la Biserica §i tot ceea ce
traim reprezinta credinta noastra.

Daca Teologii nu ar fi tradus §i stabilit credinta
Bisericii noastre, intr-o traducere pe care noi sa o intelegem
a cartilor de cult §i teologice, dv. nu ati fi §tiut astazi sa
bombaniti cateva lucruri despre credinta dv.

Deci, mai multa consideratie fata de Teologi, mai
multa consideratie fata de medici, juri§ti, economi§ti etc.,
fata de toti aceia, care i§i fac cu brio munca §i nu depreciati
numele §i vocatia lor, pentru ca mai exista §i uscaturi prin
preajma acelora.

Sa laudam o meserie §i o vocatie prin prisma celor
maibuni dintre ei!

183

Suprematia decorativului si despre alienarea
prin shopping

Ora§ul se imbraca in culori, in sclipici, i§i pune
beteala, dar miroase la fel. Caram co§urile prin
supermarketuri cu viteza luminii, fugind de noi, dupa preturi
noi sau mai mici, §i ne cumparam odihna sarbatorilor. O
odihna cumparata facil, daca ai bani §i consumata in fata
computerului sau a televizorului sau inotand in vise dulci §i
parazitare.

Sarbatorile sfinte ale Na§terii Domnului sunt un motiv
in plus ca sa ne simtim singuri, daca suntem singuri, §i sa ne
plangem de mila, daca nu are cine sa ne ureze de la multi ani
sau sunt un zgomot al trecerii unui an, in plus, prin noi, care
ne duce, fatalmente, cu un pas mai aproape de moarte. Una
dintre durerile innoirii fiecarui an este con§tiinta, ca moartea
o sa ne sugrume §i mai repede, ca ea sta la u§a noastra §i ne
cere de mancare.

§i, pentru ca noi §tim asta, urgentam numarul
pachetelor cumparate, a cadourilor facute noua inline, ne
felicitam fiecare in capul nostra §i ne uram de bine, de§i
bucuria nu face casa buna cu multi dintre noi. Tristete de
bucure§tean incle§tat cu intretinerea, cu mizeria, cu incultura
din jur, cu badarania sociala. Ups! Atatea adjective §i
substantive iti galgaie, cand te gande§ti la sclipici, ca iti vine
sa iti mai iei inca un aspirator, chiar daca mai ai doua, inca
doua combine muzicale sau boxe (sa moara vecinii de
ciuda!) §i sa ne schimbam §i ma§ina, pentru ca a luat mult la
kilometraj.

Marasmul este astupat cu beculete. Domnul primar
ne-a dat beculete, o sa ne ridice multi copaci, brazi din aia
cu globulete §i o sa mareasca impozitele pe anul viitor,
pentru ca sa i§i scoata beculetele inapoi, adica consumul
luminii electrice. E ca la reclama televizata: te enervezi
vazand-o de zeci de ori pe zi iar, cand cumperi produsul cu
pricina, o mai §i plate§ti inca odata, pentru ca un anumit
cuantum din pret, la produsele cu reclama, se duce la
promotorii TV ai produsului.

184

Decoratiile de iarna vorbesc de o stralucire umana,
facuta din obiecte, care nu contin in ele insele nimic luminos
cu adevarat. Ele sunt o contrapondere la lumina aceea
dumnezeiasca, care a stralucit in jural pastorilor de pe camp,
cand Arhanghelul Gavriil vine §i le veste§te, ca S-a nascut
Mesia, Cel A§teptat §i pot sa-L vada a§ezat in iesle.

Ne facem lumina mai mare in ora§, in magazine,
pentra ca sa ne creasca bucuria mult mai mult in noi, dar nu
ne create. E framos, cald §i bine in magazine dar, cand ie§i
afara e frig §i daca nu ai cu ce plati intretinerea e §i mai frig
in casa ta, e §i mai frig in inima ta. De la nivelul privirii
cer§etoralui, cu siguranta, se vede altcumva viata ca de la
piscina acoperita a parlamentarului, pe care poate sa o
foloseasca §i de Craciun, pentra ca i§i permite.

Daca iti permiti, poti sa aranci cu sclipici peste
singuratatea ta, poti sa minti framos singuratatea altora, te
poti intrece in cumparaturi §i in a da cadouri, sms-urile or sa
curga, telefoanele or sa ne inunde, dupa care, ca la un facut,
dupa ce intram in Uniune, dupa ce ne dezmortim gatul cu
ultimele picaturi de vin §i de bere de la revelion, ne vom
intoarce in lumea noastra fara sclipici, fara beculete, la
bezna noastra de viata, la care ne e rapine sa privim prea
mult §i prea bine, pentra ca sa nu ne disperam §i sa ne luam
gatul cu cutitul. Inteleg drama acelora, care se sinucid §i le
inteleg singuratatea. Nu incurajez pe nimeni ca sa se
sinucida, cum nu incurajez pe nimeni sa se minta la infinit,
ca e fericit sau sa i§i gaseasca fericirea in banalitati de
duzina.

Insa, chiar daca vreau eu sau nu vreau sau o mie de
altii ca mine nu vor vrea sa se minta, vor fi deja prea multi
aceia, care or sa o faca in continuare, care or sa ofaca legal
(vorba lu' domnu' Bodu), or sa se omoare suflete§te in mod
legal, adica cautand lumina in paharal de vin, in sex, intr-o
iarba de tras pe nas sau intr-o necredinta lucie, barbara,
neingurgitabila pentra un om normal.

Fiecare moare pe limba lui, vorba proverbului. Fiecare
se minte in dreptul lui. Fiecare se prostitueaza pe sufletul lui
§i, dupa ce se intampla asta, mai dai o fuga la shopping, ca
sa iti mai ridici moralul (cand tu e§ti varza) sau mai te dai cu
fite putin, te mai dai, de, ca tot nu te-ai dat.

185

Pentru cei care ofac legal, toate compatimirile mele!
Adica toate compatimirile mele, pentru cei care se mint pe ei
m§i§i ca sunt fericiti §i ca le e bine! Shoppingul nu o sa va
scape de prostie, nici de nesimtire §i nici de marlanie, dupa
cum beculetele §i petardele de mii de lei, pe care le vom lua
in iarna asta, nu or sa ne faca mai civilizati, mai trendy §i
nici maiflendrii.

Vom ramane la fel, dupa ce vom da cu pocnitoarea in
aer §i, dupa ce ne vom imbata crita, vom fi la fel de magari
in sufletul nostru §i, dupa ce nu mai §tim cu cine ne-am
culcat la the party, vom fi la fel de mitocani ca §i mai
inainte, pentru ca ne place. . . beteala.

Nu va mai cumparati beteala, ci cumparati-va lini§te
in suflet, prin pocainta §i cumintenie! Cumparati-va bun-
simt, luati o tona daca puteti, luati cateva stive de prosoape
ale smereniei, ca sa aveti cu ce sa va §tergeti fruntea, luati- va
un tren de fapte bune, de pe unde puteti, ca sa va tina de
cald! Daca va luati doar globulete pictate frumos o sa aveti
ce sa aruncati dupa marele show time. Fratii de la gunoaie or
sa §tie cat de pro§ti ati fost, dupa numarul de de§euri pe care
le aruncati. §i prosti de aici inseamna, cat de multi bani ati
dat in vdnt, zdlog de legdmdnt, intdiul meu cuvdnt, de
pionier...

Decorativul nu tine de foame. Alienarea, insingurarea
noastra fata de noi inline nu se extirpa prin cumparaturi sau
podoabe puse la gat, ci prin impacarea noastra cu
Dumnezeu, prin pocainta, fapte bune §i smerenie.

Beculetele, brazii, mancarea §i bautura multa nu au
decat rolul de a ne distrage atentia de la bucuria
duhovniceasca, de la harul sarbatorilor, spre afacerile cu
sarbdtoarea, din care ca§tiga marii comercianti.

Verva de sarbatori, care ne-a cuprins, ne este
confiscata de marii magnati ai ora§ului §i feeria falsa pe care
ei ne-o creeaza, nu este ca frumusetea lui Dumnezeu, pe care
ne-o aduce harul in noi, daca ne pregatim cre§tine§te,
autentic ortodox, de Na§terea Mantuitorului nostru.

Acum Hristos Se na§te in noi! II primim pe El in noi!
§i bucuria, lumina din noi este mai mare decat toate
beculetele lui Videanu la un loc si decat toti brazii lui

5 T 5

186

Basescu, pe care i-ar rupe din creasta muntilor si i-ar planta
in mijlocul orasului, impodobiti boboc.

Bucuriile sarbatorii ortodoxe nu sunt marketizate de
nimeni. Numai sa nu te lasi pacalit de fatada si sa uiti, ca
fericirea sta inauntru, ca o mare minune personala.

187

Despre comunismul din noi

Subiectul de fata e in topul discutiilor televizate, a
raportului de luni al domnului Tismaneanu §i al echipei
dumnealui (se va posta pe saitul pre§edintiei), cat §i al
revistelor de elita ale Romaniei.

Aseara, pe TVR Cultural (14 decembrie 2006),
domnul Patapievici si Germina Nagat, director la CNSAS,
vorbeau de 2 milioane de dosare ale Securitatii, care trebuie
deconspirate. Pana acum, spuneau dumnealor, s-au
deconspirat doar cele din provincie, o parte dintre ele, dar
membrii Bucure§tiului au fost trecuti in rezerva, pentru o
alta tran§a.

Din detaliile aventurii securistice §i ale intrarii prin
efractie in casele noastre, doamna Nagat vorbea de intrari cu
manu§i pe maini, cotrobaiau pe unde doreau §i §tiau totul
despre tine. Apoi faceau dosare, le legau, le filmau, ce le mai
faceau §i te tineau minte.

Sistemul comunist este, din acest punct de vedere,
unul mafwt.

Cei doi vorbeau despre cunoa§terea drepturilor
noastre individuale in fata operatiunilor serviciilor secrete.

Dreptul la proprietate privata §i la intimitate exclude
imixtiunea statului §i a serviciilor secrete in viata noastra
personala. Insa, ca §i in America de dupa atentate, drepturile
individuale sunt restranse §i urmeaza un al doilea val de
comunism §i un al doilea sistem de represiune mafiota:
represiunea prin continua supraveghere a tuturora.

Daca terorismul informational din Romania, in epoca
comunista avea, totu§i, cote reduse, noua privire de sus, de
deasupra a noastra, este generalizata.

Cineva a spus, in mod peiorativ, ca am fost
imbolnaviti de o securitate balcanica. Domnul Patapievici
§i-a incheiat emisiunea spunand, ca nu am avut §i suferinte
balcanice, adica u§oare, ci nespus de grele.

Pentru a nu ne extinde prea mult §i a cita alte surse
colaterale, chintesentiem cele la care am meditat in ultimul
timp.

188

Procesul revolutionar din decembrie (cum spunea
Alex Stoenescu), revolutia romana din decembrie 1989 a
initiat o tranzitie din care nu am ie§it nici pana acum, spre o
lume capitalists, pe care nu §tim sa o intrezarim prea bine.

Dibuim directia, o mirosim numai §i ea va schimba
profund Europa §i Romania. Insa plafonul interior, afilierea
oamenilor este mai mult spre un comunism al egalitatii,
decat spre o competitie din care sa nu ie§i niciodata.

Sondajele de opinie §i noi, cu totii observam, ca facem
fata cu greu afluxului de informatie, de tehnologie,
cerintelor UE si NATO, §i ca, daca pana acum ne-am pierdut
timpul intr-o frumoasa §i Candida copilarie a muncii, in care
nu am pus osul la treaba, ceea ce ne a§teapta e mai mult
munca, decat distractie.

Capitalism inseamna munca pe branci §i pauze §i
distractie numai cand apuci. Vom fura libertatea de a sta jos,
de a ne odihni. Pentru ca viata noastra va fi o fuga dupa a ne
mari averea, capitalul, §i aceasta fuga ne va ve§teji prea mult
capacitatile noastre umane, interioare.

Ca sa scapam de comunism, sa il negam in noi, in
fiinta noastra, ar insemna sa nu mai ne permitem sa atentam
la viata altora §i sa nu o subminam in niciun fel.

Insa ideea unitatii si a fratietatii intre noi §i a
intrajutorarii nu este comunista, nu este ideologic, ci are la
baza ei credinta cre§tina.

A§tept cu interes raportul de condamnare a
comunismului, care se va publica luni, adica peste doua zile,
pe 18 decembrie. El va fi o istorie pe scurt a ororilor
comunismului §i va ramane ca noi, fiecare dintre noi, sa
cunoa§tem nu numai ce am trait noi rau in comunism, ci §i
ce au trait rau altii. Adica suntem datori sa invatam istoria de
dincolo de regie, istoria de dincolo de manuale, istoria
datelor, a marturisirilor, a dramelor personale nenumarate.

Avem nevoie sa ne lepadam de teroarea trecutului, de
insuportabilitatea lui §i trebuie sa ne invatam pentru asta sa
iertam. Sa iertam intelegand de ce, pentru ce s-au petrecut
toate astea. Sa intelegem ca am fost presati de marile puteri
sa alegem un sistem criminal §i terorist, dar §i ca, pentru
diverse interese, §i noi am luat parte activa la el sau ca am
devenit atat de mult o parte din constitutia lui, incat, acum,

189

trebuie sa ne vindecam, in ani grei de el §i sa incercam sa-1
uitam.

Trebuie sa iertam §i sa ne iertam prin pocainta
reciproca.

Un cre§tin ortodox nu se poate bucura de faptul, ca
altii au fost turnatori, ca altii au cazut, ca altii au fost ni§te
mon§tri, ca au fost ni§te criminali. §i pentru criminali, §i
pentru turnatori, §i pentru nepocaiti trebuie sa ne rugam §i sa
le acceptam existenta.

Istoria nu consemneaza numai pe Sfinti, pe eroi, pe
genii, ci §i pe depravati, dezaxati, pe nihili§ti §i sinuciga§i.
Cand incepem sa acceptam, ca fiecare are loc pe pamant §i
in istorie, atunci incepem sa ne impacam cu istoria, sa ne
lini§tim de ura noastra pentru aceia, care ne-au ultragiat
sentimentele §i viata, §i incepem sa ne vedem calaii cu ochii
iubirii.

Imi aduc aminte de Sfintii Mucenici, care i§i priveau
calaii, tortionarii, §i ii luau drept Ingeri §i nu ceea ce erau,
adica: ni§te brute ordinare. Pentru ca a ierta nu inseamna a
nu mai stii ce ti-aufacut, ci a intelege slabiciunile lor, pentru
ca ti le intelegi pe ale tale.

Cand accepti, ca nici tu nu e§ti usd de Biserica,
intelegi ca §i altul §i-a luat dreptul de a gre§i ca §i tine, dar ca
are §i el, ca §i tine, dreptul de a se pocdi. Spunea aseara
domnul George Becali, la OTV, impreuna cu IPS Pimen, ca
atunci, cand i§i prive§te icoanele din casa, simte ca este
pacatos in fata lor, ca Maica Domnului §i Sfintii din icoana
ii arata ce nu este el.

Daca nu ne plac Icoanele sau nu ne plac anumiti
oameni, trebuie sa intelegem, ca nici noi nu suntem placuti
de catre toti. §i, ca a ne lupta toata ziua cu toata lumea, a ne
injura toata ziua, ca a§a ne vine, nu inseamna sa avem o
viata fericita, ci un adevarat cosmar de viata.

Comunismul nu este numai trecut. El este §i prezentul
din noi atata timp, cat majoritatea dintre noi avem o bucata
de viata si din acel regim. Nici democratia nu e mama
echitdtii.

>

§tim asta la modul curent.

Cei care nu au trait deloc in fostul regim au §ansa de a
uita de comunism, daca nu il mai vad deloc in noi. Daca nu

190

vom aduce, din comunism, in prezent, in prezentul acelora,
care nu 1-au trait, adica frica tembela de a spune cine e§ti, ce
vrei, ce faci, parvenitismul, incultura, prostia, intoleranta,
marlania de duzina, proasta cre§tere §i multitudinea de tare
ale vietii noastre, le dam o §ansa ca sa nu il doreasca §i nici
sa nu-1 regrete.

§i ei, copiii no§tri, au nevoie §i trebuie sa fie liberi de
trecut, pentru ca sa i§i construiasca prezentul §i viitorul de
care au nevoie. De aceea trebuie sa condamnam gre§elile
noastre, ale trecutului nostru, in fiinta noastra, fiecare in
parte, pentru ca cei de acum, necontaminati istoric de ele, sa
aiba curajul sa i§i asume propriile lor gre§eli.

191

Pornografia & comunitarismul pietei de
consum

Industria porno nu este venita din neant §i nu se
adreseaza doar unei singure categorii de oameni, ci ea se
bazeaza pe o filosofie materialista satanista, care dore§te
propagarea trupului ca obiect de inchinare, de venerare iar,
pe de alta parte, are in vizor orice segment de public. Acest
lucru este foarte vizibil pe saiturile porno, pentru ca aici apar
toti, de la copii pana la ultrabatrani.

Totul este de vdnzare! Aceasta e prima fraza pe care
trebuie sa o intelegi, pe care ei vor sa ti-o in§urubeze bine in
minte. Tot ce putem vedea pe net in materie de imagine
porno are doua intentii declarate:

1 . Imaginile sunt reclame pentru a cumpara productii
pornografice;

2. Imaginile porno sunt obiecte de cult in Biserica
Satanista.

Daca cititi ce spun satani§tii despre filmografia porno
§i ce spun marile trusturi americane §i europene, care se
ocupa cu exploatarea sexualitatii, adica promotorii industriei
porno, despre fenomenul ca atare, veti intelege, ca
pornografia este rentabila pentru stat §i pentru producatorii
ei, ca ea se promoveaza datorita unei filosofii materialiste §i
ca are drept scop §tergerea din mentalitatea oamenilor a
realitdtii pdcatului.

Filmul porno este un alter-ego al comunitarismului
materialist, unde toti se imparta§esc, in comun, din acelea§i
surse imagologice §i consuma acela§i fel de idee.

Cand mergem la supermarket §i toti mancam acelea§i
produse, sa con§tientizam faptul ca, pe net, daca accesam
imagini porno consumam, iara§i, in comun. Adica
consumam fara discriminare, intr-un spatiu comunisto-
consumerist foarte larg, foarte generos imagini porno.

Daca au reusjt sa ne faca sa avem acela§i nivel de
raportare la pornografie (si au reu§it din plin, cum arara toate
statisticile!) atunci planul e in plina derulare. Ei vor mari
gradul de realitate al imaginilor, ne vor umple §i mai mult
de realismul fals al sexualitatii, vom intelege din ce in ce

192

mai mult, ca toti suntem ni§te animale in cdlduri, care nu
avem suflete §i ca singurul nostru scop este acela de a ne
destrabala, cum?, intr-un party demential, la unison, in
cadrul caruia toti sa nefacem de cap, sa uitam de noi, sa nu
mai avem nicio restrictie.

Un concert rock e un preambul al viitoarelor orgii life,
in piete, poate, pe stadioane, pe campuri, unde se va
considera, ca a face sex este tot una cu a mdnca sau cu a te
spdla pe fata.

Cifrele de afaceri ale industriei porno, la nivel
mondial, intrec de cateva mii de ori bugetul pe anul 2007 al
Romaniei. Cifra de avorturi este iara§i infiorator de mare.
Cifra subzistentei ne face inima o rana.

§i, cu toate acestea, vom consuma tot mai multa
pornografie, tot mai multa reclama, tot mai multa indecenta,
vom suporta din ce in ce mai mult orori fara final, fara
limita, fara indiscretie §i aceia dintre noi, care nu vor putea
face fata atator grozavii, vor claca.

Mondializarea pldcerii va fi tot la fel de pronuntata ca
§i piata de capital sau de marfuri. Recordmanii vor fi nu
aceia, care vor fi mai sdndtosi mintal, ci aceia, care nu vor fi
mai deloc.

Daca ramanem pudibunzi in continuare §i nu
intelegem cum sa ne protejam de substratul filosofic al
industriei porno, vom invata al doilea dicton al filosofiei
sataniste, care ii sta la baza: Daca nu te bucuri de viata esti
unfraier!

Bucuria de viata pe care ti-o proclama inseamna a-ti
distruge viata prin orice mijloace.

Pornografia este fata underground a lumii noastre,
care aduce multi bani la bugetele tuturor tarilor, dar §i
oglinda noastra reala.

Pornografia ne spune, ca suntem manipulabili, ca
suntem slabi, ca suntem prosti, ca pentru sex vindem pe
oricine, ca nu exista alta bucurie mai mare decat pldcerea,
ca tot ceea ce avem e doar trupul nostru, ca nu avem suflet,
ca nu exista Dumnezeu, nici lad, nici Rai, nici sdndtate, pe
care sa nu le poti trada, sa nu le poti parasi, in schimbul
nefericit al placerii sexuale.

193

Pornografia socializeaza, ne duce spre unde vor
conducatorii no§tri. Ea este animata de crearea unei societati
utopice, care nu are alta implinire, decat epuizarea sexuala.

Daca vreti sa nu fim de vanzare, atunci nu va vindeti!

194

Daca iti vine sa vorbesti...fa-o!

Cei multi §i tacuti, ca sa parafrazez editorialul lui
Marius Tuca de astazi, din Jurnalul National, nu apar in
sondaje §i ii dau dreptate domnului Christian] T.[udor]
Popescu, ca cei multi, oprimatii regimului comunist §i
revolutionary reali trebuia sa faca parte din documentul
Tismaneanu.

Nu §tiu cate glasuri apar in documentul de maine, pe
care multi il boicoteaza deja §i 1-au considerat neserios. Cert
este ca ar fi trebuit sa apara multi oameni, adica glasurile
acelor, care au strigat in strada.

Documentul de 600 §i ceva de pagini trebuia, cu
adevarat, sa aiba o limita. El are o limita. Ar trebui sa vedem
partile lui bune §i pe cele mai putin bune §i sa ne bucuram,
totu§i, ca suntem singura tara din lume (cum sublinia astazi
domnul Ple§u), singura tara din lume, care condamna, in
mod oficial, comunismul.

Aceasta e o a doua mare victorie, pe langa aceea, cand
am ie§it, cu flori in maini, in fata unor gloante impersonale,
care loveau la intamplare.

Ma bucur, ca putem vorbi liber §i ca libertatea e o
§tiinta pe care invatam sa o utilizam din ce in ce mai bine.
Trebuie sa spunem ceea ce ne doare. Trebuie sa avem
curajul sa ne manifestam normalitatea, sa ne dorim
normalitatea §i sa ne insu§im normalitatea din rasputeri.

Cand vom trece granitele Romaniei, care vor fi
transparente din ianuarie incolo, de aceasta data fara vize,
trebuie sa ducem un mesaj frumos Europei §i sa invatam
Europa sa ne simta ai ei. Nu numai Europa are ce sa ne dea!

Noi avem mai multe de oferit in domeniul spiritului,
al credintei §i al culturii noastre, decat ne ofera Europa.
Europa ne va da mancare, ma§ini, euro, mai multa distractie
§i confort.

Noi vom da Europei credinta noastra, puterea noastra
de munca §i de creatie, sensibilitatea noastra, arta §i muzica
noastra, ii vom da prospetimea unei lumi nevulgarizate total
sj care are un mare grad al masurii.

195

Lumea civilizata are multa necivilizatie si inapoiere
spirituala. Civilitatea nu tine numai de gradul de prosperitate
materiala §i de informare sau de cadre de eleganta civica.

Civilitatea adevarata pleaca de la dimensiunea
duhovniceasca a vietii umane sj a relatiilor duhovnice§ti
dintre oameni, lucruri pe care cre§tinii ortodoc§i le vor
introduce in Europa cu mare succes.

Nu e de ajuns sa fi doar om cultural, bine informat, un
om rasat. Ci trebuie ca intelectualitatea §i prospetimea ta
culturala sa fie dublata de o personalitate adanc
duhovniceasca, de un fundament stabil in fata ideologiilor, a
patimilor §i a e§ecurilor de tot felul.

Carentele fundamentale ale umanitatii nu sunt de

5 5

ordin informational sau economic, ci duhovnicesc.

Daca nu ti-ai stabilit relatiile corecte cu Dumnezeu,

5 5 ~

daca nu simti ca e§ti sprijinit de puterea Lui, daca nu §tii
spre ce mergi, ce sens are viata ta, nu poti sa fii o
personalitate, care sa cutremuri prin maretia §i forta ta
duhovniceasca §i prin latura intelectuala a persoanei tale.

Biserica Ortodoxa Romana va darui imens de mult
Europei §i intregii lumi §i darul ei catre umanitate este
compus din raspunsuri corecte §i tran§ante referitoare la
dilemele religioase ale postmodernitatii.

Cautam placerea tocmai pentru ca nu mai §tim
dulceata vietii duhovnice§ti §i a vederii lui Dumnezeu.

Cautam bogatia materiala pentru ca nu mai §tim, ca
adevarata putere este cea spirituala, este sfmtenia §i ca in
fata sfmteniei, a curatiei interioare, nu este nimic mai

5 5^5 ~

puternic §i mai tare in lumea aceasta.

Cautam sa ne aratam mai de§tepti §i mai eruditi unii
fata de altii, tocmai pentru ca nu mai intelegem, ca smerenia
§i umilinta sunt singurele inaltimi reale ale umanitatii, care
nu pot fi escaladate §i nici intrezarite de cititorii de duzina ai
oamenilor.

Da, suntem multi cei care gandim profund §i serios
menirea lumii. Nu sunt o persoana izolata! Dar §tiu ca sunt
§i multi, care nu §tiu ce sa creada, in cine sa creada, care nu
se simt in stare mai de nimic sau carora le e greata sa fie
sinceri cu ei m§i§i §i cu lumea din jurul lor.

196

Celor care nu vor sa vorbeasca le spunem sa nu taca
macar; sa nu taca, ci sa vorbeasca, in continuare, cu ei m§i§i.

Dialogul este, mai inainte de toate, un monolog.

Sa monologheze cu ei in§i§i!

Sa nu uite, ca sunt chemati sa devina dumnezei prin
har, adica Sfinti §i nu ni§te biete creaturi manipulabile.

Va doresc sa aveti puterea sa va vorbiti crezurile §i sa
alegeti bine: adica sa alegeti sa va traiti viata intens §i
corect, ca ni§te slujitori curajo§i §i one§ti ai lui Dumnezeu.

197

Vinderea de sine sau despre o traducere
romdneascd a Bibliei Satanice

In prologul primei carti a Bibliei Satanice, LaVey
spunea, ca oamenii vor intelege, cat de curand, ca mdntuirea
lor inseamna sa se nege pe ei in§i§i. Mdntuirea propusa de
initiatorul Bisericii Satanei inseamna renuntarea la tot ce e
bun in tine, pentru a-ti descoperi fondul malefic, demonic,
care sa te faca sa prosperi social §i sa te bucuri de toate
placerile.

Pentru eel care traduce aceasta carte, Biblia Satanei e
o suma de ineptii §i de hule, alaturi de o suma de date foarte
concrete despre lumea in care traim. LaVey pune semnul
egal intre fericire §i satisfactia erotica si avdntul orgolios
spre putere §i faima personala.

Ideologia satanista merge mana in mana cu cea
capitalista. §i pentru LaVey §i pentru patronii marilor
corporatii cd§tigatorii sunt numai cei puternici. Cel care
ca§tiga este numai banul §i cei slabi sunt exclu§i.

Inchiderea in sine, bucuria de propria-ti mizerie
interioara, orgoliul nemasurat, lupta cu Dumnezeu, cu orice
instanta superioara face obiectul de analiza a diatribelor din
Biblia Satanicd.

Biblia Satanicd, ca §i Codul lui da Vinci, sunt ni§te
falsificari ieftine ale adevarului, aparute din motive
financiare §i care dezorienteaza numai pe cei, care nu au
niciun fundament real.

Traduc Biblia Satanicd §i vad cum recurenta
sintagmei fldcdrile Iadului e spusa cu obstinatie. In aceasta
carte fundamentals pentru intelegerea satanismului
postmodern Hristos Dumnezeu e considerat un Dumnezeu al
celor slabi, al sclavilor, este elogiata intelepciunea
nepdngdritd a oamenilor (care consta in punerea in aplicare
a sintagmei: Fa ce vrei!) §i autorul indemna mereu la
renuntarea la orice dogma, care ne subjuga §i la orice
traditie.

BS se inscrie in randul cartilor neo-pagane, care
proclama ruptura de trecut printr-o intoarcere la o utopica
era initiala, primordiala, animalica, in care noi ne-am fi tras

198

din animale §i ne traiam viata animalic, adica demonic, pana
sa fim subjugati de religie.

Mirajul cartilor oculte apare insa, numai in mintea
acelora, care nu inteleg rautatea pe care o produc acestea in
interiorul celor, care urmeaza astfel de carti. BS este o
mostra de mentalitate parazitara juvenila, unde poti sa spui
tot ceea ce iti trece prin cap, ca tot adevdr este.

Insa voi traduce pana la capat aceasta carte (in
original are 100 de pagini in format PDF), cu comentarii
infrapaginale, pentru a intelege mult mai clar ceea ce doare
din cretinism, ce oftica atat de mult pe noii entuziasmati de
paganism.

BS insa are doza ei de realism, atata timp cat
societatea postmoderna §i avatarurile ei electronice (printre
care internetul e in topul preferintelor) folosesc ideologia
satanista descrisa de LaVey la sfar§itul deceniului al 7-lea al
secolului trecut §i o propaga cu lux de amanunte.

Pornografia este unul dintre principalele puncte ale
ideologiei sataniste, pentru ca ea se inscrie in cadrul
principiului adorarii trupului. Cand Anton Szandor LaVey a
infiintat Biserica Satanei in anul 1966 a avut drept scop
sanctificarea trupului, adica adorarea trupului uman §i
folosirea lui in mod pervers.

Daca acum e plin internetul de pornografie trebuie sa
intelegem, ca majoritatea imaginilor §i a saiturilor
pornografice nu sunt reclame pentru a cumpara materiale
pentru adulti, ci unelte de cult, obiecte cultuale pentru
satani§ti. Ei se inchina trupului §i perversiunilor sexuale iar
in cadrul ritualurilor sexuale ale Bisericii Satanei sexul anal
§i orgiile sexuale reprezinta manifestari ale implinirii de sine
si ale bucuriei vietii.

Manifestarile cultuale sataniste nu sunt insa noutdti
absolute in istoria omenirii.

In locatia de aici veti gasi mostre de sexualitate
religioasa pagana, in care adorarea trupului uman §i a
sexualitatii (depravata sau mai putin depravata) erau norme
comune de viata.

324 A se vedea mai multe detalii in locatia: http://www.churchofsatan.com.

325 Adica: http://www.apollonius.net/erotica.html.

199

Inca nu ne-am intors deplin la era pa.ga.na, dupa cum
se dore§te. Insa planul de sexualizare al lumii vizeaza o
intoarcere radicala spre cultul trupului, al virilitatii §i al
prosperitatii excesive, in detrimentul oricarei religii, a
oricarui bun simt, a mediului ambiant sau a dreptului la a ne
face viata cum dorim.

Pansexualizarea merge mana in mana cu robotizarea
omului. Pornografia extirpa u§or, dar sigur, sensibilitatea si
normalitatea tinerei generatii de oameni, accesul la
informatii este conturbat de marii latifundiari de informatii,
serviciile secrete au rolul de a apara clica conducatoare de
subversiunea maselor sau de cei care nu sunt integrati total
(a se citi: care nu pactizeaza cu sistemul postmodern si post-
uman), cipurile ne vor cronometra viata, viata privata va
deveni tot mai mult viata publico,, vom fi din ce in ce mai
creduli §i mai lipsiti de fundamentele vietii duhovnice§ti,
fapt pentru care vom pluti in aerul debusolarii generale
propus de satanism.

Biserica Satanei insa a fost spoliata, furata de
adevarurile ei intoarse de catre lumea capitalists.
Capitalismul furibund prefera numai sloganurile
satanismului, sloganuri neopagane, pentru a stoarce lumea
de cat mai multi bani. Totul se reduce la o de§antata lupta
pentru putere economica.

Viitorul ne va arata, daca vom prefera un sclavaj pe
toate planurile, o indoctrinare cu rau in intreaga noastra
fiinta sau vom incerca sa ne refacem viata, folosindu-ne, cu
masura, de tehnologie, de noi §i de lumea in care traim.

Citeam azi-noapte in Focul ascuns in piatra a lui
Adrian Cioroianu o fraza, pe care trebuie sa o redau aici §i
cu care vreau sa imi pregatesc fmalul articolului meu:
„scufundarea vasului Titanic, in 15 aprilie 1912,
reprezentase, la scara mondiala, transcriptia simbolica a
e§ecului fatal al increderii netarmurite in avantul omnipotent
al §tiintei - incredere atat de caracteristica...secolului al
XIX-lea" 326 .

Cele doua razboaie mondiale, atentatul de la 11
septembrie, atentatele de la Londra ne-au invatat, ca nu

326 Adrian Cioroianu, Focul ascuns in piatra, Ed. Polirom, Bucure§ti, 2002, p. 67.

200

numai, ca §tiinta nu ofera masura omului, dar nici
prosperitatea sau calitatea de mari puteri ale lumii nu te
apara de violenta §i de moarte.

Satanismul, ideologia satanista, poate pierde teren
numai, daca noi nu ne conformant unui mod de viata §i de
mentalitate secularizate, care uita trecutul §i nu vede spre
ceea ce se indreapta prezentul. Cartile care nu au masura ne
pot invata sa avem masura §i reverenta in viata noastra.

Masura in felul cum traim §i evlavie fata de adevaratul
mod de vietuire, fata de viata inchinata, in mod deplin, lui
Dumnezeu. BS este o carte fara viitor real. Ea, ca toate
celelalte carti de acest gen, e o alternativa puerila la Sfanta
Scriptura, care nu poate sa convinga pe aceia, care vor
adevarul deplin.

Insa fiecare astfel de carte trebuie sa fie recenzata la
sange, pentru a i se intelege repro§urile §i pentru a le folosi
in dialogul cu postmodernitatea.

201

Frica de aderare §i Ortodoxia

Pe 3 1 decembrie 2006 domnul Florian Bichir scria, in
Evenimentul zilei articolul: Va supravietui ortodoxia in UE?,
unde incheia cu cuvintele:

„Cu o Biserica in genunchi, inchistata in teroarea
trecutului §i privind cu teama viitorul - transformata intr-o
casta exclusivista, care aduce a sectarism - vom fi victime
sigure intr-o Europa din ce in ce mai desacralizata" 327 .

Nu imi place un astfel de temperament ortodox, o
astfel de scriitura, atunci cand vorbim despre Biserica lui
Dumnezeu.

Eu, unul, membru al Bisericii, nu ma simt
ingenunchiat de istorie §i nici nu mi-e teama de trecut §i nici
de prezent. Nu cred ca sunt singurul in aceasta situatie. Nu
imparta§esc perspectiva alarmista asupra rolului §i a locului
Bisericii Ortodoxe in cadrul istoriei sau al Uniunii.

Nici nu ma simt membrul unei caste exclusiviste, care
ar face lucruri, pe care altii nu le pot face. Nu cred ca vom fi
victime §i nici ca ne vom seculariza in vreun fel, ci ne vom
asuma istoria §i posibilitatile culturale, §tiintifice, religioase
diverse pentru a le induhovnicii in fiinta noastra.

Cred ca undeva se gre§e§te grav, adica tocmai in
aceea, ca se minimalizeaza rolul lui Dumnezeu in Biserica §i
se exclude purtarea Sa de grija, permanenta, cu fiecare dintre
noi.

Daca consideram un regim politic sau economic mai
presus de posibilitatea Bisericii de a rezista in istorie, atunci
am uitat, ca Biserica a trecut prin persecutii, ca abia ne-am
dezis de comunism, §i ca nu noi ajutam Biserica sa existe, ci
Dumnezeu, prin Biserica, ne pastreaza in viata Duhului
Sfant.

E o perspectiva intoarsa aici, la domnul Bichir, §i
parerea dumnealui nu e singulara. Tocmai de aceea am luat
articolul sau ca paradigma a glasului multora.

327 Cf. http://www.evenimentulzilei.ro/article.php?artid=286104.

202

Cei care vad Biserica numai prin prisma la cat de
indolenti sau pdcdto§i sau presupus pacato§i sunt unii sau
altii §i nu mai vad harul lui Dumnezeu, care ne pastreaza in
viata §i ne anima considera, ca Biserica trece printr-o crizd,
printr-o stare de decddere, printr-o perioada de involutie.

Insa Biserica lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu
involutia §i nu trebuie sa uitam, ca in Biserica, dintotdeauna,
marii pacato§i §i eretici, care au ie§it din randurile ei au fost
contemporani cu marii Sfinti ai Bisericii §i ca, pe ace§tia din
urma, nu i-au incomodat primii in a§a fel sau in a§a mare
masura, meat sa nu i§i mai poata sfinti viata.

UE §i democratia nu pot fi atat de rele ca jupuirile de
piele din timpul lui Diocletian. Avem, e drept, o persecutare
a mentalului §i a inimii foarte mare in postmodernitate. Ni se
scaneaza creierul, ni se bruiaza, suntem ascultati si timorati

~ ~ 5 5

in chip §i fel.

Insa, sa fim serio§i, nimeni nu ne mai baga in
inchisoare pentru ca suntem cre§tini ortodoc§i iar, daca
guvernantii no§tri sunt atei sau de alta religie, asta nu ne
afecteaza in mod cople§itor pe noi §i nici Biserica, atata
timp, cat noi nu aparam, in primul rand, cladirile Bisericilor
noastre, ci veridica §i mantuitoarea noastra credinta.

Credinta din noi poate rezidi la loc Bisericile, daca ele
sunt distruse. Ea poate rescrie cartile, daca e nevoie, adica,
daca Dumnezeu ar ingadui sa ni se ia totul. Insa nu putem fi
o sJeahta de fricosj §i nici nu suntem, ca UE asta, ar fi mai
rea, decat orice alta calamitate de pe aceasta lume.

Biserica este netrecatoare, nu pentru ca vrem sau nu
vrem noi, ci pentru ca fundamentul ei este Prea Sfanta
Treime. Nu noi tinem in brate Biserica, ci ea ne tine pe noi
in brate. Pentru ca Dumnezeu ne tine in brate, nu stiu de ce

5 5 5 ~ *

ne-am putea permite sa ne infrico§am sau sa ne tulburam
atata timp, cat nimeni nu ne poate face niciun rau major.

Indemnam, in concluzie, la o minte teologica
echilibrata, non-extremista, care vede duhovnice§te viata §i
istoria, §i care nu trebuie sa i§i permita sa se tulbure, ci sa se
bucure continuu.

Mesajul Bisericii, in orice clipa §i veac, este:
Bucurati-vd!

203

Falsa dogma romano-catolica despre vederea
lui Dumnezeu sau cum arata obiectualizarea lui
Dumnezeu in teologie

Vom traduce, mai intai, textul acestui act papal, dupa
varianta sa in limba engleza, conform locatiei de aici , apoi
il vom comenta.

BENEDICTUS DEUS {On the Beatific Vision of
God) Pope Benedict XII

Constitution issued in 1336

By this Constitution which is to remain in force for
ever, we, with apostolic authority, define the following:

According to the general disposition of God, the souls
of all the saints who departed from this world before the
passion of our Lord Jesus Christ and also of the holy
apostles, martyrs, confessors, virgins and other faithful who
died after receiving the holy baptism of Christ — provided
they were not in need of any purification when they died, or
will not be in need of any when they die in the future, or
else, if they then needed or will need some purification, after
they have been purified after death — and again the souls of
children who have been reborn by the same baptism of
Christ or will be when baptism is conferred on them, if they
die before attaining the use of free will: all these souls,
immediately (mox) after death and, in the case of those in
need of purification, after the purification mentioned above,
since the ascension of our Lord and Saviour Jesus Christ
into heaven, already before they take up their bodies again
and before the general judgment, have been, are and will be
with Christ in heaven, in the heavenly kingdom and
paradise, joined to the company of the holy angels.

328 Cf. http://www.ewtn.com/library/PAPALDOC/B12BDEUS.HTM.

204

Since the passion and death of the Lord Jesus Christ,
these souls have seen and see the divine essence with an
intuitive vision and even face to face, without the mediation
of any creature by way of object of vision; rather the divine
essence immediately manifests itself to them, plainly, clearly
and openly, and in this vision they enjoy the divine essence.

Moreover, by this vision and enjoyment the souls of
those who have already died are truly blessed and have
eternal life and rest. Also the souls of those who will die in
the future will see the same divine essence and will enjoy it
before the general judgment.

Such a vision and enjoyment of the divine essence do
away with the acts of faith and hope in these souls,
inasmuch as faith and hope are properly theological virtues.
And after such intuitive and face-to-face vision and
enjoyment has or will have begun for these souls, the same
vision and enjoyment has continued and will continue
without any interruption and without end until the last
Judgment and from then on forever.

Moreover we define that according to the general
disposition of God, the souls of those who die in actual
mortal sin go down into hell immediately (mox) after death
and there suffer the pain of hell.

Nevertheless, on the day of judgment all men will
appear with their bodies "before the judgment seat of Christ"
to give an account of their personal deeds, "so that each one
may receive good or evil, according to what he has done in
the body" (II Cor. 5. 10).

Constitutia Benedictus Deus, Despre vederea
fericitoare a lui Dumnezeu, promulgate de papa
Benedict al XH-lea, in anul 1336

Prin aceasta constitutie, care va ramane valabila in
veci, noi, cu autoritatea apostolica [pe care o avem], stabilim
urmatoarele:

In acord cu vointa lui Dumnezeu, sufletele tuturor
Sfintilor, care s-au mutat din aceasta lume inainte de

205

Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, impreuna cu ale
Sfmtilor Apostoli, Mucenici, Marturisitori, Fecioare §i ale
tuturor celor credincio§i, care au murit inainte sa primeasca
Sfantul Botez al lui Hristos - neavand ei nevoie de vreo
curatire, cand au murit sau nefiind nevoie de a§a ceva nici la
cei, care vor muri in viitor, sau, mai bine-zis, neavand
nevoie sau nedorind astfel de curatiri, fiind curatiti dupa
moarte - §i, la fel, §i sufletele copiilor, care au fost renascute
prin acela§i Botez al lui Hristos sau care au dorit sa fie
botezati, dar au murit mai inainte de a-§i implini dorinta,
toate aceste suflete, imediat dupa moarte §i, in cazul celor,
care au nevoie de curatire / purificare, dupa curatirea
mentionata mai sus, datorita Inaltarii Domnului §i
Dumnezeului nostru Iisus Hristos la cer, mai inainte ca ei sa
invie §i astfel inainte de Judecata [finala], au fost §i vor fi cu
Hristos in Rai, in Imparatia Cerurilor §i in Paradis,
veselindu-se impreuna cu Sfintii Ingeri.

Datorita Patimilor §i a Mortii Domnului nostru Iisus
Hristos, aceste suflete au vdzut si vdd fiinta divina printr-o
vedere nemijlocitd / directd / intuitivd si fata cdtrefatd, fard
mijlocirea vreunei creaturi, care sa obtureze obiectul
vederii. Mai bine-zis fiinta divina se dezvaluie in mod
manifest fiecdruia dintre ei, in mod clar, limpede, deschis si
in aceastd vedere ei se bucurd de fiinta dumnezeiascd.

Mai mult, de aceastd vedere si desfdtare a sufletelor
[se bucurd] sufletele acelora, care deja au murit si sunt cu
adevdrat fericiti si au odihna si viata vesnicd. Iar sufletele
celor, care vor muri pe viitor, vor vedea, de asemenea,
aceeasi fiinta / esentd dumnezeiascd si se vor bucura inainte
de Judecata universala.

O astfel de vedere si de desfdtare de fiinta divina au
parte cei, care sdvdrsesc faptele credintei si au nddejde in
sufletele lor, mai ales credintd si nddejde, care sunt virtuti
teologice.

§i, dupa aceastd vedere directd si fata cdtre fata si
desfdtare [cereascd] sau a ceea ce aceste suflete au de la
inceput, aceeasi vedere si desfdtare vor continua la nesfdrsit
si vafifdrd sfdrsit dupa Judecata, pentru toti vecii.

Pe langa acestea, noi mai definim §i aceea, ca in acord
cu vointa lui Dumnezeu, sufletele acelora, care au murit in

206

pacate de moarte vor merge in lad, imediat dupa moarte si
vor suferi durerile Iadului.

Cu toate acestea, in ziua Judecatii, toti oamenii vor
veni in trup inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, ca
sa primeasca, potrivit faptelor lor, ca fiecare sa primeasca,
fie cele bune, fie cele rele, potrivit cufaptele sale in trup ( II
Cor. 5, 10).

Comentariul nostru vizeaza pasajul ha§urat

In dogma papala se stabileste, dupa cum se poate
observa, ca sufletele Sfintilor vad fiinta divina in mod direct,
fara ca sa se faca vreo precizare despre intreita subiectivare
a fiintei divine, adica despre Prea Sfanta Treime.

Nu exista o raportare personala, personalista la
Dumnezeu, ci una substantialista, obiectuala.

Dogma romano-catolica stabileste, ca Dumnezeu este
o fiinta impersonala la Care se poate ajunge in mod
personal. Un fel de vorbire a noastra cu computerul, in care
relatie Sfintii am fi noi iar Dumnezeu ar fi un obiect,
computerul spre exemplu, cu care noi ne-am intretine la
discutie.

Insa Dumnezeul nostru nu este o Fiinta impersonala
sau Marele Necunoscut ci Prea Sfanta Treime, Dumnezeu in
trei persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Raportarea
ortodocsilor la Dumnezeu este raportarea la un Dumnezeu
tripersonal, la Dumnezeul, Care este Treime de persoane.

Cand noi vorbim despre vederea lui Dumnezeu (asa
cum o facem in Cursul online de Teologie Misticd
Ortodoxa 329 ) vorbim despre vederea slavei lui Dumnezeu si
nu a fiintei lui Dumnezeu.

Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata si nici nu
poate sa-L vada, spunem noi. §i cand spunem, ca nu poate

329 A se vedea, pentru prelegerile 1-4, locatia:

http://bastrix.wordpress.com/cv-pr-dr-dorin-octavian-piciorus/curs-online-de-
teologie-mistica-ortodoxa/ §i la tagul:

http://bastrix.wordpress.com/category/curs-online-de-teologie-mistica-ortodoxa-
continuare, celelalte prelegeri ale cursului nostru.

207

nimeni sa-L vada, ne referim la fiinta lui Dumnezeu, care
este necunoscuta atat Sfmtilor, cat §i Ingerilor.

La vederea lui Dumnezeu se ajunge printr-o viata
curata. §i noi, ca §i romano-catolicii, marturisim ca Sfintii
vad pe Dumnezeu. Insa ei spun, ca vad fiinta lui Dumnezeu,
pe cand noi spunem, ca vedem slava Lui §i ca fiinta Lui este
necuprinsa §i neinteleasa pentru noi §i pentru orice creatura.

Demonismul dogmei catolice consta in aceea, ca ne
face sa ne gandim la Dumnezeu ca la ceva, ca la o fiinta
indepartata, rece, ca la un obiect, §i nu ca la Cineva, ca la
Dumnezeul iubitor §i Parintele nostra.

De aici au aparut, dintr-o asemenea raportare distanta
fata de realitatea lui Dumnezeu §i de la cerebralizarea
relatiei noastre cu Dumnezeu, toate filosofiile rationaliste ale
Evului Mediu.

Dumnezeul lui Spinoza, al lui Descartes, al lui Locke
are raceala aceasta. El nu ne apropie, ci ne face ori sa ne
cutremuram de frica ori ne lasa rece §i trecem mai departe.

Conceperea vederii lui Dumnezeu ca o indrazneala §i
ca o putere personala a oamenilor Sfinti, ne arata calitatea
orgolioasa a sfinteniei romano-catolice. Sfintii despre care
vorbe§te papa Benedict al Xll-lea au multa indrazneala §i,
mai deloc, smerenie. Ei au cutezanta de a vorbi cu
Dumnezeu la modul impersonal, de a se raporta la
Dumnezeu ca la un obiect de contemplatie, ca la un obiect
de cunoa§tere, §i nu ca la o Persoand sau la o Treime de
persoane.

De§i ridicolul falsei dogme este extrem de mare iar
realitatea Sfmtilor nu are nimic de-a face cu un asemenea
orgoliu, totu§i o astfel de abordare pare §i acum pertinentd
pentru multi.

Din continutul falsei dogme papale reiese clar un
lucra §i anume, ca fiinta divina se deschide spre o intelegere
totala a ei din partea Sfmtilor. Insa aici se pune accentul pe
bucuria mentala a vederii fiintei (caci se refera la sufletele
Sfintilor §i nu la Sfintii de dupd Judecata fiinala) §i pe
vederea, ca o cunoa§tere totala.

Insa, cum cunoa§terea are nevoie de relatie, cum
cunoa§terea unei persoane are nevoie de revelarea ei, de
faptul ca ea sa ti se comunice, Sfintii din falsa dogma nu ar

208

trebui sa se personalizeze contempland fiinta divina, ci,
logic ar fi, ca ei sa se depersonalizeze tot mai mult, sa
devina §i ei impersonali ca §i Dumnezeul lor.

Gradul de impersonalism al dogmei spune ceva despre
impersonalismul la care am ajuns noi astazi. In masura in
care nu ne mai raportam la Dumnezeu, ca la Treimea, Care
ne iube§te pe noi, ca la Tatal nostru Cel din cer, vedem
relatia noastra cu Dumnezeu numai prin prisma ca§tigului
imediat. Adica II consideram pe Dumnezeu drept o ma§ina
de implinit vise, Care la unul ii da marina, la altul sa intre la
facultate iar alteia ii da sa aiba barbat in casa.

Atunci, cand ma doare de eroarea romano-catolica,
ma doare, inclusiv, §i de perpetuarea acestei erori in viata
noastra. Proasta raportare la viata este o proasta raportare la
Dumnezeu. In masura, in care nu §tii care iti sunt relatiile
tale cu Dumnezeu, care trebuie sa iti fie relatiile tale foarte
dare cu Dumnezeu, ai tot felul de probleme, de neintelegeri,
iti vine sa mori, sa te sinucizi, sa bati pe altul, sa il insulti
sau sa iti iei campii.

Gre§eala vine de aici: de la a nu §tii adevarul despre
cunoa§terea lui Dumnezeu, despre cum te poti apropia de
Dumnezeu, Care a dorit din veci sa Se apropie de tine §i
pentru care te-a §i creat.

Credinta ortodoxa, in concluzie, vorbe§te despre
faptul, ca dupa adormirea celor mantuiti, a Sfintilor, ace§tia
vad slava lui Dumnezeu cea ve§nica, care se revarsa din Prea
Curata Treime, din Dumnezeul nostru Cel prea iubitor, §i e
inteleasa pe masura sfmteniei si a intelegerii lor §i ca vor
inainta ve§nic in intelegerea slavei lui Dumnezeu, fara sa o
epuizeze vreodata.

Daca Sfintii, pentru romano-catolici, traiesc ve§nicia
pe picior de egalitate trufa§a cu Dumnezeu, cu un optimism
gnoseologic luciferic, pentru noi, Sfintii traiesc bucuria
vederii slavei lui Dumnezeu cu con§tiinta cea mai vie, ca nu
sunt vrednici de maririle lui Dumnezeu §i ca fericirea lor
este darul exclusiv al bunatatii dumnezeie§ti.

209

Ne inspdimdntd moartea sau... ne place? Post-
scrip turn la spdnzurarea lui Saddam

De 6 zile incoace, articolul nostru despre spanzurarea
lui Saddam, scris la vreo 4-5 ore de la actul in sine, a fost
vazut de peste 800 de persoane. Majoritatea cautau imaginile
video. Nu le-am pus pe blog, dar le am descarcate de pe
Demonoid, dupa ce le vazusem §i eu la colegii de platforma,
adica aici, pe Word Press, ro.

Imaginile au produs victime, au creat tensiuni, copiii
aceia s-au spanzurat, ca sa vada cum e sau ca sa elogieze
moartea lui. Articolele din presa au fost elogiatoare, am
cunoscut o biografie pe scurt a lui, intr-o tara musulmana i
se va ridica statuie. . .

Moartea lui ne-a aratat, ca fascinatia mortii e vie in

7 5 5

noi, ca filmele §i jocurile PC cu morti, cu mii de morti, cu
morti in serie nu sunt numai pove§ti de adormit copiii, ci o
parte din noi. Moartea nu e numai curiozitate elementara
sau nu am cautat numai ca sa ne informam, ci am aratat, ca e
in noi, mai degraba, o fascinatie bolnavicioasa, demonica, de
a vedea, cum e interzisul.

Cum e sa moril Mai mult: cum e sa omori pe altul?
Eliminarea altuia staruie in mintea noastra, in fiinta noastra,
pentru ca altfel nu §tiu de ce toti am cautat acela§i lucru, in
mod obsesiv, in aceste zile.

Pentru ca ne e frica sa vorbim despre propria noastra
moarte sau sa ne gandim la moarte ca la pragul de trecere
spre viata ve§nica, ne uitam la moartea altuia. Cei care s-au
raliat cu Saddam in inima lor s-au vazut in moartea lui, in
umilirea lui. Fascinatia mortii lui are morbiditate dar are si

5 5 *

multa frica in subsidiarul ei.

Ne e frica sa vorbim despre moarte, sa ne gandim la
moarte (a§a cum ne-o cer Sfintii no§tri Parinti, ca sa nu mai
pacatuim spre moarte, spre moartea ve§nica) dar ne place
moartea altuia. E o bucurie satanica de moartea, de suferinta

~ 5

altuia, de denigrarea altuia. In loc sa ne doara de ceea ce
vedem, sa compatimim cu eel care sufera, cu eel care trage

210

sa moara, cu eel care moare, noua, dimpotriva, ni se pare ca
totul e unfilm, ca e ceva ireal.

Placerea de imaginile cu moartea lui Saddam ne spun
ca nu mai avem prea mult simtul realitatii vietii. Pentru ca
informatia ne vine prea repede si ne pierdem prea mult
timpul cu realitati livrate la cald. Dar fiindca nu ne zbatem
prea mult pentru informatiile pe care le consumam, credem
ca totul e foarte usor, e foarte facil, ca moartea lui Saddam,
pana la urma nu era decat o iluzie, un vis al nostra, pe care 1-
am trait uitandu-ne la televizor sau pe net.

Frica noastra de moarte ne arata, ca moartea nu e
numai in Saddam, ca moartea e in noi. Ca moartea se
lucreaza in noi, ca noi stim ca nu ne apartinem vesnic, daca
nu trecem prin moarte.

§i, totusi, nu pot sa cred, ca toti aceia, care s-au uitat
la spanzurarea lui Saddam (care nu a fost o eroare judiciara,
ci eel care a filmat a filmat cu libera voie, permisiune) s-au
uitat ca delectare, si nu, si ca oroare fata de o astfel de
moarte prin spanzurare.

Am sentimentul profund, ca nu noi am manipulat
imaginile cu Saddam, ci ele ne-au vazut pe noi, ele ne-au
condus mentalul, inima in aceste zile. Binele acestor imagini
vazute a fost acela, ca moartea prin spanzurare nu este o
solutie, nu ne reprezinta si nu trebuie sa se mai repete.

Daca privim cu intelepciune moartea, atunci invatam,
cum sa ne traim framos viata. Numai sa nu credem moartea
un vis si nicio realitate, care nu ne priveste.

Pentru mine, ca preot ortodox, moartea e trecere spre
viata, spre bucuria cu Hristosul meu, spre fericirea vesnica.
Moartea e o trambulina spre Rai, daca ne traim framos viata,
duhovniceste. Poate ca trebuie sa revedem in noi filmul cu
Saddam si sa ne gandim serios la faptul, ca acum e
momentul nostra, personal, in care putem sa ne pregatim de
moarte, de moartea, care ne duce la viata.

211

Cine nu suportd interioritatea Bisericii lui
Dumnezeu?

In primul rand aceia, care au o abordare sociologies,
culturala, filosofica sau economics a rolului Bisericii in
societate.

Sociologul se va uita la numSrul de oameni pe care il
formeaza corpul Bisericii, poporul lui Dumnezeu §i
impreuna cu economistul, vor fi interesati de banii pe care ii
manipulam sau ii strangem din slujbe §i cotizatii.

Omul de cultura va fi interesat de cartile pe care le
producem sau de tezaurul de carte teologica al trecutului, ca
§i de arhitectura dumnezeiasca a Bisericilor noastre, pe cand
filosoful va incerca sa puna rational, sa cocolo§easca pe
Dumnezeu, in limitele unei abordari rationaliste. Toti ace§tia
vor vedea in mod partial Biserica sau ii vor intelege, dintr-un
anume unghi de vedere, existenta ei.

Nu suporta Duhul Bisericii, se intelege, §i am spune-o
pe scurt, eel care nu este membru viu al Bisericii §i care nu
se umple, in ea, de darurile cele ve§nice ale lui Dumnezeu.
Adica nu inteleg adancimile vii ale Bisericii, cei care nu
experiaza viata dumnezeiasca a Treimii in Biserica, adica
insa§i fundamentul §i esenta Bisericii in lume.

Cei care nu inteleg Biserica au privirea blocata de tot
felul de cortine de fier, care le stau inainte. Mai intai de toate
se tamponeaza cu cine §tie ce pacat al unui membru al
Bisericii. Apoi vad in Biserica o ordine pe care nu o inteleg
§i nu cam le este proprie §i spun ca nu avem nevoie de ea.

Abordarea gay, o abordare sociologies in primul rand,
ca §i abordarea feminista, doresc de la Biserica o
aclimatizare a credintei crestine cu libertatile non-
revelationale garantate de un stat democrat, fara culoare
religioasa declarata. Penibilitatea acestor dorinte e maxima
atata timp, cat nu Biserica le da dreptul la o sexualitate
alternativa sau dreptul de egalitate sociala intre femei §i
barbati, ci acestea sunt drepturi constitutionale, garantate de
legislatia democrats.

Relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu statul roman
este una amiabila, insa statul roman nu are culoare

212

religioasa, ci numai politica. Cand se dau libertati sau cand
nu se garanteaza libertati traditionale, de sute de ani, eel
care e in spatele lor este statul roman §i directivele UE §i
NATO.

Eu unul nu ma mir deloc, ca popularizarea sexualitatii
alternative se grefeaza pe legile statale, dar incalca
libertatile oamenilor credincio§i (de orice factura ar fi ei),
minoritatea discriminand astfel majoritatea, dupa cum nu ma
mini nici faptul, ca minoritatea mass-media, care i§i
propune, in mod constant, ca sa i§i bata joe de credinta,
slujbele §i Biserica noastra, o face in detrimentul majoritatii
celor afiliati, in mod constant, la viata Bisericii.

Paradele gay sunt acceptate constitutional de catre
statul roman §i primesc acordul municipalitatii. Din punct de
vedere legal ele sunt realitati ce decurg din asumarea unui
fel de a fi al etosului de viata alternativ, pe care statul le
accepta.

Insa tot la fel de legale sunt §i mar§urile §i
manifestable publice ale celor credincio§i, care au dreptul
legal de a-sj manifesta credinta §i aspiratiile religioase. Mult
discutatul articol al noii Legi a Cultelor dore§te interzicerea
batjocoririi insemnelor religioase §i luarea in deradere a ceea
ce este sfdnt pentru cei credincio§i.

Pe cine enerveaza acest text de lege? Pe cei care i§i
sprijina mentalitatea, doctrina, aspiratiile sociale pe o traditie
recenta de denigrare a Bisericii §i a etosului ortodox. Pe net
se replica dur impotriva noii Legi din partea multor
anarhi§ti, satani§ti, rockeri sau arti§ti postmoderni, tocmai
pentru ca mobilul actiunilor lor §i al vietii lor este
anticre§tin, in special: antiortodox.

Daca vrem schimbari de mentalitate profunde §i sa ne
aliniem, cu adevarat, unei corecte respectdri a drepturilor §i
libertatilor oamenilor, atunci cre§tinii ortodoc§i trebuie sa
termine cu atacurile homofobe, care vor eliminarea
membrilor gay, care nu sunt ca noi, iar toti cei care au in
plan atacuri de destabilizare a credintei ortodoxe, sa se
invete cu o mentalitate europeana §i postmoderna §i sa
renunte la politica anticre§tina ce au dus-o pana acum.

Cu alte cuvinte, daca Bisericii Ortodoxe Romane,
legile statului roman, directivele americane sau europene ii

213

cer o amiabilitate fata de minoritatea gay §i nediscriminarea
ei, atunci minoritatea gay trebuie sa i§i promoveze proiecte
proprii, din care sa lipseasca prozelitismul pentru alte
orientari sexuale §i anticlericalismul §i antiortodoxismul ei
declarat.

Insa mi§carea feminists, care a creat curentul gay,
fiind o miscare sociala, care revendica drepturi sociale §i nu
religioase, nu se poate tine de planul ei orizontal §i va ataca
in continuare abordarea divino-umana a vietii omului
promovata de Biserica, pentru ca, daca renunta la lupta
pentru pluralitatea sexuala, mi§carea gay i§i pierde cu totul
platforma program, fundamentele.

Biserica Ortodoxa Romana nu are planuri speciale de
eliminare a minoritatilor sexuale, religioase, etnice din
spatiul romanesc §i nici nu considera problematica
deviationista a minoritatii gay sau alte religii §i culte, drept
elemente de destabilizare fundamentals a vietii Bisericii.

Noi consideram, pe baze revelationale §i nu
sociologice, ca sexualitatea pluralista §i libertina este un
summum de pacate grave, care denatureaza fiinta omului §i
care nu au nimic de-a face cu viata de sfintenie spre care
tinde orice cre§tin ortodox. Membrii comunitatii gay §tiu §i
dumnealor acest lucru §i §tiu, ca orientarile lor sexuale sunt
alegeri personale §i nu realitdti constitutive ale omului.

Din literatura oferita de comunitatea gay romaneasca
§i internationala cunoa§tem, ca dumnealor abordeaza o
religiozitate compozita, edulcorata, ca au o intelegere a
Scripturii, care incurajeaza sexualitatea plurala §i ca
minoritatea, ca atare, este foarte recenta. Din punctul nostru
de vedere §i al statului roman ei au dreptul sa creada ce vor
§i sa se comporte cum vor in intimitatea dumnealor, nu insa
in detrimentul acelora, care nu le imparta§esc convingerile.

La fel, cei care vor sa slujeasca demonilor, sa se
inchine la stele sau la obiecte zburatoare, sa faca altare
sexualitatii sau §tiintei tehnologice au toata libertatea
garantata de catre statul roman, numai ca aceste manifestari
sa se faca intre adepti, in locuri private, in locatii pentru care
platesc taxe catre statul roman §i intr-un mod in care nu
atenteaza la morala majoritara §i la libertatile celorlalti.

214

Intelepciunea si echilibrul Sfantului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane s-a vazut in ultimii 17 ani prin aceea, ca
nu a militat niciodata pentru un anti-protest la adresa unei
minoritati sexuale, religioase, culturale sau fmanciare. Noi
nu am folosit inca dreptul legal, dat de statul roman, de a
protesta impotriva lezarii imaginii Bisericii, a denigrarii
cultului si a minimalizarii si bagatelizarii vocatiei si a
personalitatii clerului roman ortodox.

Nici pe alte culte din Romania sau religii nu le-am
auzit protestand legal impotriva abuzurilor la adresa imaginii
lor.

In concluzie, cerem din partea tuturor o schimbare de
paradigma, de mentalitate si nu ii acuzam pe aceia, care nu
inteleg interiorul Bisericii, atata timp, cat nu stiu cat de bun
e Domnul, cat de frumoasa e viata duhovniceasca si
sfintenia, si cat de normali devenim, daca urmam unei
Traditii dumnezeiesti, creata nu de oameni, ci de Duhul lui
Dumnezeu prin oameni.

Viata Bisericii este personalizata cu adevarat in aceia,
care sunt membrii vii ai ei, care isi sfintesc viata in ea si care
stiu sa priveasca frumos pe adversarii declarati, pentru ca
noi nu avem adversari pe nimeni.

215

Despre bunele intentii care sfideazd

Una dintre bunele intentii pagubitoare este aceea de a
incerca sa modifici arealul vietii romane§ti printr-o elitizare
cuforta §i inforta a maselor. Nimic mai putin democratic ca
aceea de a nu accepta gradul vointei de culturalizare §i de
specializare al oamenilor §i e cu totul samavolnic sa vrei sa
fii teologul, §i, maine, poate §i preotul unei natii, pe care nu
o iei ca atare, ci vrei ca toti sa fie tot la fel de specializati ca
sj tine in domeniul teologiei §i eel al culturii.

Observam in articolul domnului Drd. Mihail Neamtu,
postat pe platforma Gruparii Aproape 330 , ideea subterana, ca
nu ne pot reprezenta pe noi, ca Biserica, persoane ca domnul
George Becali, care nu manipuleaza foarte bine terminologia
teologica.

Eliminarea mediocrilor din prim-planul societatii este
o dorinta fundamentata ori pe primatul catar, al nepatarii in
istorie ori pe primatul gnostic, in care numai acela, care stie,
trebuie sa §i vorbeasca. Insa folosirea domnului George
Becali ca brand al discutiei, arata ca domnul Mihail Neamtu
nu se poate reprezenta pe sine, ca subiect al discutiei, decat
demitizand §i inlocuind alura domnului George Becali.

Elitele culturale §i teologice ale Romaniei, ca vrem
sau ca nu vrem noi, sunt mult mai putin reprezentate sau
slab reprezentate la nivelul larg al populatiei §i incercarea
noastra de a destabiliza pe cei din primul plan, pe cei pe care
mass-media i-a facut fotografiile recurente ale mintii
noastre, nu ne face sa parem decat ni§te fiinte serbede, fara
vana, care ne ca§tigam gloria nu din ce facem noi, ci din
detronarea, peste noapte, a altora.

Insa domnul Mihail Neamtu, ca §i subsemnatul, este
un om de teologie §i de cultura, care se adreseaza unui
public specializat si nici dumnealui §i nici noi nu facem
Biserici, nici nu ridicam case, nici nu avem echipa de fotbal,
nici banii si nici relatiile domnului George Becali.

330

Cf. http://grupareaaproape.wordpress.com/2007/01/07/erezia-becali-sau-viciul-
mesianismului-politic/

216

Muncim cu tastele, scriem articole, carti, participant la
intruniri §i dezbateri teologice, ne zbatem sa fim la curent cu
noutatile din domeniul nostru de specializare §i nu facem
lucruri marete, a§a, ca domnul Becali, pentru oameni, pentru
o masa mare de oameni. Adica nu suntem evidenti pentru
omul de rand, suntem neinteresanti, pentru ca ne ocupam de
lucruri, care ne intereseaza mai mult pe noi, decat pe
majoritatea oamenilor §i nu avem exercitiul real, zilnic, al
imaginii publice ca domnul Becali.

Ca sa dam cu piatra sau ca sa detronam, o §tim prea
bine, trebuie sa intrecem pe acela, pe care vrem sa il
desfiintam din atentia oamenilor.

Insa noi doi nu avem cu ce sa-1 desfiintam pe domnul
Becali, ci, daca vrem sa ne certam cu zidurile, nu avem
decat sa radem de dansul intr-un limbaj mai alambicat, pe
care dansul nu ni-1 poate percepe prea bine, sa ne aratam
indignarea ca acesta imbina defectuos perspectiva
eshatologica asupra lumii cu un sarac avatar de formule
nationaliste §i dogmatice, §i, in defmitiv, sa ne aratam pe
fata invidia netrucata, ca noi nu putem sa parem mai
interesanti, cu toata §tiinta noastra de carte, in comparatie cu
rudimentaritatea conceptiei sale despre viata §i Biserica.

Amandoi nu probam, ca am fi mai buni pentru marele
public. Noi vom fi cotati intr-un fel sau altul prin tezele
noastre doctorale §i prin munca noastra teologica de
cercetare, insa nu vom inlocui faptele in lant, faptele de
milostenie, faptele atat de neaparate pentru multi ale
domnului Becali.

Nimeni nu spune, §i nici macar dumnealui, ca e teolog
sau ca le §tie pe toate. El e un cre§tin ortodox, care da bani
pentru toate punctele sensibile ale romanilor, mai mult decat
o face statul roman de cele mai multe ori, vorbe§te despre
lad §i despre Judecata finala la televizor, despre demoni §i
despre pacate, cand noi, teologii, vorbim mai putin despre
ele, §i care face, §i din punctul nostru de vedere, foarte multe
gre§eli de exprimare in domeniul credintei, bineinteles,
pentru ca nu are o cultura teologica academica.

Insa nu avem niciun drept sa ii cerem domnului
George Becali ca sa fie teolog, cand el este latifundiar, dupa
cum nici dumnealui, nu trebuie sa ne ceara noua sa zidim

217

Biserici §i sa facem afaceri, cand nu avem nici in clin §i nici
in maneca cu astfel de demersuri costisitoare.

Trebuie sa acceptam insa, ca avemfrati de credintd
mai dotati sau mai putin dotati intelectual, mai blegi sau mai
curajo§i, mai sfinti sau pacato§i pana la exasperare, in
Biserica §i ca datoria noastra de teologi, care am mancat
banii statului, ai Bisericii sau ai acelora, care ne-au mecenat,
pentru ca sa ne instruim riguros este aceea de a fi vizibili, in
mod multiplu, in societate §i de a lucra pe falia noastra de
activitate pe acelea care tin de noi.

Insa nu avem niciun drept sa descurajam §i pe aceia
foarte putini, care mai fac lucruri absolut reprezentative
pentru noi, dar nu sunt ei toba de carte, dar sunt, totu§i,
ortodoc§i, atata timp cat acceptam patronajul unui stat roman
fara culoare religioasa §i, la fel, a unei Uniuni Europene
incolore religios.

Rolul nostra de teologi este acela de a indrepta
oamenii §i nu de a-i descuraja. Iar teologii, care sunt §i preoti
au rolul de a fi preotii tuturor, fara discriminarea vreunuia pe
baze educationale, politice, rasiale sau sexuale.

Pledam, in concluzie, pentru descurajarea etatizarii
fortate a societatii, pentru vizibilitatea onesta a elitelor in
societate §i Biserica §i pentru nesubminarea actiunilor
laudabile, chiar daca cu carente, ale tuturor cre§tinilor no§tri.

Altfel avem bune intentii laudabile, care prind bine la
cei energici §i cu o viata planificata teologic [il inteleg
perfect aici pe colegul nostra, pe domnul Mihail Neamtu,
pentru ca am, probabil, ca §i dumnealui, o viata proiectata
teologic, cu proiect teologic in deralare] insa, care sfideaza
democratia initiativei, a initiativei vulgare in Biserica, pe
care, oricat de mult am vrea noi, nu putem sa o eradicam.

218

Un discurs subtil, elegant si de mare
toleranta....(despre discursul care iti intrerupe
nesimtirea)

Titlul articolului nostru este redarea remarcii
laudative, facuta de un domn la senectute unui tanar licean,
domnului Cristian Gava.

Unde? La emisiunea talk-show Intre bine §i rau de la
TVR 1, de pe data de 9 ianuarie 2007.

In central atentiei, domnul Emil Moise, initiatoral
scoaterii Sfintelor Icoane din clasele de curs. Invitati
centrali: domnul Dan Puric, domnul Horia Roman
Patapievici, domnul Adrian Lemeni §i tanaral nostra,
domnul Cristian Gava, licean §i deja scriitor, cu un limbaj §i
cu o tehnica a redarii ideilor cuceritoare.

Din public se face remarcat domnul Florin Iaru, cu
multe gesticulatii §i cu confesiunea directa, ca este ateu §i,
de asemenea §i doamna Tatoiu, care ii aminte§te acestuia, ca
pedeapsa pentra negarea lui Dumnezeu va fi groaznica.

Insa, in evidenta, ies doar doua glasuri timp de 70 de
minute, care nu numai ca spun adevaruri, ci spun §i mai
mult: experience, se golesc in fata noastra de ei m§i§i,
spunandu-ne, uluitor de bine, pozitia lor personala: domnul
Gava, tanaral §i domnul Puric, tatal unui adolescent de
seama domnului Gava, care ii vorbe§te in mod intim (Puiule
din gura sa m-a atins la inima) §i care m-a uluit pur si
simplu.

Domnul Gava spune, ca nu poate fi lezat de insemnele
religioase, oricare ar fi ele, §i ca, daca noi le-am scoate din
§coli, daca e sa existe inamicitie intre noi, va exista §i cu ele
§i fara ele.

Domnul Puric face insa, ca toata asistenta sa
amuteasca. In aceasta seara am descoperit nu numai un om,
nu numai un credincios ortodox autentic in persoana
domnului Dan Puric, ci o con§tiinta delicata §i profunda,
care m-a facut sa amutesc.

Mi-au incetat gandurile in cuvintele sale. Asistenta a
tacut, cand el, simplu §i didacticist, delicat §i sobra, in mod
raspicat dar cu atentie, ne-a imparta§it tuturor teologia

219

icoanei, care e prezenta, care ne face sa trecem spre
Dumnezeu si care ne vede pe masura ce noi o vedem.

Un artist ne-a dat lectii de teologie, care m-au amutit.
Batrana de la tara, spunea el, traieste cu icoana. Ea o poarta
si vorbeste cu ea in mod fiintial. Daca ne uitam radacinile,
daca ne taiem radacinile putem sa mai fim oameni, ramanem
oameni, dar niste oameni dezaxati, niste anxiosi, care nu mai
stim nici sa spunem te iubesc, nici sa iubim si nici sa ne
privim cuvios, ci numai prin lentile mercantile sau
autoritare.

Am fost binecuvantat de catre Dumnezeu ca sa
particip la evenimentul de inimd al acestei seri. Acesti doi
domni si atmosfera integrals a emisiunii, cu toata aroganta
moderatorului (uneori rezervata, e drept) mi-au facut un
nespus bine, m-au facut mai profund si cu mai multa
speranta in viitorul nostru.

Domnul Dan Puric este un om aproape de a doua
maturitate, care a invatat sa fie crestin si sa isi vada
radacinile fiintei sale in neamul sau, dupa Revolutia Romana
din decembrie. A marturisit-o deschis, cu bucurie, in aceasta
seara.

Domnul Cristian Gava e un tanar de nici 18 ani, un
licean cu o eminenta destul de frumoasa, incat sa nu il mai
uiti in rugaciunile tale, care a invatat, tot in 17 ani, cum e sa
te redescoperi prin credinta si cultura si sa te vezi frumos.

Domnul Puric, domnul Gava, domnul Patapievici si
domnul Lemeni au invatat sa fie toleranti si sa fie profunzi
prin credinta lor ortodoxa, prin staruinta lor in contactul cu
radacinile credintei si ale natiei lor.

Cum sa nu imi fie bine, mie, unui preot, care doresc
pacea lumii, care ma rog pentru ea, ca toti preotii si crestinii
de altfel si care iubim sa vedem oameni destepti, frumosi,
sfmti printre noi, care sa ne faca sa traim bucuria
adancimilor fiintei umane, a comuniunii umane?

Domnul Puric si domnul Gava au primit, instantaneu,
acceptarea in inima celor din platou (emisiune live, cu
public), dar si a multora din fata televizoarelor.

Cuvintele lor raman. Sunt o mdrturie subtild,
elegantd, de mare tolerantd, ca sa parafrazez pe domnul din

220

public, respectabil, caraia nu i-am retinut numele dar, pe
care il felicit pentru prestanta sa.

Domnul Emil Moise a invatat §i dumnealui cate ceva,
sunt convins, din toate acestea, dupa cum §i noi am invatat,
cate ceva, de la dumnealui.

Dansul a invatat de la noi, ca nu suntem o masa

5 ?

amor/a de ortodoc§i, ca nu suntem toti inapoiati, ca nu
manipulam con§tiinte §i nici nu punem la gard, imediat, pe
cei care nu ne plac. §tim sa rabdam, sa fim toleranti, sa
acceptam minoritatea, cu durere, e clar, dar sa o acceptam.

Nu §tim, daca noi i-am injura mama sau sotia sau le-
arn bate (ca sa fie corelativ, intra catva, cu durerea noastra,
cand vedem pe Sfintii lui Dumnezeu batjocoriti, ultragiati),
dumnealui ar afi§a, tot la fel de non-violent, toleranta pe
fata? Cred ca a invatat, ca nu suntem atat de pagani §i nici
atat de nesimtiti cu totul, meat sa nu mai avem niciun

5 5 '

Dumnezeu §i sa ni-L vindem, daca tot vrea cineva sa II
cumpere.

§i noi am aflat insa ceva important de la dumnealui:
ca sa avem opinii mult mai tran§ante, daca exista libertati
lejere tot mai multe. Insa sa nu o facem cu bata, ci cu calm,
cu toleranta, cu smerenie, pentru ca sa aratam cine suntem,
nu cine nu suntem.

Domnul Iara s-a aratat enervat, de§i ar trebui ca
ateismul, daca ti-1 inoculezi in inima, tu, de unul singur, nu
cu forta, sa te faca sa te simti bine §i implinit. Am auzit nu
de mult, sper sa va amintiti, confesiunea domnului Octavian
Paler sau pe cea a domnului Cristian Tudor Popescu
referitoare la regretul dumnealor ca sunt atei.

Intr-un moment de sinceritate frusta, ambii au
marturisit ca le pare rau, ca nu pot avea organe pentru
credinta, ca nu pot avea bucuria asta de a se simti
despovarati de ei m§i§i de catre Cineva, de Cineva in Care sa
i§i gaseasca scaparea.

Nu, nu fac apologia trecerii cu forta la credinta §i, cu
atat mai mult, la credinta mea! Consider ca a deveni cineva
ortodox cu forta este o sfidare la adresa credintei ortodoxe,

5 5 ~

pentru ca Dumnezeu Se iube§te cu toata fiinta, din cea mai
mare convingere §i simtindu-L prezent, mai mult decat
prezent, in viata ta.

221

Insa cred, ca e just ceea ce spun acum, ca, daca ai o
credinta sau o necredinta, ea ar trebui sa te implineasca, sa te
umple §i sa te faca sa fii. . .subtil, elegant si cu o mare
toleranta...

222

Despre uitdri care ne aduc aminte

In viata nu jonglam cu paradoxuri, ci traim paradoxal.
Ori avem idei mai mari decat timpul nostru §i nu avem timp
sa le implinim ori suntem marginiti de tot felul de griji, cand
nu vrem sa avem nicio grija.

Ne luptam sa ne uitam trecutul, pentru ca vrem sa-1
vindecam prin asceza noastra sau vrem sa umplem zonele
necugetate ale trecutului cu amintiri, pe care nu le mai avem
nici prin buzunare, nici prin sertare, nici prin fotografii §i
nici prin oameni.

Sunt sentimente, zambete, gesturi, oftari, dureri, pe
care am vrea sa le revedem, a§a, ca la televizor, §i noi sa fim
mereu, contemporani cu ele, pe cand, tot la fel de mult, am
vrea sa uitam definitiv niste fle§uri de viata, care sunt
insuportabile §i atunci, cand ne aducem aminte, doar pentru
o secunda, de cum a fost.

Am vrea sa uitam bine pe masura ce am dori sa ne
amintim bine. De cine sa ne amintim? Ne amintim numai de
iubirile noastre, de lucrurile cu noi? Nu! Memoria nu e atat
de egoista pe cat am vrea. Ea ne trage mereu spre imagini
tranzitorii, dinspre alb spre negru.

Un gest ni-1 amintim recurent §i am uitat zeci de zile
din care nu mai §tim nimic. De cate ori am baut apa? De cate
ori am avut ocazia sa citesc o carte? De cate ori m-am rugat,
m-am imparta§it cu Domnul sau mi-am vizitat bunicii? De
cate ori am stat cu mine de vorba §i m-am intrebat despre
altii, despre altii din mine, despre altii de la ei spre mine,
despre altii din ei §i din mine?

Intrebarile i§i cer amintirea lor. §i, cand am vrea sa ne
sece amintirile, ne dam seama, ca ele se pot confunda foarte
bine cu fabulatia, cu istoria, cu filmul, cu un roman, cu o
poezie, cu un cantec, pana intr-atat, incat iti prive§ti propria
viata, cu o a§a deta§are, incat te gande§ti §i tu, daca nu e o
poveste, pe care ti-a spus-o altul.

Nu, nu ne dedublam, nu uitam cand uitam, nu
devenim §ter§i pe masura ce imbatranim, nu pierim de fapt,
ci invatam, ca viata trebuie sa fie uitare, daca vrei sa mergi

223

mai departe §i ca viata inseamna sa mergi mai departe, chiar
daca te cantonezi in trecut, chiar daca te crezi mort sau viu §i
chiar daca nu mai iti aduci aminte cine e§ti.

Viata nu merge niciodata inapoi. Nici noi nu mergem
inapoi, ci numai inainte. §i ritmul nostru interior nu gre§e§te
niciodata, §i ne aminte§te cine suntem, cand vrem sa parem
altii sau cand incercam sa ne substituim altora.

Chiar daca noi strangem in brate miliarde de pixeli de
informatie, chiar daca noi vrem sa ne facem parul mov,
pentru ca blonzi am fost toata viata §i, chiar daca vrem o mie
de euro in plus sau un miliard de euro in plus, uitarea noastra
nu se va schimba niciodata. Ea va fi tot la fel de inceata sau
de rapida, viata noastra nu se va modifica esential, daca ne
imbracam in alte forme aspectuoase sau daca incercam sa ne
simtim mai rapizi, fara sa intelegem, ca imbatrdnirea in
cunoa§tere are nevoie de decantare.

Noi uitam pe masura noastra §i ne aducem aminte pe
masura noastra. Nu putem sa ne intrecem cu niciun cot
masura, cum ne-a spus-o Domnul.

Traim cu o luciditate, care se pierde, de multe ori, in
uitare. Masura uitarii sta in aceasta luciditate. Ce uitam mai
intai, ca sa putem sa respiram mai bine? Pardoxurile sunt
insa§i bogatia noastra, experienta bogatiei noastre, atunci
cand vrem sa fracturam taina persoanei umane §i sa o
explicam in detalii, in linii directoare.

Cand ne traim §i ii traim §i pe altii ca fiinte depline,
atunci paradoxurile sunt viata noastra. Insa, cand incerci sa
vezi, daca ceva de acum se lipe§te cu ceva de ieri, atunci
mintea noastra nu poate sa fuzioneze doua clipe complet
legitime, dar care au tendinte diferite §i sunt traite in timpi
personali diferiti.

Cu timpul, am invatat sa uit §i sa imi aduc aminte din
ce in ce mai frumos. Am invatat sa uit ceea ce ma
incomodeaza din mine sj sa imi aduc aminte recuno§tinta
fata de ceea ce ma zide§te din altii. §i, pentru ca mintea, care
uitd bine, are o mare dilema in a-§i aminti toate persoanele
carora le este recunoscatoare, pentru ce §i-a insu§it din fiinta
lor in mod plenar, de aceea §i eu ma rog pentru toti, ca
pentru unul, fiind astfel multumitor tuturor.

224

§i sunt con§tient, ca tocmai acest lucru ma umple de
har §i de dragoste, de calmitate, de curatie §i de bunavointa,
pe mine §i pe toti de fapt: recuno§tinta fata de cei care sunt
in tine, pentru ca te-au construit §i te-ai construit prin ei. Pe
ei nu ii poti uita chiar atunci, cand, omene§te, ii uiti.

Iubirile reale nu sunt pahare de cristal, pe care nu §tii
cum sa le tii mai bine in mana, ca sa nu le spargi. Iubirile
reale, profunde, chiar cand le negi, iti devin mai clare, chiar
cand le uiti, iti devin mai vii, chiar cand le ignori, iti mai
spun o poveste de demult, pe care iti place, uneori foarte
mult, ca sa o spui celor mai mici decat tine.

Insa iubirile reale au pove§ti de neuitat, iubirile care s-
au nascut pentru ca cineva ti-a raspuns, in mod real, inimii
tale cu inima lui §i, impreuna ati invatat traseul acesta atat de
majestuos al comuniunii prin iubire.

Iubirile numai de o singura parte sunt sortite sa fie
ni§te morminte, care te schimonosesc §i care, din pacate,
nasc cei mai multi mon§tri.

Insa §i uitarea are mon§tri ei, §i amintirea ii are pe ai
ei. Exista un echilibru existential intre uitare §i rememorare,
pe care invatam cu timpul sa il pastram nealterat. Fara el
viata ar parea o poveste, care se repeta mereu §i noi am
deveni tot mai exasperati de acest reloaded naucitor.

225

Intre Bultmann §i Rahner despre vederea lui
Dumnezeu

In celebra carte a lui Rudolf Bultmann, Kerigma si
mit, atunci cand vorbe§te despre hristologie, despre persoana
lui Hristos, hristologia este pentru teologul protestant o
discutie din punctul de vedere al credintei despre
evenimentul Hristos. Pentru Bultmann evenimentul Hristos,
care nu are nimic de-a face cu mitologia, cu o abordare
mitologica, este central kerigmei, al propovadurii Noului
Testament.

Pentru Karl Rahner (teolog romano-catolic), in
Dogmatica sa, care poarta titlul Continutul credintei,
discutia despre vedere este pusa la jonctiunea dintre
transcendenta §i imanenta lui Dumnezeu. El vede vederea
fericitoare in relatia credintei dintre om §i Creatoral sau.

Ambii teologi au hristologia in central teologiei lor.
Numai ca Bultmann II vede pe Hristos prin ochelarii unui
nestorianism evident, unde divinitatea §i umanitatea nu par
sa se intalneasca, in mod real, in Hristos, pe cand la Rahner,
fortat de falsa dogma catolica, de care am discutat anterior,
aceea a vederii lui Dumnezeu ca vedere a esentei divine,
vorbe§te de vederea fericitoare, de visio beata, ca despre o
consecinta a harului creat.

Bultmann pune accentul in cartea enuntata mai sus pe
cruce §i inviere, pe care le gase§te a fi intr-o unitate
esentiala.

Crucea Domnului, spune el, §i se refera la rastignirea
pe cruce a Mantuitorului Hristos, este o judecata a lumii §i a
diavolului §i, in acela§i timp, un act rascumparator. El vede
in cruce judecata §i mdntuire, dar nu vede deloc
pnevmatizarea trapului Domnului, umplerea Sa de lumina,
la invierea Sa din morti.

Tocmai de aceea, pentru Bultmann invierea Domnului
este o prelungire a crucii §i nu icoana indumnezeirii omului.
Ca §i Rahner, Bultmann nu are apetenta pentru har inteles ca
energie necreata sl Treimii §i nici pentru indumnezeire, ca
realitate interiora, ca cre§tere in har.

226

Rahner vrea sa modifice in teologia sa perceptia
intelectualista a lui Toma de Aquino in ceea ce prive§te
extazul, vederea, ca aceasta sa nu mai fie vazuta doar ca o
contemplare a mintii, din care ar lip si continutul deplin al
interioritatii noastre.

Ambii fac eforturi uluitoare in cadrul credintei
Bisericilor lor spre a percepe mdntuirea §i sfintirea
personald in Hristos, dar ambii e§ueaza din cauza unor
preconceptii adanc inradacinate.

Bultmann nu poate explica extazele Sfantului Pavel §i
spune ca nu exista in Noul Testament o abordare mistica a
cunoa§terii lui Dumnezeu, adica nu ar exista in NT
experienta extatica, ceea ce e o minciuna lamentabila, pe
cand Rahner se opre§te cu discutia despre vedere la falsa
dogma a vederii lui Dumnezeu, ca vedere a esentei divine §i
spune ca nu avem de-a face, decat cu o consecinta reald a
harului creat.

Ce nu pot percepe teologii eterodoc§i? Prezenta
interioara a harului ca realitate permanenta, dobandita ca un
dar dumnezeiesc, intr-o viata de curatie, interioritatea de
iubire si de credinta intre toti Sfintii din toate veacurile,
imparta§irea reala de contintul dogmelor, al cultului §i al
libertatii interioare §i, mai ales, adancimile duhovnice§ti ale
intimizarii reale cu Dumnezeu prin vederea slavei Sale.

Tocmai de aceea Bultmann apara kerigma, vestirea
Evangheliei, pentru ca centreaza experienta religioasa in
propovaduire, pe cand Rahner este schilodit in teologia sa de
raportarea sa teologica la noile dogme catolice de dupa
1054, care sunt intr-un antagonism zdrobitor cu realitatea
ecumenica a Bisericii una.

Rahner se vede nevoit sa includa teologia
purgatoriului §i a harului creat in doctrina despre vedere,
de§i ambele sunt creatii filosofico-fanteziste, care nu au
nimic de-a face cu Revelatia.

Punctam insa §i lucrurile interesante de detaliat, din
punct de vedere ortodox, pe care cei doi teologi le-au atins
in cartile lor.

Bultmann observa crucea ca judecatd a lumii §i pe
buna dreptate, folosind trei versete concrete din Sfantul
Matei. Cand vorbeste dcjudecata lumii, Bultamnn spune, ca

227

Hristos, prin moartea Sa, ne-a eliberat de demoni §i de noi
inline, ne-a despovarat de pacatul nostru §i viata noua a
cre§tinilor este una eshatologica.

Bultmann are dreptate, pentru ca ii da dreptate intru
totul aici Dumnezeiescului Pavel, care spune ca, acum, daca
suntem fapturi noi in Hristos, trebuie sa cre§tem spre statura
barbatului desavar§it, crescand in har in fiecare zi.

Insa, de§i afirma dimensiunea eshatologica a vietii
creatine, aceasta aflare a mdntuirii prin Hristos, pe de o
parte iar, pe de alta parte, de o tindere continud spre
mdntuirea lui Hristos, pentru ca mantuirea se lucreaza in
fiecare zi, teologul protestant nu arata insa §i cum se face
asta in mod practic.

Imbacsita de voie sau de nevoie de filosofie, de
categorii filosofice multiple, teologia romano-catolica nu ii
ofera lui Rahner (de§i a fost o eminenta, care a scris peste
4000 de carti de teologie) mari oportunitati teologice, cum ii
ofera protestantismul lui Bultmann.

El e nevoit sa accepte falsele dogme catolice §i sa
porneasca de la ele discursul teologie despre vederea lui
Dumnezeu, bineinteles neajungand niciodata la experienta
reala a vederii. De ce? Pentru ca harul era pentru el o entitate
supranaturald, dar, paradoxal, creatd §i vederea era
discutata in termenii ve§niciei §i nu §i ai realitatii de acum a
omului.

Lipse§te, in ambele parti, dimensiunea sfintitoare,
transfiguratoare a hristologiei §i unul, cat §i celalalt vorbind
despre Hristos ca Rdscumpdrdtor, dar deloc ca Sfmtitor al
umanitatii Sale §i, prin El, §i a trupurilor §i a sufletelor
noastre.

228

Prezenta Dumnezeului treimic in viata noastrd

Una dintre datoriile de con§tiinta ale teologiei
contemporane ortodoxe, credem noi, este aceea de a
teologhisi, intr-un mod preeminent, despre Sfanta Treime,
despre Dumnezeul nostru treimic ca despre Dumnezeul Cel
Viu. Dumnezeul, Care vorbe§te cu omul, omului, oamenilor,
Dumnezeul in fata Caruia toate tac §i se cutremura, dar Care
este, in acela§i timp, bun, iubitor de oameni, multmilostiv,
despre Care ne invata Scriptura, trebuie sa fie propovaduit
ca realitatea coplesitoare din viata noastra.

Prezenta energetica, harica a lui Dumnezeu in istorie
§i in Biserica, in fiecare cuta a vietii noastre trebuie tu§ata cu
mare concretete. Teologia treimica a Scripturii §i a Parintilor
trebuie reevaluate, adancita, pentru a se percepe modul
paradoxal in care Dumnezeu e prezent in noi §i cu noi, fara
sa I§i piarda ceva din transcendenta Sa §i, in acela§i timp,
este imanent, este in noi, fara ca prin aceasta sa Se
transforme intr-o iradiere diminuata a maretiei Sale.

Altfel, pendulam intre o viziune autoritara a lui
Dumnezeu, care nu ne apropie de El §i una de mare larghete,
in care spunem orice despre El, fara sa simtim modul smerit
§i corect intru care trebuie sa ne situam, pentru a vorbi
despre relatia noastra cu Sine.

Postmodernitatea, promotoarea colajului §i a
relativizarii prin re-fabricarea aleatorie a ideilor §i a
imaginilor religioase ne ofera un Dumnezeu iconoclast ori
prin aceea ca Ii creeaza un chip difuz lui Dumnezeu, compus
din zeci de imagini disparate ori pentru ca II transforma intr-
o prezenta spirituala, Care nu are nimic de-a face cu viata
noastra.

Icoana lui Hristos nu pare relevanta pentru
postmodernitate, deoarece aceasta, urand metalimbajul §i
metapovestirile, nu poate sa inteleaga iubirea Tatalui fata de
lume, Care atat de mult a iubit-o, incat L-a dat pe Unul-
Nascut, Fiul Sau, spre viata lumii.

Cand asistam astazi la o neintelegere frapanta a
icoanei, ne intalnim, de fapt, cu neputinta de a percepe
comunicarea reala dintre Dumnezeul treimic §i om, de a

229

percepe consecintele reale §i personale ale intruparii Fiului
lui Dumnezeu §i ale rolului Bisericii in lume.

Daca lumea, universul in totalitatea sa nu e vazut ca
spatiul in care Dumnezeu Se manifesto §i este intotdeauna
prezent, pentru ca El e preexistent lumii §i lumea e creatia
Sa, atunci tot procesul vietii nu i§i gase§te finalul, decat in
sensul lamentabil al terminarii a tot ce am nazuit odata cu
moartea, orice fapta a noastra nu are nicio transcendenta iar
noi nu suntem ni§te fiinte profunde, realmente taine
revelatorii, pentru ca nimic nu ne precede §i nici nu ne
urmeaza.

Relatia noastra cu Dumnezeu, cu Preacurata Treime
trebuie subliniata de fiecare data ca o lucrare harica, in care
simtim, in mod real §i nu imaginar, prezenta Sa in noi.

Experienta eclesiala a lui Dumnezeu, a legaturii
noastre vii cu Dumnezeu se face prin Sfmtele Taine, unde
experiem viata lui Dumnezeu, ve§nica putere §i lucrare
indumnezeitoare a Treimii, care se face prin intregul nostra
cult, prin ragaciunea noastra, prin viata noastra de pocainta
§i de fapte bune.

Daca nu vedem intreaga Treime lucrand in fiecare
moment al iconomiei mantuirii, de la creatie §i pana la
Judecata finala, plasam evenimentul istoric ori numai pe
seama Tatalui, ori numai pe seama Fiului ori numai pe
seama Sfantului Duh, in detrimentul experientei autentice a
vietii duhovnice§ti §i a pozitionarii Bisericii pe solul
fundamental al triadologiei.

Daca teologia dogmatica nu are ca punct de plecare
triadologia, atunci aceasta devine o filosofie umanista,
existentiala, o politica liberala sau o nihilista abordare
ideaticd postmodernd, unde nu Dumnezeu e in central lumii
§i al vietii Bisericii, cat §i al vietii personale, duhovnice§ti, ci
omul, aflat intodeauna ori sub presiunea istoriei ori sub
amenintarea propriilor sale patimi, care par incontrolabile.

Ie§irea din capcana umanismului ateu se face printr-o
experiere harica a prezentei lui Dumnezeu, prin sesizarea
Lui in tot ceea ce exista, printr-un efort concret de sfintire
personala. Prezenta sfinteniei lui Dumnezeu se percepe cu
simturile noastre schimbate de catre sfmtenia personala.

230

Poate ca tocmai acest lucru, lipsa unei vieti
duhovnice§ti reale a unor teologi a dus la ideea nefasta, ca in
prim-planul teologiei e mai degraba discursul teologic, care
ocole§te experienta, decat discursul teologic, care este o
urmare a experientei reale a vietii Treimii in viata noastra.

Poporul Bisericii in totalitatea sa, observam cu totii in
ultimul timp, este avid de experienta reala, personala a lui
Dumnezeu §i cauta Parinti §i Maici harismatici, care sa fi
avut experience reale, mistice in viata lor.

Cautandu-se experienta teologica concreta, dobandita
intr-o viata de curatie interioara, de sfmtenie, se elimina
insa, fara prea multa judecata, teologia adanca a Bisericii,
segmentul greu de inteles §i de experiat al teologiei Bisericii,
care trebuie discutat, rediscutat, readancit de fiecare in parte.

Se gre§e§te prin alunecarea ori numai in viata practica
a Bisericii ori numai in cea contemplativa. De aceea, cei
care sunt oameni ai concretului militeaza pentru gestiunea,
patrimoniul §i jurisdictia Bisericii, pe cand cei contemplativi
refuza orice angajare prezenta pentru o abordare strict
personalista a teologiei §i a vietii Bisericii.

Consumismul teologic am spune se manifesto, cand ca
ingurgitare nemestecata a unuia dintre faldurile vietii
Bisericii in detrimentul celorlalte, cand ca reducere a vietii
Bisericii la o privire ideologica asupra credintei.

§i, cand ne raportam doar partial §i nu holistic la viata
Bisericii nu putem avea o relatie plenara cu Dumnezeul
treimic, ci vom trai, din plin, tot felul de tendinte extremiste.

In viziunea noastra, triadologia implica o asumare
integrals a vietii Bisericii §i o raportare smerita la orice
aspect, care tine de viata Bisericii. Oricand slujim, predicam,
ajutam pe cineva, scriem sau cantam, zidim sau reparam o
Biserica sau o casa, comunicam sau ne odihnim, ne vedem
prin Dumnezeu orice misxare interioara §i orice actiune pe
care o intreprindem.

Orice eveniment al istoriei nu trebuie separat de voia
Treimii, dupa cum in fata grijilor §i a mortii, a durerilor §i a
cataclismelor nu putem gandi §i nu ne putem panica atata
timp, cat traim prezenta lui Dumnezeu pretutindeni.

231

Discutarea realitatii, cand din punctul de vedere al
teoriilor §tiintifice despre lume, cand din punctul de vedere
al credintei inseamna un mod de viata schizoid, dilematic.

Un cre§tin ortodox trebuie sa se raporteze la teoriile
§tiintifice despre lume in masura in care ele indica realitati
experimentale §i nu ipotetice.

Nu trebuie sa reducem taina, isondabilul vietii §i al
legaturii noastre cu Dumnezeu la simple defmitii, dupa cum
nici nu putem sa ne hazardam, la fiecare noua descoperire
§tiintifica, care e proclamata mereu ca revolutionary, atata
timp cat cunoa§terea onesta presupune o cercetare
experimentala de durata, intre limite umane.

Prezenta lui Dumnezeu in istorie §i in om este
resimtita ca fiind abisala, este traita ca o realitate
cople§itoare de mare adancime. Din aceasta cauza nu putem
sa explicam, din afara, relatia noastra cu Dumnezeu, atata
timp cat experienta duhovniceasca e taina vietii noastre, a
relatiei noastre incomprehensibile cu Dumnezeu.

Prezenta lui Dumnezeu in istorie §i in om este mereu
o experienta interioara §i din ea raman numai momentele
consemnate §i pastrate de-a lungul timpului. Analiza
§tiintifica a lumii cere recursul la teologie atata timp, cat
§tiinta este o cunoa§tere, in parametri umani, a existentei.

De aceea rolul teologiei ortodoxe nu este acela de a da
un contur pur descriptiv Dumnezeului treimic, ci de a arata
faptul, ca El Se reveleaza §i este trait ca fundamentul lumii,
al omului §i al Bisericii, numai in relatia harica, directa pe
care o avem cu El.

232

Concilierea din noi

Momentul intim eel mai datator de speranta e acela in
care simtim, ca trebuie sa ne impacam in noi cu tot ceea ce
exista. Ca trebuie sa facem pace cu noi desfiintand lupta
interioara.

In momentul, cand ajungem la aceasta faza a cre§terii
noastre interioare intelegem, ca toata hartuirea interioara de
care suferim, tot acest freamat continuu, toata aceasta
detestare, desolidarizare de unul sau de altul, nu ne unifica,
ci ne scufunda in tot felul de extreme.

Pe cand revenirea la blandetea, la ochii blanzi §i
inocenti cu care privim lumea, cu care trebuie sa privim
lumea sunt uneltele, care ne unifica interior, chiar daca
nimeni nu crede acest lucru, chiar daca, pentru acest lucru,
suntem ridiculizati in chip §i fel.

Traiectoria interioara a oamenilor, cand este o urmare
a caii lui Dumnezeu, trece prin acest punct nodal al
impacarii cu trecutul tau, cu cei care te-au traumatizat,
intelegand pe toti §i pe toate, din ce, pentru ce motiv etc.,
etc....au facut una sau alta. Impacarea, concilierea din noi,
adunarea in noi, ie§irea noastra din conflictul interior cu altii
sau cu ideile ne odine§te in lini§tea lui Dumnezeu.

Trebuie sa respiram odata sincer, calm, cu sfmtenie.
Nu poti sa fugi mereu dupa umbra ta §i sa crezi ca viata e
numai zgomot, stres, nervi, tone de nervi. Impacarea cu noi
§i acceptarea conditiei noastre de fiinte, care merg spre
indumnezeire, prin totala golire de sine, pentru a fi umpluti
de Duhul lui Dumnezeu inseamna sa acceptam lini§tea lui
Dumnezeu.

Nu este atat de greu pe cat pare! Nu e greu nimic atata
timp, cat experimentam acest lucru in fiinta noastra. Cei pe
care i-am intalnit in viata aceasta §i au facut acest lucru in ei
m§i§i, sunt fericiti. Am intalnit oameni fericiti in Dumnezeu,
care nu mai §tiau ce e nefericirea. O uitasera aproape deplin,
desj fusesera ni§te mari suferinzi in inima lor.

Insa uiti suferinta, marasmul, iti pierzi pofta de
denigrare §i de contestare, atunci cand te bucuri de slava lui

233

Dumnezeu, cand ierti pentru ca sa fii iertat, cand vezi
frumos, pentru ca sa fii vazut frumos.

Merita sa incercam sa fim frumo§i §i lini§titi in inima
noastra! Merita din plin, va asigur.

234

Inconsistent separatiilor in teologia ortodoxd

Pentru un teolog ortodox separatiile reale nu exista, ci
numai distinctiile §i, in acela§i timp, sinergia dintre
Dumnezeu §i om.

Niciodata nu putem separa discutia despre Dumnezeu
Tatal de cea despre Dumnezeu Fiul §i Dumnezeu Duhul
Sfant, nu putem vedea pe Fiul fara Duhul Sfant, nu putem
vedea Biserica fara Treime, nu putem vorbi de mantuire fara
simtirea harului in fiinta noastra, nu putem vedea credinta
fara faptele iubirii de Dumnezeu §i de oameni, nu putem
vedea lumea fara Dumnezeu, nu putem sa ne vedem pe noi
inline ca separati de lumea in care traim.

Cand incepi sa separi viata ta personala de viata ta
privata, viata ta duhovniceasca eclesiala de viata ta
duhovniceasca personala, cand pui mai presus de om o idee
sau cand scufunzi pe om in concepte sau in lucruri nu mai
avem decat o pseudo-con§tiinta a vietii umane §i biserice§ti
in acela§i timp.

Putem distinge intre o latura biblica §i o alta
dogmatica a invataturii de credinta, intre una canonica §i alta
liturgica, dar nu putem separa discutia despre cultul Bisericii
de discutia despre dogmele Bisericii sau viata duhovniceasca
de cea institutionala a Bisericii.

Amnezia in trairea vietii Bisericii sau trairea in transe
sau in secvente orare a vietii Bisericii se numeste fariseism,
oportunism, functionarism dar nu viata in Biserica, ca un
madular viu, con§tient, vigilent al Bisericii.

Nu poti separa mintea de inima, trupul de suflet in
intelegerea omului, nu poti sa cuantifici, fara rest, pe om,
numai dupa pacatele sau dupa faptele sale bune, care ies in
evidenta, nu poti sa concepi pe om ca pe unul pe care il
epuizezi conceptual §i nici nu poti sa judeci pe om din
prisma lui Dumnezeu, atata timp cat nimeni dintre noi nu
poate sa judece sau sa se milostiveasca de cineva in locul
Lui.

Caci, separatiile ucid, pe cand comuniunea e aceea
care ne face sa fim vii.

235

Intoarcerea prin pocainta la Dumnezeu inseamna
alipirea §i mai mare a noastra de El. Vizita la un prieten
inseamna alipirea noastra §i mai mult de inima lui. Cre§terea
noastra in cadrul familiei, inconjurati de copii §i de sotie
inseamna cre§terea impreuna cu ei sau a noastra in cadrul
unei manastiri, unde, cu totii, cre§tem prin ceilalti, prin cei
cu care ne indemnam la lucrul eel bun §i, prin care, ne
preschimbam interior.

Nu putem separa pe noi, cei de ieri de noi, cei de
astazi, nu ne putem separa de parinti, de rude, de tara, de
limba in fiinta noastra in mod definitiv, chiar daca incercam
sa facem acest lucru, nu ne putem separa de amintirea
pacatelor noastre, cum nu ne putem separa nici de amintirea
faptelor noastre cuvioase, laudabile.

Nu putem sa ne separam de cei mai mici sau mai mari
decat noi, Raiul §i Iadul au diferente calitative inauntrul lor
dar nu §i diferente de distanta, pentru ca Sfintii sunt in
comuniune cu Sfintii §i cu Puterile cere§ti, dupa gradul de
induhovnicire al fiecaruia iar cei pacato§i sunt cu demonii pe
masura decadentei lor.

In Liturghia Bisericii intreaga creatie este prezenta §i
e vie in memoria lui Dumnezeu, pentru ca timpul Bisericii e
eel continuu, al ve§niciei §i noi nu suntem separati de cei din
vechime, dupa cum nu suntem separati nici de cei ce or sa
apara pe lume.

Daca vrem sa ne separam interior de lumea din jurul
nostra, de tot ceea ce ne inconjoara bun sau rdu, vom fi mai
putin decat suntem §i nu vom putea sa facem asta in mod
definitiv. Noi suntem impreuna cu casele, cu padurile, cu
raurile, cu animalele §i insectele pe care le vedem, cu soarele
§i cu stelele. Suntem impreuna cu toate §i cu toti.

§i trebuie sa vedem prin toate pe Dumnezeu, Care e
prezent in lume de la facerea ei, in mod neintrerupt, trebuie
sa vedem pe Dumnezeu prin lumea pe care Tatal a facut-o
prin Fiul intra Duhul §i sa o personalizam in noi in mod
continuu.

Dumnezeu nu e separat de lume, ci e in lume, dar El
este, in acela§i timp, mai presus de lume §i in afara de toate.
Prin fiinta Sa, Dumnezeu transcende, depa§e§te lumea dar,
prin slava Sa, prin haral Sau necreat este prezent in lume §i

236

lucreaza in lume, ne ajuta §i ne sfinte§te pe fiecare in parte,
care suntem in Biserica §i ne imparta§im de slava Sa.

Dumnezeu sustine tot ceea ce exista in viata. Numai
ca pe cei din afara Bisericii ii inraureaza cu harul Sau din
afara fiintei lor, in masura in care fac binele, pe cand, pe cei
din Biserica ii preschimba zilnic dinauntrul fiintei lor, unde
a coborat slava Treimii incepand de la Botezul nostru.

§i a§a nu putem separa in mantuirea noastra rolul lui
Dumnezeu de rolul omului, credinta de iubire, ratiunea de
sentiment, pe Hristos de Duhul, Biserica de lume, ierarhia
de mireni §i monahi, pe incepdtorii in ale credintei de cei
avansati §i pe buni de rdi atata timp, cat mantuirea se
lucreaza in Biserica pana la sfar§it.

Nu putem separa harul de materie, nu putem separa
viata bisericeasca de sfintenie, nu putem separa vechiul de
nou, nu putem separa ci putem numai sa privim unitar toate
lucrurile, viata bisericeasca, viata lumii, prin prisma
prezentei §i a lucrarii lui Dumnezeu in Biserica §i in lume.

Daca separam in fiinta noastra laturile existentei avem
numai o privire dezmembrata sl realitatii, dupa cum, daca
unim amestecand lucrurile, facand din ele un colaj religios
in sufletul nostru avem aceea§i drama a intelegerii
existentiale.

237

Intre griul vietii §i exaltare

Nuanta de vechi a orasului se imbina perfect cu
mohorala iernii sau cu primavara desfundata, cu vremea
dezgheturilor. Griul nu iti afecteaza vederea, desi te poate
indispune, in momentele cand e§ti suprasolicitant.

Griul e o culoare care te aseaza intr-o anume
atmosfera interioara, propice contemplarii, relaxarii
intelectuale, insa pentru cei avizi de viata, da, este un mare
disconfort interior, pentru ca afluxul de viata interior cauta
culorile vii, stridente, rautacioase.

Am mers zilele astea spre gara Basarab si observam
culorile estompate, sterse ale caselor, ale cladirilor vechi,
care imi faceau bine, alaturi de culorile exaltate ale cladirilor
noi sau ale magazinelor.

Noutatea bucuresteana este construita agasant, pentru
ca e noutatea unei tinereti importate, chemata cu forta in
viata noastra. Viitorul democratic si european al Romaniei
este si el o manusa straina, pe care trebuie sa ne fortam sa
ne-o pliem pe mana noastra. Cand o sa invatam culoarea
propriei democratii, cand vom intui culoarea viitorului,
poate ca vom alege o culoare intre gri si ro§u inchis sau intre
gri si galben stricat pentru a ne linisti vederea.

Nu ma apuca melancolia cand vad culorile vii,
inflamate, desi, ca fost scriitor si pictor esentialist preferam
albastrul ultramarin, verdele crud, rosul acela compact,
interiorizat, cat si ultranegrul. Viata duhovniceasca insa, ca
vedere interioara a pacatelor si a neputintelor proprii ne
fixeaza in culorile sterse, in gri, in galbenul ros de vreme, in
caramiziu, in negrul deschis placerii sufletului, confortului
nostru interior.

Impacarea cu culorile pe care le avem in jur sau
inconjurarea noastra de lucruri de o anume culoare arata
starea noastra interioara, dezvoltarea noastra interioara. Iar
cei care prefera culorile sterse dovedesc, ca au privirea
deschisa pentru vesnicie, ca nu raman la forma lucrurilor ci
le traverseaza in spiritul lor.

238

Insa tineretea nu poate fi non-exaltata §i nu poate sa
nu fie extremists, daca e o tinerete reala, traita la capacitate
maxima. Numai ca tineretea exaltata ne obose§te repede,
mult prea repede §i ne invata cu tacerea, cu meditatia, cu
interiorizarea, cu dialogul interior, in masura in care omul se
scufunda din lume in sine, cand omul se descopera pe sine.

Culorile lucrurilor ne insotesc in tot timpul vietii
noastre. Pentru a ne odihni mintea avem nevoie de verde, de
verdele ierbii, de copaci, de drumetii, de plimbari, de
parcuri.

Ginga§ia florilor, a lucrurilor sta langa sobrietatea lor,
langa formele mereu deschise intelegerii. Taietura unei
pietre transformata in opera de arta, culoarea unei reclame,
culorile hainelor pe care le imbracam pe strada, culoarea
canii din care bem ceai, a ce§tii de cafea, culoarea
computerului nostra, a imaginii pe care o avem pe display
etc., etc. ... se imprima in noi, chiar daca nu staraim pe
aceste detalii sau nu le con§tientizam foarte bine.

Intr-o anume doza avem nevoie de toate culorile cate
exista, insa ochii no§tri suporta, prefera numai pe unele.
Ochii se educa. Gustul se educa. Nu ne conformam pur §i
simplu culorilor, ci le acceptam numai, daca le intelegem
semnificatia lor interioara.

Excesul de culoare ne transpune in stari agasante. La
fel excesul de lumina. Multe firme romane§ti nu au inteles
inca faptul, ca excesul de culoare, lumina §i caldura e
neproductiv §i dezvolta o stare de indispozitie marcanta
pentru cumparatori. Trebuie sa gase§ti acel punct de
focalizare al obiectelor, in care obiectele sa nu fie
supradimensionate pe stand dar nici minimalizate.

In ceea ce ma priveste nu cumpar obiecte, marfuri,
pentru ca sunt cu mult sclipici, pentru ca sunt ambalate bine
sau ca sunt depuse, cu o oarecare atentie, pe stand. Ma uit la
folosul, la utilitatea obiectului pe termen lung §i, mai ales, ii
gasesc, de mai inainte, locul unde sa se potriveasca in casa
mea.

Trebuie sa gandim bine, foarte bine, atat utilitatea cat
§i culoarea, cat §i amplasarea obiectului cumparat in spatiul
nostra casnic, pentru ca arealul nostra intim sa nu sufere
transformari iritante.

239

Casele vechi stau langa cele noi §i vorbesc despre
mentalitati diferite, despre epoci diferite, despre oameni
diferiti. Privind in mod obiectiv lucrurile, tot ce astazi e nou
se va invechi mdine. Noutatea cautata numai pentru ea insa§i
este o filosofie a inconsistentei interioare. Cel care cauta
noutatea imaginii e semn ca nu are sufletul implinit de
realitatea contemplarii creatiei lui Dumnezeu.

Imaginile sunt numai portiuni de vedere, care nu ne
pot satisface interior, daca nu cunoa§tem experienta intalnirii
reale cu piesajul, cu obiectul, cu imaginea, cu starea de
spirit, pe care fotografia ne-o schiteaza. Idolatrizarea
imaginii arata o frica acuta de realitate. Realitatea va avea
intotdeauna falduri, cute, perspective, pe care imaginea nu
le-a surprins §i nu le poate surprinde niciodata.

Prefer griul, culorile care nu ma distrag §i care ma
insotesc in munca §i pocainta mea interioara, in viata mea
ascunsa de ochi indiscreti.

240

De ce avem nevoie de Teologie?

Pentru a §ti, in mod punctual, fiecare lucru de care
depinde viata noastra vesnicd. Acesta ar fi raspunsul pe
scurt. Sunt intrebat adesea de ce e atat de importanta pentru
mine credinta, de ce consider, ca tezaurul credintei ortodoxe
trebuie studiat, adancit, intimizat.

Nu ma deranjeaza aceste intrebari. Insa observ, ca cei
care ma intreaba acest lucru au impresia, ca sunt stabili pe
gandurile lor, pe crezurile lor sau ca au crezuri
fundamentate.

Insa, in adevaratul sens al cuvantului, multi dintre cei
care ma intreaba sau doresc sa vorbim despre credinta
noastra au la activ doar o bibliografie subtire despre credinta
ortodoxa §i cred, ca numai a§a, in ace§ti termeni, se poate
vorbi despre Teologie.

La o privire de adancime, cand stam §i discutam
despre ce ar trebui sa §tie un cre§tin ortodox despre credinta
lui, oamenii se inspaimanta.

Cand ii pun sa imi spuna de unde au datele despre
Hristos, despre Biserica, despre Sfinte Taine etc., cand ii pun
in fata faptului de a discuta hristologia pe sursele pe care ei
le cunosc sau ce putem sa spunem despre eshatologie,
oamenii se panicheaza. Nu §i-au pus niciodata problema, ca
e necesar sa cuno§ti atat de multe lucruri despre credinta sau
ca a cunoa§te inseamna a-ti sfmti viata sau a cunoa§te pentru
a-ti sfinti viata.

Maretia credintei este, pentru mine, ca §i pentru ei,
ceva inspaimantator, numai ca pentru mine este ceva
inspaimdntator de frumos. Prefer sa stau ore intregi ca sa
adancesc o anumita tema, cateva versete, un pasaj, o
carte... §i, la sfar§itul acestui excercitiu duhovnicesc gasesc,
ca sunt inca la inceputul cunoa§terii sau ca nu posed mai
nimic, dar m-am clarificat §i mai mult.

Teologia nu e atat o memorare ci o continud
clarificare, con§tientizare a raportului intim cu Dumnezeu
prin cunoa§terea textelor Revelatiei. Stam in fata unui text
scriptural sau patristic, il adancim acceptandu-i adevarurile,

241

nu ne propunem sa ii viciem contextul, ci iubim adevarurile
sale §i le imbrati§am cu toata inima.

Aplecarea interioara spre studiu e un rod al rugaciunii
§i al milosteniei, al deschiderii frumoase catre aproapele
nostru. Nu putem intelege fara Duhul Sfant, fara Prea Curata
Treime textele sfmte, pentru ca ele sunt mi§cari ale harului,
sunt scrise la indemnul harului §i prin luminarea lui §i tot
astfel pot fi intelese.

Lipsa de sens a Teologiei pentru multi oameni nu vine
din aceea ca nu este inter esanta, ca nu te atrage, ca nu te
convinge, ci din aceea ca Teologia cere schimbare radicala a
vietii tale.

Nevoia noastra de Teologie e atat de reala, incat toata
viata numai asta cautam: sa intelegem ceea ce ne depa§e§te,
sa intelegem logica vietii, a existentei, a mortii, a ceea ce
vine dupa moarte. Chiar §i cei care nu doresc sa cunoasca
Teologie numai asta cauta, fara ca s-o §tie, pentru ca vocatia
omului, fiinta omului este prin excelenta teologica,
indreptata spre cunoa§terea Celui ce ne-a creat.

Dogmele credintei se vor a fi cunoscute numai, cand
noi intelegem, ca discutand despre faptele lui Hristos, despre
prorociri, despre minuni, despre viata Bisericii, nu vorbim
despre ceva din trecut, ci despre ceva din prezent.

In masura in care Hristos este viu in noi, in masura in
care credem §i ne imparta§im cu El in Sfanta Euharistie,
punctele credintei ne devin adevaratul mod al gandirii
noastre, pentru ca noi incepem sa traim viata Lui, din ce in
ce mai mult incepem sa fim ca El §i, mai putin, ca noi.

Cercetarea teologica are drept scop faptul de a
cunoaste cu fidelitate iconomia mantuirii lui Dumnezeu cu
noi, de a §ti, cu siguranta, cele despre Prea Curata Treime,
despre Hristos, Domnul nostru, despre Prea Curata Sa
Maica, despre Sfintii Sai, despre cum sa ne mantuim.

Cunoa§terea teologica devine un mod de a iubi pe
Dumnezeu, de a-L cunoaste pe Dumnezeu, de a-L a§tepta pe
Dumnezeu ca sa faca voia Lui in noi, cand simtim ca El e
viu in noi.

Pentru ca nu putem sa fim entuzia§ti, plini de iubire §i
de cautare perpetua, daca nu simtim, ca implinirea noastra

242

consta in masura personala a cautarii cunoa§terii Sale §i a
intimizarii Lui cu noi.

II cunoa§tem din noi, din relatia Lui cu noi §i din
marturiile Bisericii Lui despre Sine. Cercetand credinta
Apostolilor, a Parintilor, a Maicilor noastre, a tuturor
Sfintilor lui Dumnezeu observam, ca aceasta e §i credinta
noastra sau Hristos, din noi, ne indica, ca ceea ce citim e
adevarul Sau necorupt despre El.

Cu cat citim mai mult §i ne nevoim mai mult cu noi,
pe atat observam cata dumnezeiasca legatura exista intre noi
§i ei, intre trecut §i prezent, pentru ca Domnul e acela§i §i
credinta e aceea§i §i Biserica e aceea§i, pentru ca e trupul
Lui. Insa nu facem o constatare distanta a istoriei, ci una din
interiorul nostra, pe care inima noastra o accepta in mod
deplin.

Privind istoria plina de har a Bisericii ne simtim, e
adevarat, foarte mici, insignifianti pe langa marii colo§i ai
Teologiei. Cunoa§terea teologica are §i scopul de a observa
continuitatea credintei §i a harului, identitatea credintei
noastre cu cea a Sfintilor dintotdeauna, modul foarte special,
foarte intim, in care Dumnezeu a lucrat cu fiecare om, in
parte, in istorie.

Teologia iti da sa ai simtul de a privi lumea teologic,
framos, de a o privi prin ochii smereniei, ai iubirii §i ai
dragostei. In momentul, cand citim istoria unui Sfant Parinte
sau cand citim paginile lui de Teologie, rugaciunile sale,
luam contact direct cu el.

Cand slujim Sfanta Liturghie nu numai ne amintim, ne
reamintim despre lucrarile lui Hristos pentru noi, de
mic§orarea Lui, adica de intraparea Lui §i de moartea,
invierea, inaltarea Lui, dar traim prezenta Lui in noi §i langa
noi, dar §i viitoral lumii, Judecata Lui, ve§nicia Lui cu noi.

Pentru noi lumea deja s-a terminat, de§i noi a§teptam
mereu venirea Duhului, pentru ca II chemam sa vina, ca sa
ne sfmteasca dar §i venirea Domnului, a Imparatiei Lui.

Teologia ne pregate§te pentru o viata care incepe de
acum. Ea ne pregate§te pentru ve§nicie.

In ve§nicia Imparatiei nu intram prin tehnologie, nu
mergem zburand pe racheta, nu suntem abosorbiti de ea ca

243

intr-o gaura neagra, ci intram intr-un mod duhovnice§te in
aceasta, pregatiti duhovnice§te.

Toate adevarurile Teologiei, devenite §i adevarurile
noastre, sunt cele care ne fac apti pentru Imparatie. Munca
teologica, de§i jam prea mult sens intr-o lume tehnologizata,
reprezinta adevarata statura a omului, statura omului
duhovnicesc, a omului plin de framusetea prezentei lui
Dumnezeu in fiinta lui.

Putem sa scanam retina ochiului, putem intra in celula
pana la o anume adancime moleculara, putem depista unele
unde ale materiei, dar nu putem sa trecem din punct de
vedere tehnologic in lumea duhovnicescului, a harului §i a
sufletului. Aici opereaza numai cunoa§terea teologica,
cunoasterea care e unire cu harul, e marturie a harului, e
prezenta harului in noi.

Cum instrumentul tehnologic este performant sau
functioneaza pentru ca exista cineva, care 1-a creat §i il
sustine din punct de vedere functional, tot la fel harul lui
Dumnezeu este acela, care ne sustine §i ne pregate§te pentru
viata ve§nica §i, din sufletul nostru, harul trece in trupul
nostra §i se revarsa in afara.

Viata noastra, dinamismul nostru interior, pacea
noastra e harul lui Dumnezeu, al Dumnezeului treimic.
Nevoia de Teologie e tot una cu nevoia de viata, cu viata din
plin, simtita din plin in fiinta noastra.

Cand Domnul vorbea despre raurile de viata ve§nica,
care vor curge din noi, din pantecele nostra, adica din
adancul fiintei noastre, se referea la harul Sau, pe care El il
face un izvor mereu curgator in noi §i, prin care, noi suntem
§i ne numim crestini ortodocsi.

Credinta aduce mantuirea, credinta il face viu pe om,
pentru ca credinta este forta dumnezeiasca, care ne face sa
facem faptele credintei, sa ne manifestam ca oameni plini de
har.

Harul lui Dumnezeu e eel ce ne face sa acceptam
credinta intru El sau unirea harului cu noi. Acceptarea
prezentei Lui in noi este credinta, care se manifesta prin
fapte de iubire fata de El §i fata de tot ceea ce exista.

Nu putem vorbi despre o anterioritate a harului, a
credintei sau a faptelor bune, ci toate sunt la un loc, toate vin

244

deodata. Pentru ca acceptam prezenta lui Hristos credem in
El §i pentru ca credem incepem sa ne mi§cam prin fapte
bune, sa ne mi§cam ca alti oameni, retreziti la viata de El.

Din discutiile pe care le am, am constat ca nu poti sa
convingi pe cineva despre nevoia de a cunoa§te pe
Dumnezeu prin experienta, daca cautarea lui nu e plina de
dragoste, de dragostea adevarului total, intreg, neciopartit.

Poti convinge de nevoia presanta de a intelege
Teologia numai pe eel, care s-a daruit in inima lui, pe deplin,
lui Dumnezeu. Numai cei care II iubesc mult vor vrea sa II
cunoasca a§a cum este §i vor pleca de la citirea Teologiei
spre trairea extatica a vederii lui Dumnezeu.

Pentru Teologie trebuie sa ai inima mare, simplitate a
cugetului, multa rabdare §i barbatie interioara, taria
credintei, o uluitoare umilinta §i o necontenita ardere
interioara a dragostei. Trebuie sa crezi ca totul e posibil §i sa
faci, prin credinta ta, ca minunea sa fie conditia ta fireasca
de a trai.

Numai atunci intelegem de ce Teologia este ceva
banal pentru oameni reci §i confuzi, §i de ce e o minune
cutremuratoare pentru aceia, care se curatesc pe ei m§i§i de
patimi, ca sa vorbeasca cu Domnul §i sa fie cu El pentru
ve§nicie.

245

Minciuna duhovniceascd

De§i pare imposibil un asemenea titlu sau o asemenea
realitate, minciuna duhovniceasca e una dintre cele mai
marinimoase §i frumoase fapte de milostenie sufleteasca.

Sfantul loan Gura de Aur, conform Despre Preotie I,
3-7, i§i minte eel mai bun prieten, pentru ca acela sa se faca
preot.

Vasile, prietenul Sfantului loan, nu dorea sa se faca
preot, daca nu se facea, odata cu el, §i loan. Sfantul loan se
ascunde, Vasile devine preot crezand ca §i loan a devenit
preot in alta parte §i a§a Biserica se alege cu un preot tanar §i
foarte evlavios.

O minciuna duhovniceasca, pentru ca avea in spate un
gand bun. Sfantul loan nu dorea sa i§i bata joe de prietenul
sau ci, dimpotriva, pentru ca il cinstea foarte mult ii face un
cadou de suflet, pe care acela nu dorea sa il primeasca de la
Hristos din cauza marii lui smerenii.

Ce spune Sfantul loan Gura de Aur ca sa se disculpel

„Mare este puterea in§elaciunii! Cu o singura conditie:
sa nu fie facuta cu gand viclean. Dar, mai bine spus, o astfel
de in§elaciune nici nu trebuie numita in§elaciune, ci buna
rdnduiald, intelepciune §i me§te§ug in stare sa te ajute sa
gase§ti multe ie§iri, acolo unde nu-i ie§ire §i sa indrepti un
suflet cu pacate.

Eu n-as. putea numi pe Finees uciga§, cu toate ca a
omorat doi oameni cu o singura lovitura (Num. 25, 1-18);
nici pe Hie, cu toate ca a ucis o suta de osta§i cu capitanii lor
(4 Regi 1, 9-12), cu toate ca a facut sa curga rau de sange,
junghiind pe preotii idolilor (3 Regi 18, 40).

Daca am face asta, daca am judeca faptele oamenilor
in ele insele, independent de intentia cu care oamenii le-au
savdr§it, atunci am putea osandi pe Avraam ca ucigas. al
propriului sau copil (Fac. 22, 1-10), iar pe Iacov, nepotul lui
Avraam, §i pe Moise, stranepotul lui Avraam, i-am putea
invinui de viclenie §i §iretenie.

Ca unul, Iacov, a pus mana pe dreptul de intai nascut
(Fac. 27, 1-29), iar altul, Moise, a adus in tabara israelitilor
bogatiile egiptenilor (Ie§. 12, 35-36).

246

Dar lucrurile nu stau a§a, nu stau a§a! Departe de noi
aceasta cutezanta! Nu numai ca nu le aducem acestor barbati
nicio vina, dar ii mai §i admiram pentru faptele lor, pentru ca
§i Dumnezeu i-a laudat.

Da, e drept sa fie numit inseldtor acela, care se
foloseste, cu gdnd rdu, de inseldciune, dar nu acela, care
face asta cu gdnd curat.

De multe ori trebuie sa in§eli, ca, prin acest me§te§ug,
sa poti fi de mare folos; caci, daca lucrezi pe fata, poti

11 1

pricinui mare rau celui, pe care n-ai vrut sa-1 in§eli" .

Duhovnicii trebuie sa utilizeze adesea aceasta metoda,
atata timp, cat fiii lor duhovnice§ti nu vor sa se obi§nuiasca
cu binele. Trebuie sa pui in sfaturile tale curiozitate buna,
ceva care sa ii faca pe oameni ca sa se dezica de patimile lor,
ca ei sa mearga spre bine, chiar daca nu vor din tot sufletul.

In locul sdpdrii celuilalt sau al ironizarii aceluia, care
e mai bun decat noi, metoda inselaciunii sfinte presupune a
face binele celuilalt, a ticlui binele pentru altii, chiar daca ei
nu il vor sau cred ca nu au nevoie de el. Nu trebuie sa
a§teptam sa vina telefonul de la el, prin care sa ne ceara
ajutorul, ci trebuie sa facem noi primul pas, daca avem
con§tiinta inalta, frumoasa, sfanta. Trebuie sa avem in cap
faptul, ca trebuie sa facem o surpriza buna, peste a§teptarile
celor din jurul nostru.

Sfantul loan i§i minte o singura data prietenul dar intr-
un moment esential pentru acela. El §tia ca Vasile e pregatit
pentru preotie, recunoa§te ca excela mai mult decat el in
eruditie §i sfintenie, §i il ajuta astfel, intr-un mod activ §i
inteligent, la implinirea vocatiei sale.

Cu alte cuvinte, nu trebuie sa spui ca iube§ti pe cineva
ci trebuie sa demonstrezi, la tot pasul, ce mare iubire,
cople§itoare iubire ai pentru cineva.

Adevarata iubire e paradoxals, e dezarmanta. Nu
a§teapta sa o soliciti, ci ea te solicita. Iubirea reala,
duhovniceasca iti face surprize, pe care tu nu le a§teptai, la
care nu te gandeai, ca iti vor fi planuite de catre cineva
anume.

331 Cf. Sfantul loan Gura de Aur, Despre Preotie, trad., introd. §i note de Pr. Dumitru
Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 1998, p. 42-43.

247

Metoda in§eldciunii sfinte ne arata, ca Parintii
duhovnice§ti nu au discursuri gata pregdtite §i pornesc
motorul vorbelor indiferent de eel pe care il au in fata §i nici
nu i§i arata maretia sufleteasca pe mdsura a§teptarilor, ci,
intotdeauna, mai presus de orice a§teptare a fiilor lor
duhovnice^ti.

Cunosc un Parinte, care debusoleazd intotdeauna in
bine pe cei care ii cer un sfat. Te spovede§ti la Sfintia sa,
vorbe^ti cu dansul §i te a^tepti ca sa fie dur cu tine, sa fie
rau, sa te bata la cap pentru fiecare lucru.

Insa, dupa ce te spovede§te §i iti da dezlegare de
pacate, incepe sa vorbeasca cu tine, ca §i cand nimic nu ti s-a
intamplat, ca §i cum nu ti-ar fi auzit pacatele.

Discuta cu tine despre orice subiect dar nu despre
pacatele tale. §i asta emotioneaza pe eel care vine sa se
spovedeasca la el, pentru ca intelege, ca acest Parinte nu
vrea sa striveasca lini§tea noastra dupa spovedanie cu
cuvinte umane atata timp, cat harul lui Dumnezeu e eel pe
care il simtim amandoi foarte profund §i e pacea din noi §i
dintre noi.

Am vazut de multe ori aceasta revarsare a iubirii
altora. Am vazut oameni, care fac bine discret, care dau
milostenie §i se pierd in multime, dar §i oameni, care stau de
vorba cu tine, care nu te lasa sa crezi ca le e§ti indiferent.

Prefer insa pe cei care §tiu sa iti faca surprize ale
iubirii, care sa te lase fara glas. Prefer oamenii, care §tiu sa
iubeasca mult §i care uita repede raul, cearta, durerea lor.

248

Credibilitate decredibilizatd. Forme de
confuzie in masd

Pe masura ce a§teptam declasarea pre§edintelui sau,
poate, referendum, opina publica nu i§i mai regase§te in
prim-planul politicii actuale repere sigure, repere capabile sa
conduca destinul Romaniei ca stat european.

Sondajele de opinie trucate sau nu ne arata un
pre§edinte Basescu, care inoata in iluzii §i in grandomanie, §i
un popor din ce in ce mai sceptic in capii conducatori ai
statului. De§i nimeni nu ne satisface pe deplin din punctul de
vedere al candidatului ideal pentru Romania, suntem atra§i
de orice zvon, care ne-ar putea da stabilitate, speranta pentru
viitor.

Insa dincolo de retorici goale §i de exasperarea
oarecum justificata, ca suntem tra§i pe sfoara a nu §tiu cata
oara, romanii au un dezvoltat simt al realului politic §i vad in
conducator pe acela, care trebuie sa ii izbaveasca de
incertitudini. De cand s-a instalat la Cotroceni actualul
pre§edinte, majoritatea am dorit o directie realista pentru
Romania, o intrare in UE, care sa ne inscrie viitorul intr-o
normalitate frumoasa, de care sa nu ne fie ru§ine.

Intre ru§ine §i a§teptare, romanii nu mai §tiu in cine
sa se increada, ca le va aduce bunastarea. Climatul interior al
Romaniei sufera in aceste momente atata timp, cat nu §tim,
pana cand vom mai pluti in incertitudini.

Dar, de§i noi dorim o stabilitate de ordin interior,
conforma cu credinta §i idealurile noaste pa§nice,
decredibilizarea forurilor conducatoare e o caracteristica a
postmodernitatii.

Confuzia este creata §i se sustine prin metode
constitutionale sau paraconstitutionale §i cea care suporta
aceasta nelini§te interioara este populatia, care dore§te
stabilitatea.

Anarhismul §i rabufnirile de furie ale multora fac
parte din politica de confuzare a maselor §i la confuzie
participa orice §tire, eveniment, care trebuie sa pastreze
perpetua neincredere, agitatie interioara.

249

Cine e atent la recurenta §tirilor panicarde in media
mondiala i§i va da seama, ca orice agitatie se provoaca,
tocmai pentru a crea stabilitate. Razboiul e vazut ca o
aglutinare a con§tiintelor §i ca o impovarare cu frica, cu
multa frica. Cei care vad moartea cu ochii se supun de frica
acelora, care par invincibili, acelora care dau cu bomba §i se
spulbera totul in aer.

Biletelul doamnei Elena Udrea s-a vrut §i el o linistire
a Romaniei. Trebuia sa cada premierul, trebuia sa ia avant
basescianismul §i noi, cei care privim, sa fim din ce in ce
mai docili, pentru ca sa ne mearga bine.

Acum a§teptam linistea, tocmai de la cei care ne-au
stricat-o sau a§teptam sa vina un bine, tocmai de la cei care
se joaca cu linistea noastra §i aceasta numai din simtul acut
al stabilitatii create prin confuzare metodica.

Stam cu frica, ca mancarea sa nu ne fie contrafacuta.
Ne e frica sa nu ni se asculte telefoanele, sa nu ni se citeasca
emailurile, sa nu ni se violeze datele personale, intimitatea.
Zvonurile despre gripa aviara, care s-ar intoarce in vizita pe
la noi, merg mana in mana cu incalzirea globala, cu atentate
devastatoare, cu insecuritate de grad 10.

Dupa stirile de la ora 5 sau dupa inselati in dragoste,
bineinteles ca te uiti ca sa nu iti dea, in cap, cu toporul,
propriul tau fm sau fiica ta, sa nu fie violata de cine §tie ce
tampit, copila ta, pe la discoteca. Ne culcam cu teama,
dormim cu teama, palpitam la orice pas...§i, de unde,
Doamne, sa mai cerem sanatate mintala sau trupeasca cuiva?

Pe masura ce nu mai putem sa ne controlam popriile
patimi pe atat ne scleram §i mai mult, suntem in stare sa ne
sinucidem sau sa facem lucruri, care nu ne stau in caracter.

§i aceasta, pentru ca nu mai credem in nimic, in
nimeni, nu mai gasim nicio speranta nicaieri, atata timp cat
suntem infantilizati continuu §i a§teptam sa ni se dea totul
sau sa ni se faca numai cadouri.

Cine pe cine confuzeaza? Cine pe cine se insula?
Deopotriva in§elatori §i inselati ne mi§cam cu pa§i de feline
de§tepte, care vor sa sara la gatul celorlalti, cand aceia au o
clipa de neatentie.

Cei care moare e fericit de ceilalti, pentru ca nu mai
este in continua stare de agitatie a celui care traie§te, dar nu

250

prea invatam prea multe din moarte, din mortile de langa
noi.

Lucrurile grave sunt banalizate prin luarea lor in
deradere §i, pentru ca decredibilizarea atinge continutul
fiintei interioare, ea este mai intotdeauna o satira lunga, fata
de tot ceea ce noi iubim sau fata de ceea ce noi credem.

5

Banalul, derizoriul inlocuie ceea ce ne sustine in viata

' 5 5

§i viata noastra se transforma intr-un teren de fotbal, unde
toata lumea poate sa zbiere, pentru ca nu ne mai apartinem.

Insa ie§irea din vartejul fricii inseamna sa stai langa
el. Cel care prive§te duhovnice§te lumea §i care sta in harul
lui Dumnezeu, Singurul nemi§cat, intelege, ca toate
evenimentele au un rost §i ca toate trebuie judecate profund.

E luat de val, de vartej, numai eel care nu are de Cine
sa se tina. Optimismul nu consta in faptul, ca cineva traie§te
intr-o lume imaginara, ci in aceea, ca el §tie, ca nu tot ceea
ce pare a fi real e realitatea.

Realitatea lumii §i a vietii e acolo, unde inima a intrat
in ritmurile vesmiciei §i poate sa discearna lumea fara a mai
fi infrico§at de rafalele de emotie gratuita ale zvonurilor.

Omul duhovnicesc e paradigma stabilitatii §i a
credibilitatii, care decredibilizeaza orice aiureala

5 '

futurologica, orice imperiu pamantesc, care se vrea a fi
vesmic §i orice fericire cumparata din supermarket.

In fata dezinformatorilor de profesie sta decodorul
duhovnicesc, care este omul duhovnicesc §i care face lumina
esentiala acolo, unde e o pacla imensa.

Astfel trebuie sa inteleaga cei din afara Bisericii,
pretuirea enorma pe care cre§tinii ortodoc§i o au fata de
Sfintii in viata, adica pentru oamenii duhovnice§ti, care vad
lumea §i viata prin ochii lui Dumnezeu, prin simtirea harului
in ei m§i§i.

Cand cerem sfat duhovnicesc nu cerem informatii

5

teologice sau morale, ci adevarata intelepciune,
intelepciunea experentiala de care avem nevoie.

§i ea ni se da in cuvinte, in putine cuvinte, fiind
concretizata in mi§carile personale ale Duhului in aceia, care
se curatesc de patimi.

251

Pretuirea pe care o avem pentru Parintii Ortodoxiei
este pretuirea pe care o avem pentru adevarul nefalsificat al
vietii de aici si al vietii de dincolo.

Panica decredibilizarii vine din aceea, ca totul se
consuma aici, intre nastere si moarte. Insa pentru noi
moartea e o continuare a vietii, o splendida viata, un belsug
de viata, daca aici am trait viata in Duhul, plina de sfmtenie.

Manipularea maselor, faptul ca se pot manipula
masele arata, ca traim un gol spiritual, duhovnicesc enorm.
Si nu ma refer aici la manipularea buna, in scopul benefic al
cladirii unei natii, ci la acea manipulare, care ne
desfigureaza, in mod vizibil, umanitatea.

Daca traim in Hristos traim insa viata noua. Si viata
noastra noua e o stabilitate, pentru care ne rugam ca sa o
aiba toti, ca ea sa fie universale. Stabilitatea interioara pe
care o aduce harul lui Dumnezeu este aceea, care ne face
imuni la confuzarea sistematica, pe care idelogia
postmoderna ne-o serveste pe fiecare zi.

252

Despre moarte §i viata in viata preotilor
ortodoc§i

De la faptul ca reverenda noastra neagra reprezinta
moartea fata de lume §i de poftele ei §i pana la faptul, ca
inmormantarile §i pomenirile mortilor (ca cea de astazi) sunt
puncte esentiale in programul nostru de viata §i liturgic, de
aceea am putea spune, ca moartea este o permanenta a vietii
preote§ti.

Drumul nostru intre Botez §i prohodire ne face sa fim
oameni, care cuprindem, in aceea§i inima, extremele vietii
omului, marginile vietii, de foarte multe ori fara sa fim
pregatiti interior §i suntem luati prin surprindere.

Dupa Botez poate urma Cununie sau inmormantare.
Dupa sau inainte de Sfanta Liturghie zeci de spovedanii,
rugaciuni pana cand picioarele ti se umfla, ti se fac butuc §i
limba iti amorte§te, ti se aglutineaza in gum.

Ai, de multe ori, nevoie de aer. E prea cald la unele
slujbe. Ai nevoie de tacere, cand nu poti avea parte de tacere
sau nu mai poti vorbi de atata oboseala §i pari beat.

Insa betia ta e din prea multa oboseala, din oboseala
cronica. Pentru ca viata preotului nu incepe odata cu slujba
din Biserica, ci cu nevointa pe care nu i-o vede decat
preoteasa §i copiii, familia §i ucenicii apropiati. Nevointa de
a fi propriu harului. Nevointa de a fi propriu slujbelor.
Nevointa de a fi propriu intalnirii cu oamenii.

De§i pare sa nu avem un program, ziua noastra de
munca este de 24 de ore. §i in somn te pregate§ti pentru a
sluji lui Dumnezeu §i oamenilor. Suferintele §i oboseala ta
se amesteca cu bucuria §i frumusetea milei lui Dumnezeu,
care se coboara, atunci cand te imparta§e§ti sau imparta§e§ti
pe altii, cand te rogi pentru altii §i simti ca altii se roaga
pentru tine. De multe ori stam in picioare din rugaciunile
multora, care ne iubesc.

Pacatele tale te dor. Dezamagirile tale nu sunt putine.
Asperitatile vietii te infiora de multe ori. Omul crede ca iti
plate§te rugaciunea, slujba, ca te-a impacat, ca §i-a facut
datoria fata de tine. . .

253

Dar, de cele mai multe ori, nu s-a folosit de
rugaciunile tale, pentru ca nu are inima deschisa catre
Dumnezeu. Intre durerea pentru altii §i bucuria pentru ei,
nu trebuie sa pierzi din vedere nici familia ta, rudele tale,
prietenii tai, superiorii tai ierarhici...ci te gande§ti la toti, ii
porti pe toti in tine §i in rugaciunea §i iubirea ta.

Viata preoteasca este una harismatica, nu are nimic
din obisnuinta unei vieti traite aiurea. Nu mai e o viata a ta,
ci e mereu o minune, un dar, o cruce, un colos...§i o
eliberare profunda. Cand simti ca o sa cazi atunci vine
izbavirea ta.

Inseninarea ta e un dar de sus. Nu te insenineaza decat
harul. Preotii traiesc din har §iprin el.

Sunt ispite imense...insa §i pocainta multa, pe care nu
o vad prea multi ochi. Cel pe care il discreditam public pe
drept sau pe nedrept, habar avem ce face, cand se intalne§te
cu Dumnezeul sau §i al nostru in rugaciune §i ce Ii spune
Lui, Cercetatorului con§tiintelor noastre.

Oboseala e o erodare a fiintei noastre, una continua.
Cu cat mergem spre moarte cu atat ne simtim mai plini de
viata. In mijlocul acestei avalan§e de senzatii §i impresii, nu
ne despartim niciodata de gandul mortii, chiar §i cand traim
cele mai mari bucurii ale harului. De ce? Pentru ca moartea
e intrare la Mirele nostru, e inceputul ve§nicei bucurii.

Viata preotului e plina de moartea care face viu.
Deopotriva inviem pe altii §i suntem inviati de catre colegii
no§tri §i coslujitorii, fratii no§tri, prin Sfanta Spovedanie.
Ruperea cu pacatul e moartea noastra zilnica §i invierea
noastra continua prin har, umplerea noastra cu Duhul este
viata noastra.

Tocmai de aceea am spus, ca viata preoteasca, §i viata
ortodoxa in genere, adaug acum, este una harismatica.

Harul e viata noastra, care sta sub hainele noastre
cernite, sub fetele noastre concentrate §i sub barbile sau
potcapurile noastre.

Ascunsul din noi e viata Treimii, e harul Preacuratei
Treimi. §i tocmai de aceea privim moartea senin, pentru ca
singurul nostru du§man e pacatul §i nu moartea.

Esenta pacatului e moartea sufleteasca si trupeasca, e
decaderea interioara, stapanirea noastra de catre demoni.

254

Cand ne gandim la moarte §i ne rugam pentru cei
adormiti, pe de o parte plangem plecarea lor, pentru ca ne-au
fost §i ne sunt dragi iar, pe de alta parte vrem sa fim acolo,
in Imparatia Sa impreuna cu ei. Rugaciunea pentru ei este o
neuitare a lor dar §i gandul viu, ca vrem sa fim cu ei, un fel
de bilet deplecare spre ei.

Odihne§te, Doamne, pe toti robii Tai ortodoc§i de
pretutindeni §i din orice veac §i toata lumea Ta, acolo unde
straluce§te lumina fetei Tale §i ne miluie§te pe noi, cei care
Iti cantam Tie cantare de biruinta! Ca la Tine e viata,

5 5 5 5 ?

bucuria, frumusetea §i odihna noastra ve§nica §i Tie slava Iti
inaltam, Tatalui §i Fiului §i Sfantului Duh, acum §i pururea
§i in vecii vecilor. Amin!

255

De la cazul Bdnel & comp. ...la Infrico§ata
Judecata

Am zis sa o iau de jos in sus ca sa nu obosesc din
prima pe cititorul avid de final.

Mondenii ne-au bagat de ceva timp in cap, cazul
Banel Nicolita, Gigi Becali, Dan Diaconescu, Andreea
Marin. . .Le §tim pe toate. Un umor, care ne face sa ne rddem
putin de noi. Un fel de ras care educa, daca tot e sa radem de
noi inline. Eu prefer cazul Banel, de§i cazul Gigi Becali sau
Marian Vanghelie are tot atata savoare ca §i celelalte.

Articolul nostra are legatura interioara. Stati lini§titi!

Cazul Banel e cazul omului unic fara nicio contributie

5

speciala, decat aceea ca vine dintr-o etnie speciala pentru
romani. La noi se ataca tiganul, ungurul, tot la fel de bine
cum se ataca moldoveanul, transilvaneanul sau olteanul.

Banel e un tigan cam agramat, bun fotbalist in sceneta
Mondenilor, de§i nu o cam arata niciodata, care are nevoie
de piranda sau prime§te bani multi de la Gigi Becali §i,
uneori, §i bucati mari de branza. El i§i schimba parul, e pus
in situatii penibile, e mai tanar decat magnatul, care il
plate§te §i de aceea e mai §mecher la vorba.

Cazul Banel prinde pentru ca e un om naiv, care are
nevoie de ajutorul cuiva. Suntem noi, cei din fata
televizorului sau a computerului, care la oboseala §i la o
bere, vrem sa fie cineva simpatic cu noi...§i prietenul nostra
este Banel.

Banel, prietenul nostra, nu e un om greu de inteles, nu
are aere de mare mahar, ci doar de gainar.

Cand vrea sa i§i faca un prieten, omul neonest cu el
insu§i i§i ia drept partener de gluma sau de afaceri pe unul
mai bleg decat el, pe unul manipulabil.

Rasul se concetraza asupra celui slab §i nu a celui
puternic. Este evident faptul, ca aici avem de-a face nu
numai cu o ironie gratuita sau nefolositoare ci §i cu tare
nationale.

Aversiunea fata de tigani / rromi, fata de pro§ti, fata
de saraci merge mana in mana in scenetele celor de la
Mondenii cu supu§enia infidela fata de patronul Becali, cu

256

oftica pe ratingul lui Dan Diaconescu sau pe eel al Andreei
Marin.

§aradele actorilor au drept principiu rasul de tot ceea
ce intereseaza publicul. Un ras interesat. Rasul de om, de
defectele lui...Ce mai conteaza?!...

+

In Evanghelia de maine, de la Mt. 25, 31-46, pericopa
Infrico§atei Judecati are in prim-plan grija fata de om,
faptele facute fata de om.

Pe tronul slavei Sale (Mt. 25, 31) vine Dumnezeu-
omul, Hristos Dumnezeu §i ii judeca pe oameni. Faptele
suflete§ti §i trupe§ti, milosteniile trupegti §i suflete§ti, cum le
denumim noi, sunt cele care se cer in fata Dreptului
Judecator.

Biserica nu il ironizeaza pe om, ci il amendeaza
pentru pacatele lui. Noi nu batjocorim oamenii, nu ii vedem
despartiti dupa banii, culoarea pielii, dupa sexul lor sau dupa
genealogia lor!

In Evanghelia Judecatii de maine stau fata in fata
Dumnezeu-omul §i oamenii. Milostenia, inima omului e
ceruta de catre Domnul. Cel care e binecuvantat de
Dumnezeu e eel care a facut, prin Duhul, faptele iubirii lui
Hristos.

Caci eel care face ceva pentru om face pentru Hristos,
pentru Domnul §i Mantuitorul nostra, pentru Creatoral §i
Judecatoral nostra.

Traditia Bisericii a pastrat amanuntul, ca Domnul nu a
ras niciodata cat a trait pe pamant, ci numai a suras, S-a
bucurat dumnezeie§te. Sfantul Nicodim Aghioritul aminte§te
undeva, intr-una dintre cartile sale acest amanunt pretios.

Rasul, atunci cand trece limitele decentei, arata ca
avem de-a face cu un suflet frivol, rautacios, depravat. Ca sa
razi de un altul la modul trivial, scandalos, trebuie sa il
invidiezi, sa il ura§ti, sa il dete§ti. Ca sa razi in hohote
trebuie sa arati ca e§ti un om gol de cuviinta.

Daca cre§tinul ortodox ar rade de un om cu hadicap,
nu i-ar mai da milostenie, nu? Daca am rade de un cer§etor

257

zdrenturos, de un cersetor real si nu inchipuit, ca unii de la
noi, de la Bucuresti, nu am mai face milostenie niciodata.

La fel, daca am considera, ca cei care sunt in inchisori
nu merita binefacerile noastre, pentru ca sunt raufacatori nu
i-am vizita niciodata iar daca ne-ar fi frica sa nu ne
imbolnavim de bolile celor din spitale, nu i-am vizita
niciodata la spital.

Exista diferite motive frivole si neiubitoare pentru ca
sa refuzi pe cineva, sa nu ii acorzi ajutorul tau.

Cei care sunt numiti blestemati de catre Domnul (Mt.
25, 41) si care nu primesc Imparatia Lui, ci locul unde sunt
diavolul si ingerii lui, sunt aceia care nu au niciodata inima
pentru altii. Nu se vad decat pe ei.

Insa aici nu numai de milostenia trupeasca se vorbeste
si nu numai de ea este nevoie pentru mantuirea noastra, ci si
de cea sufleteasca, de rugaciunea pentru altii, de sfatuirea
buna a altora, de grija pentru sanatatea si linistea sufleteasca
a fratilor nostri.

Binecuvdntatii lui Dumnezeu (Mt. 25, 34) sunt cei
care au in ei pe Duhul si pe Hristos, au in ei Treimea si fac
fapte milostive, iubitoare de Dumnezeu si de oameni.

Tocmai de aceea ne atentiona Sfantul loan
Evanghelistul (I In. 4, 20-21), ca nu poti sa iubesti pe
Dumnezeu in separatie, in indiferenta fata de oameni, pentru
ca iubirea pentru Dumnezeu sau trairea iubirii lui Dumnezeu
fata de noi se transforma in iubire si grija pentru fiecare om,
care intra in viata noastra sau de oriunde de pe aceasta lume.

+

Daca Banel e mai greu de cap in sceneta Mondenilor,
viata Bisericii nu exclude iubirea si grija noastra pentru el.

Daca Banel e Gigel sau Ionel si el are un hadicap de
gradul 1 trebuie ajutat si iubit.

Daca Gigi Becali e mai putin erudit decat Andrei
Plesu ambii pot si trebuie sa se spovedeasca si sa se
impartaseasca.

Daca Andreea Marin este frumoasa si Maria
Gheorgovici e urata, in fata lui Dumnezeu conteaza ce fapte
bune au facut aceste doua femei.

258

Nu-1 putem ironiza pe unul §i sa-1 excludem pe
celalalt, pentru ca Dumnezeu nu exclude pe nimeni de la
Sine, daca fiecare se intoarce, prin pocainta §i fapte bune,
spre Dumnezeu §i face voia Lui. La Judecata lui Dumnezeu
vom merge cu totii §i nimeni nu va fi facut mai mare §i mai
sfdnt decat este.

Sper ca articolul nostra sa nu fi fost prea lung. Un
confrate de blog §i-a exprimat indignarea, ca facem articole
prea lungi. Daca vi se pare prea lung, cititi §i dv. cate fraze
sau cuvinte doriti. Nu e obligatoriu sa cititi tot. Insa e bine sa
intelegeti esentialul din tot ceea ce scriem.

259

De ziua indragostitilor si de ziua discursului
prezidential

De ziua indragostitilor am vazut, pe un sait vecin, cum
cadeau inimi ro§ii din... cer, presupun, §i cum, daca nu ai o
valentina, poti sa te indragoste§ti de ea. In plina dragoste
vom avea un pre§edinte al Romaniei, care va fi huiduit?, va
fi incisiv?, va fi calm?, va fi umil?. . .sau ne va speria din nou
cu cine §tie ce replica?

Insa pana la ora 17, cand vom da nas in nas cu
realitatea parlamentara, ne vom trai dragostea cum vom
putea, nu?, sau ne vom agata de dragostea pierduta pe
undeva, prin cotloanele inimii. Interesant e ca majoritatea se
raliaza imediat la o zi anume, unde sa se consume... in
dragoste.

Nu, nu incerc sa banalizez bucuria oamenilor! Daca
iubim pe cineva, astazi §i toata viata ii vom arata dragostea
noastra. Numai ca nu poti sa fii de acord cu campania
pentru dragoste sau cu heirupismul in dragoste, in care
fiecare cuplu vrea sa dovedeasca altor cupluri ca dragostea e
numai picanterie.

In traditia recenta a zilei indragostitilor ceea ce
enerveaza este idealismul ei precar, efeminarea §i
caricaturizarea adancimii sentimentelor pentru cineva iar, in
al doilea rand, privatizarea §i comercializarea excesiva a
ideii de dragoste.

Dragostea idealizata e numai saruturi §i sex, fara
responsabilitatile care decurg de aici. Indragostirea §i sexul
cu cine se nimere§te nu ramane fara urmari dureroase in
fiinta celor in cauza §i ea afecteaza §i familiile lor, prietenii,
cunoscutii.

Daca ziua indragostitilor ar insemna doar declaratii de
dragoste §i confidente, cunoa§tere de sine, plimbari, versuri,
declaratii de dragoste, as. prefera ca in fiecare saptamana sa
fie o zi a indragostitilor unde tinerii sau mai putin tinerii sa
i§i manifeste sentimentele §i sa se gandeasca serios la
dragostea lor, la fmalitatea dragostei lor.

Insa ziua indragostitilor, tare ma tern, ca e perceputa,
mai degraba, ca ziua orgiilor sexuale, a sexului platit, a

260

violului, daca nu ai pe nimeni sau a libertinajului de joasa
speta.

Dragostea nu mai impline§te, nu se transforma in
familie, nu aduce copii sau nu vizeaza sporirea interioara ci
se transforma doar in pofta, in coit, in, vorba cantecului, una
mica Jam lovele.

Dragostea nu inseamna sex, nu duce neaparat la sex,
ci inseamna, mai intai de toate, cunoa§tere a celuilalt,
incredere in el, certitudine, sprijin, implinire interioara,
bucurie, pretuire a celuilalt. Nu cred ca te simti demn
terfelindu-ti trupul §i sufletul.

O faci din diverse motive: ai nevoie de bani, vrei sa
parvii, vrei sa iti pastrezi jobul sau vrei bani rapizi. . .Insa nu
cred, ca te poti simti implinit injosindu-te.

Dragostea reala, autentica, profunda tine toata viata §i
toata ve§nicia. E o dragoste, care are foame de celalalt,
pentru ca are bucurie de el, pentru ca vede in celalalt o
bucurie de la Dumnezeu in viata lui. Insa, cand dragostea e
considerate o stare de spirit, care scoate pe gum numai
cuvinte libidinoase §i ofera cadouri, ca sa ajunga mai repede
cu tine in pat, dragostea aceasta se nume§te patima
desfrdnarii §i nu e o. . . virtute.

Observ de multe ori cum tineri, tinere, se ru§ineaza sa
se inchine, sa stea in genunchi, sa se roage in Biserica,
considerand asta o injosire a lor, dar nu considera o injosire
§i perversiunile sexuale, dezumanizarea profunda a
avortului, a betiei, a drogurilor, a epuizarii pe cine §tie ce
sporturi extreme sau aventuri riscante.

Cand ceva te injose§te te injose§te in mod real, te face
sa fii §i sa te simti degradat, sa te simti rau, apasat suflete§te.

Sufletul nostru, cand se dezmetice§te putin din
minciuna simturilor, intelege atunci, ca toate abuzurile fata
de sanatatea noastra ne costa, ne vor costa.

Cei care au avut o viata depravata de foarte tineri, pe
la 30-40 de ani se simt deja batrani, prea batrani, indispu§i,
ru§inati de ceea ce sunt. §i nu pentru ca ar dori sa se simta
a§a, ci pentru ca epuizarea de prea de tineri, din prima sau a
doua adolescenta sau in prima maturitate, i-a costat mult.

Privatizarea dragostei, manifestata ca egoism de cuplu
heterosexual sau transferata in cupluri gay este exploatata

261

serios de comerciantii, care vor sa vanda simboluri ale
dragostei.

De la inimi de plus, la cine romantice, de la sprayuri si
parfumuri la vinuri scumpe si nopti la hotel, toate vor sa te
scoata din realitate, sa te catapulteze intr-un miraj ambiguu
si sa te faca sa crezi, ca dragostea nu poate exista, decat in
spatii artificiale, intretinute si nu in locurile comune, alaturi
de parinti, frati, copii, rude, prieteni.

Insa dragostea nu are nevoie de spatii si cadouri in
primul rand ci de inima, de incredere, de experienta
comunicationala, de maturitate.

Un cuplu care stie sa vorbeasca, sa discute, sa isi
spuna totul nu are nevoie de daruri, de flori, de inimioare.
Cadourile nu trebuie sa inlocuie comunicarea si realismul
dragostei, ci ele sunt inca un fel de a sublinia frumusetea
interioara a cuplului.

Daca cumparam modele de dragoste sau retete de
dragoste e semn ca nu am ajuns inca la dragostea reala.

Dragostea reala, binecuvantata de Dumnezeu, care
duce la casatorie sau este o admiratie uluitoare pentru cineva
stie ce sa spuna, cum sa se comporte, ce sa daruie, ca sa se
exprime prin darul facut.

§i nu va da cadouri in serie celui / celei pe care il / o
iubeste, pentru ca dragostea da intotdeauna cadouri unice,
cadouri simple si, prin asta, esentiale, cadouri care nu pot fi
decredibilizate de vorbe, pentru ca prin ele insele aceste
cadouri sunt semne ale unei mari constiinte si mari increderi.

Ca sa schimbam registrul, presedintele Basescu este,
pentru o parte a populatiei, un om providential, pe cand,
pentru o alta parte, este un infractor de duzina.

Cadourile pe care i le-ar face o grupare sau cealalta
sunt diferite. §i cadourile dumnealui sunt surprize pentru
noi, dupa cum domnul Vadim a spus ca ii va face din nou
surprize, probabil tot la fel de dementiale ca si primele.

Doamna Macovei a fost si dansa surprinsa de surpriza
de ieri, de la votul din senat, dupa cum si noi am fost
surprinsi, ca aliatii contra ministrului Macovei erau atat de
bucurosi aseara.

Era un entuziasm al revansei, care mirosea urat si
copilaresc. Citind actul PSD-ului de propunere de demitere a

262

pre§edintelui §i ascultand-o §i pe doamna Macovei ieri, am
avut impresia, ca PSD-ul a dat un act foarte detaliat §i bine
justificat din punct de vedere juridic, dar §i ca doamna
Macovei a raspuns, in mod punctual, la intrebari.

Atat ce s-a spus impotriva ei parea credibil, cat §i
apararea dansei. Numai speciali§tii in Drept pot decide cum
§i cat a gre§it, pentru ca disputa de ieri a depart intelegerea
cetateanului de rand, a celui neinitiat in probleme legislative.

Poate ca §i actul PSD are hibele lui, dar §i acesta
depa§e§te cugetarea nespecialista a poporului. Sunt surprize,
cu alte cuvinte, pe care le inteleg numai unii §i care trebuie
sa ni le decodifice pe intelesul nostru. Alte surprize sunt
dezamagitoare inainte ca ele sa se consume.

Intre dragoste §i politico,, a§teptam sa vedem cata
dragoste pentru noi va fi in politica pre§edintelui Basescu §i
cata acalmie sau bulversare va produce §i declaratia de
astazi.

Dam prea mult credit lucrurilor perisabile in
detrimentul celor statornice? Cautam prea multd dragoste §i
prea mult adevdr peste tot? Nu cred! Noi a§teptam sa se faca
mult mai respirabila viata noastra politica §i sociala, mult
mai ferma, mai deschisa, mai eleganta, pentru ca sa avem
sentimente mult mai pozitive.

Nu degeaba zicea domnul Mircea Badea aseara, ca
dragostea e un sentiment slab intre noi, ci ura, razbunarea
sunt sentimente solide, devoratoare. Pentru ca dragostea
reala, fiind putina §i discreta, se imparta§e§te cu eleganta, pe
cand ura, resentimentele, badarania se tipa de la parlament §i
pana. . . la u§a cortului.

De aceea a§teptam bucurii de la clasa conducatoare,
bucurii de la noi, pentru ca §i cei care vin dupa noi au nevoie
sa vada ce bucurii §tim sa facem. Daca o dam la nesfar§it cu
dezamagirea, cu iubirea fdrd fond, cu faptul ca la noi nu e
nimic bun, ce vor invata de la noi, in afara de resentimente §i
nihilism, copiii no§tri? Nu avem dreptul sa viciem la
nesfar§it sentimentele §i pamantul, bogatiile vii, reale,
profunde de langa noi. Daca ne pastram §i le pastram cat se
poate mai bine, vom avea ce darui altora.

§i cred, ca eel mai mare dar dat celor iubiti §i
urma§ilor este dreapta credinta, numele bun, un mediu

263

ambiant unde poti sa respiri, cultura, munca, simtul
recuno§tintei §i al prieteniei, dovezile multiple ale faptului
ca am §tiut sa invatam trecand prin viata §i sa fim profunzi §i
frumo§i la suflet.

264

The Music of Heart

It exists in my life a few days in that I listen the joy of
heart in my prayers and that something special which is the
chatter of penitence. God gives to the orthodox Christians to
listen how springs up into them the water of Holy Ghost and
how much love is in the mercy of our Lord. Many people do
not understand what is that inner joy, because they refuse to
believe in mercy of Triune God and in the power of our
Creator, namely in uncreated grace.

And my music, hidden music of my soul is exactly
this harmony of grace, which entered very deeply in me
from Baptism. Holies Sacraments of Baptism and Eucharist
are felt, in specially mode, by many orthodox people. And
day by day is a continue music for me, because as the priest
I have many glees, many mirths of heart. And my happiness
is not something ephemeral disposition of heart but a very
firm feeling, that I receive living a profound calmness.

The calmness and the glee are together and they call
each other, because the calmness of heart is a door for the
glee and the glee, this blaze of grace in our body, is that who
ends in calmness, in silence of all our thoughts. My music is
between the beauty of prayers and the grace of God,
between the eddy of love for my Christ and His presence in
my soul, between the eyes with whom I watch all my
brethrens and the eyes by whom I am regarded.

The work with people is not heavy, when they are
with all soul and body in penitence, in this continue thinking
of death and when they have the thought transfixed into their
heart.

It is not heavy to work with such people but they are
very few in our days. The priest have in his cotidian
laboratory, this is the Church, usually, only hurried men,
frequently very affected by their bad choices and very alone.

I must do what I have to do as a priest and I must
preserve my divine music in heart and my silence. Some
times I am too corrupt because of their nervosity and I enter
in their life in integrum.

265

But, in this moment, I am not afraid, that I might
loose my silence, because in that measure in which I make
them calm and myself too. The peace of grace of Holy
Ghost pacifies us in definitive and every one of us is a
winner, because we have in us a melody of God, that do not
pass.

266

Darul suferintei neintelese

Motto: "Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu
numai sa credeti in El, ci sd si pdtimiti pentru El" (Filip. 1,
29).

Am a§teptat interviul de aseara al domnului Dan
Puric, in Garantat-vX 100% al lui Catalin §tefanescu, ca pe o
briza de aer proaspat...§i a fost una pe masura a§teptarilor.
Moderatorul era uimit ca are in fata un om cu cerititudini §i
nu numai cu pdreri, cu opinii tranzitorii.

Dupa un numar pantomimic §i de step senzational, a
urmat un interviu grandios, pe atat de grandios pe cat de
dramatic era contextul interior de unde ie§eau cuvintele
trdite ale lui Dan Puric.

Singuratatea neinteleasa, a celui care marturise§te
Ortodoxia cu toata durerea interioara cu care resimte
dispretul celor din jur, razbatea din cuvintele sale, chiar daca
larghetea interioara era o marca evidenta a discutiei §i a
celui intervievat.

Gdina de Crevedia (poporul roman prostit de 50 de
ani de comunism) era chemata sa fie un vultur, care i§i ia
zborul, care i§i aduce aminte de demnitatea lui de popor
cre§tin-ortodox §i prinde aripi noi; s-a distins intre umor,
apanajul celui intelept, care nu ucide §i bd§cdlia
postdecembrista, care e o batjocorire a tot ce exista §i care al
minimalizeaza pe om; s-a vorbit despre Sfdnta Romdnie,
despre Romania Sfintilor; despre legatura cu stramo§ii §i
despre credinta ca realitate adanca, non-festivista; despre
demnitatea umana §i despre intelegerea vietii ca luminare
din partea lui Dumnezeu. . .

Lucuri adanci, lucruri rare la contemporanii no§tri,
alaturi de simtul mdsurii. Toate lucurile au rostul lor §i
trebuie sa te a§eze in sensul lor lasat de catre Dumnezeu,
insista fratele nostru Dan (titulatura care, intre noi, se da
celui de-o-con§tiitd cu con§tiinta Bisericii §i reprezinta
cuvantul viu al legitimitatii duhovnice§ti).

267

Ratingul mai viguros, de cateva saptamini incoace, pe
care il are domnul Puric, se datoreaza con§tiintei profunde
pe care o imparta§e§te altora §i care a uimit pe multi prin
spontaneitatea de care da dovada.

Insa mediatizarea lui accelerate din aceste ultime zile,
arata, pe de o parte, ca televiziunile nu au persoane
puternice, angajate profund, care sa tina pe oameni lipiti de
televizoare iar, pe de alta parte, ca promotorii de imagine ai
Romaniei nu §tiu faptul, ca Ortodoxia are persoane atat de
mari §i atat de necunoscute in ziua de astazi, meat
mediatizarea lor sau aparitia unei televiziuni ortodoxe ar
produce o bulversare imensa.

Prin ce starne§te admiratie domnul Puric? Prin
credinta profunda, vie, non-ostentativa a sa, prin elocventa §i
echilibru, prin sinceritate §i modul tran§ant cu care discuta
problemele legate de viata §i con§tiinta, prin taina frumoasa
§i dramatica a vietii lui, adica prin tot ceea ce el este: om,
cre§tin §i barbat ajuns la maturitate. Prin nimic altceva, decat
prin tot ceea ce este.

Nu are nevoie de lucruri din afara lui, ci toata lumea
a§teapta ceea ce iese din el. Creditarea lui este imensa acum,
in a§a fel incat opinia publica il impinge sa fie un reper
moral absolut, care sa o reprezinte, fara ca ea sa fi facut sau
sa faca ceva pentru el sau sa il ajute in vreun fel. Cand ai
convingeri, toti a§teapta sa fii imposibil de Sfdnt pentru ei,
ca o poza spre care sa priveasca, dar nimeni sa nu te imite
sau sa te ajute.

Daca nu a§ fi intuit, intru putin, drama singuratatii
neintelesului Dan Puric intre oamenii de cultura, n-as. fi
vazut de ce Don Quijote al lui este insati persoana lui, care
nu vrea sa demonstreze cat de frumoasa este viata lui acum
dar totu§i o marturise§te, chiar daca multi cred, ca e doar o
pasd misticd trecatoare ceea ce se petrece cu el.

Daca unii sufera boli §i necazuri venite de la inundatii,
de la un deces prematur, de la o nedreptate, sunt §i unii care
sufera pentru ca sunt neintele§i pe nedrept.

Dan Puric nu este un neinteles pentru confratii lui de
credinta, pentru oamenii Bisericii Ortodoxe, ci pentru cei
care nu §i-au asimilat mintea Bisericii §i care cred, ca viata

268

ortodoxa ferventa este incompatibila cu viata sociala, cu
cultura, cu §tiinta, cu sportul sau cu politica.

Dimpotriva viata ortodoxa ferventa este factorul
dinamizator al civilizatiei, al muncii, al bunei intelegeri, al
cre§terii duhovnice§ti, pentru ca e dinamismul vietii
Bisericii, este fiorul viu al vietii lui Dumnezeu, pe care il
traim in Biserica. §i suferita noastra, acest fel de suferinta nu
este acela, ca nu suntem crezuti pe cuvant, ci ca lumea
intreaga nu traie§te din plin normalitatea vietii ortodoxe,
realitatea profund umana a credintei.

Am avut ceva treaba §i nu am avut somn aseara. Mi-a
pierit somnul, cred eu providential, pentru ca sa ma pun in
pat pe la doua dimineata §i sa vad, pe un post specializat, un
film despre groaza de la Auschwitz.

Nu putem sa ne inchipuim infioratoarea cruzime de
acolo §i de oriunde, de oriunde s-au omorat zeci de mii,
milioane de oameni. . .

Noi, care nu am suferit, carora nu ne-a cazut bomba
pe casa, carora nu ni s-a pus pistolul in mana sa ne ucidem
copiii §i parintii, carora nu ni s-au violat mamele in fata
noastra si care nu am fost ar§i sau gazati la gramada, precum
vitele, nu putem intelege astfel de atrocitati.

Suferinte prea multe, prea grele, prea crunte...§i, cu
toate acestea, suferinta e un dar de la Dumnezeu, de care
trebuie sa ne bucuram, de care trebuie sa fim recunoscatori.

Bineinteles nu e vorba de suferinta pe care ne-o
provocam de unii singuri, ci de suferinta aceasta, care vine
peste noi, fara voia noastra §i pe care trebuie sa o suportam
cu multumire.

269

Between Theology and Apprehension

It is a very known idea, and a false idea, that in
Theology you can apprehend God like He is, without a
graceful relation with Him. Many theologians believe very
much in their mind and in their rational possibilities, and
they believe, that God is an object for reflection, but less a
Deity in three Persons, with Whom we are in intimate
dialogue.

For this reason, this theologians militate for an
ideological apprehension of the reality of God and not for an
intimate dimension of love with God.

But in our service of Church, we are in very deeply
relation with God, very intimate with Him and we do not
have a distant relation with our God.

Between academic theologians and spiritual
theologians it exists an abyss, because the firsts believe in
human reason more than in intimacy and the seconds put a
emphatic accent on experience, on mystic experience of the
grace of God and on the sight of God.

This is the apple of discord in the Orthodox Church!
Because we have an academic theology in contradiction in
many problems with our cult, with our prayers, with our
sensibility.

In the books of our service it is a profound theology,
that is not very well studied and our inner sensibility is very
much abused by a postmodern mentality, a mentality of
separations, of compromises.

So that it is very hard for a priest to talk about the
truth of Theology, about mystic level of our life, because
this level is compromised in our contemporary world by
many philosophical subterfuges and by other forms of
religion, oriental religions.

In the Orthodox Church from Romania the biggest
problem is the work of grace in our being, the apprehension
of this reality.

It is very hard for many orthodox Christians to
understand the fact that the grace is an inner reality from the
life of God and the greatest mercy of God for us.

270

Without this reality, without the grace of God, we are
nothing, because in our Baptism we became Christians. And
in ascetic way, we experience this grace of God and in all
prayers, in Sacraments and we live from grace. Without the
grace of God and without Triune God the Orthodox Church
has not a foundation, because the ground of the Church is
Triune God and our God is a God alive and His life is
eternal brightness of His praise.

When we say that we know God, we say that we
communicate with Him, that we are in His glory, in His
grace and by this we are alive. Our life is eternal life of God,
from that we are alive and we exist. The truth of Theology is
a direct experience of the grace of God and the Theologian
is a seer of the praise of God. That who sees God knows
how is God and what is the real orthodox life, life full of
sanctity that God wants.

Theology as experience of reality of God is the real
apprehension and the real inner dimension of orthodox life.

If we accepted this reality we have a life full of
humility, because God is not a reality that can be understand
completely and we are limited, because we are not God, but
creatures. Theology as experience of the uncreated grace is a
normal theology, because we are normal humans, that we
live in grace.

Separation between body and soul, between mind and
heart, between created and uncreated does not exist for a
mystic experience and does not exist at all.

When we shall experience the uncreated grace in our
Orthodox Church and we shall feel it in our body, we shall
know the depth of orthodox life, because we shall have this
life like our treasure.

271

Entre la theologie et I 'apprehension

332

C'est une idee tres connue, mais une idee fausse,
qu'en theologie on peut apprehendez Dieu comme II est,
sans une relation pleine de grace avec Lui.

Beaucoup de theologiens croient infmiment en leur
esprit et en leurs raison, et ils croient que Dieu est un objet
pour la reflexion mais pas une Deite en trois Personnes, avec
qui nous sommes dans un dialogue intime.

Pour cette raison, ces theologiens militent pour une
apprehension ideologique de la realite de Dieu et pas pour
une dimension intime de 1' amour avec Dieu. Mais dans
notre service de l'Eglise, nous sommes en relation tres
profonde avec Dieu, tres intime avec Lui et nous n'avons
pas une relation eloignee avec notre Dieu.

Entre les theologiens d'universitaire et les theologiens
spirituels, il existe un abime, parce que les premiers croient
dans la raison humaine plus que dans l'intimite et les
secondes mettent un accent emphatique sur 1' experience, sur
une experience mystique de la grace de Dieu et sur la vue de
Dieu.

C'est la pomme de la discorde dans l'Eglise
Orthodoxe! Puisque nous avons une theologie universitaire
en contradiction, dans beaucoup de problemes, avec notre
culte, avec nos prieres, avec notre sensibilite.

Dans les livres de notre service il y a une theologie
profonde, qui n'est pas tres bien etudiee et notre sensibilite
interieure est tout d'abord maltraitee par une mentalite post-
modern, une mentalite des separations, des compromis.

De sorte qu'il soit tres difficile qu'un pretre parle de
la verite de la theologie, au sujet de niveau mystique de
notre vie, parce que ce niveau est compromis dans notre
monde contemporain par beaucoup de subterfuges
philosophiques et par d'autres formes de religion, des
religions orientales.

332 Traducerea in limba franceza a articolului nostru a fost facuta de Prof. Lie. Dr.
Gianina Maria-Cristina Picioru§.

272

Dans l'Eglise Orthodoxe de Roumanie le plus grand
probleme est le travail de la grace en nous meme,
1' apprehension de cette realite.

II est tres difficile que beaucoup de Chretiens
orthodoxes comprennent le fait que la grace est une realite
interieure de la vie de Dieu et de la plus grande pitie de Dieu
pour nous.

Sans cette realite, sans la grace de Dieu, nous ne
sommes rien, parce que dans notre Bapteme nous sommes
devenus des Chretiens.

Et nous eprouvons d'une maniere ascetique cette
grace de Dieu, dans toutes les prieres, dans les Sacrements et
nous vivons de la grace.

Sans grace de Dieu et sans la Trinite l'Eglise
Orthodoxe n'a pas un fondament, parce que la terre de
l'Eglise est Dieu en Trinite et notre Dieu est Dieu vivant et
Sa vie est l'eclat eternel de Son eloge.

Quand nous disons que nous connaissons Dieu, nous
disons que nous communiquons avec Lui, que nous sommes
dans Sa gloire, dans Sa grace et par ceci nous sommes
vivants.

Notre vie est la vie eternelle de Dieu, de celui nous
sommes vivants et nous existons. La verite de la theologie
est une experience directe de la grace de Dieu et le
theologien est un scombre de 1' eloge de Dieu. Que qui voit
Dieu sait comment Dieu est et ce qui est la vraie vie
orthodoxe, la vie completement de la saintete que Dieu veut.

La theologie comme experience de realite de Dieu est
la vraie apprehension et la vraie dimension interieure de la
vie orthodoxe.

Si nous acceptions cette realite, alors nous avons une
vie d'humilite, parce que Dieu n'est pas une realite qui peut
etre comprie completement et nous sommes limites, parce
que nous ne sommes pas Dieu mais des creatures.

La theologie comme experience de la grace est une
theologie normale, parce que nous sommes les humains
normaux, que nous vivons dans la grace.

La separation entre le corps et I'dme, entre I 'esprit et
le coeur, entre cree et non-cree n'existe pas pour une
experience mystique et elle n'existe pas du tout.

273

Quand nous eprouverons la grace non-cree dans notre
Eglise Orthodoxe et nous la sentirons dans notre corps, nous
saurons la profondeur de la vie orthodoxe, parce que nous
aurons cette vie comme notre tresor.

274

Cuprins

1. Bradul. . .fara §i cu Hristos Dumnezeu (2-5)

2. Isihasmul romanesc §i reprezentantii sai de-a lungul
secolelor. Privire rezumativa §i esentializatoare (6-52)

3. Note pe marginea Marturisirii protestante elvetiene
(53-66)

4. Preotul lumii postmoderne: un prestator de servicii
sau un parinte harismatl (67-70)

5. Abordari ascetico-teologice la Sfantul Marcu al
Efesului dupa traducerile facute de parintele Marcel
Hanche§ (71-107)

6. Cu ochii murdari de iluzii (108-1 10)

7. Dumnezeiescul post: bucuria din spatele
interdictiilor (111-114)

8. Postul intre performanta §i asceza smerita (115-
117)

9. Binecuvantarea Domnului [evAoyta Kvpiov\ (118-
122)

10. Aici sunt „editorii realitatii"!...Ai, lasa-
ma?!... (123-126)

11. Conflictul ideologiilor (127-130)

12. Eclesiologie tipologica. Despre sintagmele
avuaycoycct; iOucou §i kcctocoxcoiv ccLgSvlov (131-133)

13. Intoarcere §i apropiere: doi termeni importanti ai
relatiei omului cu Dumnezeu in Scriptura (134-137)

275

14. La 18 ani de la primul pas spre...mintea eclesiala
(138-143)

15. Despre mo§tenirea lui Dumnezeu (144-147)

16. Omul pe langa care treci (148-150)

17. Justetea penibilului §i impardonabilul
incredibilului (151-153)

18. Pilda Samarineanului milostiv (154-160)

19. Cer§e§te-ti lumina duhovniceasca a ochilor tail
Predica la Duminica a 31 -a dupa Rusalii
[Vindecarea orbului din Ierihon; Lc. 18, 35-43] (161-165)

20. Prietenii solvabile §i cumetrii de complezenta
(166-169)

21. Suferinta recunoscatoare [Lc. 17, 12-19] (170-

173)

22. Suntem oameni panditi non-stop de obsesii §i
blasfemii (174-178)

23. Comunicam, deci nu s-a uitat de noi (proiectul
unei conferinte despre comunicare) (179-181)

24. Nimeni nu poate confisca numele de Teolog (182-
183)

25. Suprematia decorativului §i despre alienarea prin
shopping (184-187)

26. Despre comunismul din noi (188-191)

27. Pornografia & comunismul pietei de consum
(192-194)

28. Dacaiti vine sa vorbe§ti...fa-o! (195-197)

276

29. Vinderea de sine sau despre o traducere
romaneasca a Bibliei Satanice (198-201)

30. Frica de aderare §i Ortodoxia (202-203)

31. Falsa dogma romano-catolica despre vederea lui
Dumnezeu sau cum arata obiectualizarea lui Dumnezeu in
teologie (204-209)

32. Ne inspaimanta moartea sau...ne place? Post-
scriptum la spanzurarea lui Saddam (210-211)

33. Cine nu suporta interioritatea Bisericii lui
Dumnezeu? (212-215)

34. Despre bunele intentii care sfideaza (216-218)

35. Un discurs subtil, elegant §i de mare toleranta
(despre discursul care iti intrerupe nesimtirea) (2 1 9-222)

36. Despre uitari care ne aduc aminte (223-225)

37. Intre Bultmann §i Rahner despre vederea lui
Dumnezeu (226-228)

38. Prezenta Dumnezeului treimic in viata noastra
(229-232)

39. Concilierea din noi (233-234)

40. Inconsistenta separatiilor in teologia ortodoxa

(235-237)

41. Intre griul vietii §i exaltare (238-240)

42. De ce avem nevoie de Teologie? (241-245)

43. Minciuna duhovniceasca (246-248)

277

44. Credibilitatea decredibilizata. Forme de confuzie
in masa (249-252)

45. Despre moarte si viatd in viata preotilor ortodocsi

(253-255)

46. De la cazul Banel & comp. ...la Infrico§ata
Judecata (256-259)

47. De ziua indragostitilor §i de ziua discursului
prezidential (260-264)

48. The Music of Heart (265-266)

49. Darul suferintei neintelese (267-269)

50. Between Theology and Apprehension (270-271)

51. Entre la theologie et 1' apprehension (272-274)

278

Teologie pentru azi

Cartea de fata este o editie online

3 ?

gratuita §i e proprietatea exclusiva a
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§.

Ea nu poate fi tiparita §i

comercializata fara acordul sau

direct.

279

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru§

Teologie pentru azi
Toate drepturile rezervate

280